Multitudinea informațiilor și știrilor cotidiene de tot felul din mass-media, pe lângă scopul lor informativ, au și „calitatea” de a zăpăci mintea celor care le „consumă”, mai ales acum – în stare de pandemie -, căci nu-i așa? am devenit mai mult o societate de consumatori decât una de producători. Trăind în două realități diferite care se întrepătrund, cea fizică și cea virtuală, nici nu mai trebuie să ieși în lume prea mult, căci vine lumea la tine acasă, ba chiar și locul de muncă s-a mutat în apartamentul tău, și uite așa, zi după zi, te obișnuiești cu noua realitate și trăiești din propria-ți „sevă” precum un arbore în deșert, nu mai vezi pe nimeni, nu te mai vede nimeni cu adevărat, căci tuturor le e teamă „să nu se infecteze”, doar politicienii (probabil mai rezistenți) continuă să se lupte pentru a ajunge cât mai sus pe scara Puterii. Și ce dacă nu ne mai putem întâlni fizic cu semenii noștri? Deja ne-a intrat în sânge mereu auzitul îndemn cetățenesc: „Stați acasă!” Și oamenii stau acasă. Au celulare, tablete, calculatoare, televizoare și tot felul de alte aparate care, ce-i drept, nu le dau de mâncare, dar îi hrănesc cu informații și știri, unele chiar contradictorii, ba și cu „telenovele”, de la cele care îți storc lacrimi până la cele care ba te amuză ba te scot din sărite, numite și „telenovele politice”. Și așa poți să vezi „de acasă” cum un prim-ministru care își dă demisia, după niște „alegeri” de toată minunea, iar după o săptămână de negocieri crunte și indecise cu alți parteneri, pentru formarea unui guvern nou, se autopropune iarăși pentru aceeași funcție pe care a părăsit-o cu câteva zile în urmă. Și cum telenovela continuă, îți vine să scuipi în sân și să-ți faci cruce privind la marii „eroi” ai zilelor noastre. Așa că, dragi concetățeni, stați acasă, puneți-vă masca pe figură și nu deschideți gura, ca nu cumva să vă scape vreo vorbă nepotrivită, fiți doar „ochi și urechi” la mai-marii lumi, și așteptați…, așteptați, căci în curând vine Vaccinul și totul va fi bine, așteptați…
Și așa, răsfoind eu câteva ziare adevărate (adică de hârtie) – cumpărate o dată pe săptămână de la un chioșc din oraș, înainte de a-mi aranja bine masca pe față și privind înapoi, în dreapta și în stânga, că așa-i la modă acum, ca să nu fie mulți pe lângă tine – mă apucai să le citesc în tihna de la domiciliu. Pe unul l-am și abandonat rapid, căci era despre tot felul de „VIP-uri”, de ți se făcea lehamite. Când trăiești într-o țară, de care îți vine să-i plângi de milă de starea în care a ajuns printre națiunile europene, și-i vezi pe ăștia cum se scaldă în opulență și-și expun odraslele încă din fașă în atenția mass-mediei, în timp ce mai bine de 40% din populație se află în pragul sărăciei iar semenii noștri, de teama acestei boli, sărăcia, și-au părăsit patria pentru a-și câștiga traiul pe alte meleaguri, îți vine să urli a pustiu ca lupul, nu să mai și citești despre minunatelor povești ale vieților idilice ale „vedetelor”. Desigur, aici nu intră vedetele adevărate care fac cinste neamului. Așa că trecem la informații și știri mai reale și mai apropiate de „starea națiunii” de azi.
Cotidianul național Adevărul, nr. 8449, marți, 15 decembrie 2020, ne întristează încă de la prima pagină, unde sufletul nostru revoltat dă cu ochii de imaginea a doi pensionari storși de vlagă și amărâți, îmbrăcați asemenea, amestecând un terci într-o oală din timpuri străvechi. Deasupra acestei imagini oripilante tronează titlul menit să ne introducă în subiect: Programul „Masă caldă pentru săraci” s-a sleit înainte să înceapă. Sub acesta urmează un scurt text explicativ, care ne demonstrează cum sunt gândite la noi măsurile de protecție socială; „Un program destinat vârstnicilor și persoanelor fără adăpost, bazat pe utilizarea unui card social, are în vedere acordarea unei mese calde pentru aceste categorii.” Până aici sună bine și frumos, dacă n-ar urma și condiția care face programul aproape imposibil de realizat, după cum spune textul: „Însă restaurantele agreate sunt în pensiuni ori în hoteluri de patru și cinci stele sau sunt lanțuri fast-food cu sedii doar în marile orașe, reședințe de județ sau în mall-uri – ceea ce face practic imposibilă folosirea cardurilor sociale.” Pentru mai multe detalii, se face trimitere la pagina 7, unde aflăm și numele autorilor (Diana Frâncu și Laura Gal) acestui articol cu titlul lămuritor: „Sărăcie de lux. Cum își bat joc guvernanții de bătrânii sărmani: 6 lei pe zi, la 5 stele”. Credem că nu e cazul să insistăm, întrucât chiar și cele două titluri sunt suficiente pentru a ne lămuri cam cum stau treburile…
Mai bine să trecem la „afaceri cu statul”, așa cum aflăm dintr-un alt cotidian național – Libertatea, nr. 10229, marți, 15 decembrie 2020 – unde pe prima pagină, cu litere de-o șchioapă, un titlu ne informează despre modul cum se scoate profit (personal) din contracte cu statul: „7 milioane €, fără licitație, pentru 460 de paturi ATI”. Articolul, semnat de Iulia Marin, continuă pe pag. 2-3, cu un text introductiv: „Contractul pe bani împrumutați de la Banca Mondială ar trebui să fie public, dar e păstrat la secret. A fost atribuit de un șef din minister (n.r. Ministerul Sănătății) de 32 de ani, specialist în extensii de păr, iar beneficiarul este firma Tehnoplus, care a fost exclusă în perioada 2017-2019 din contractele cu Banca Mondială, pentru un caz de dare de mită. Tehnoplus este aceeași firmă al cărei patron, Octavian Niculescu, a denunțat-o pe Sorina Pintea pentru că i-ar fi cerut mită.” Se spune în articol că paturile cumpărate de la firma Tehnoplus (un pat ATI = 87.000 de lei) au fost de câteva ori mai scumpe decât la alte firme din țară, unul dintre exemple: „La Zalău, toate cele 6 paturi ATI cumpărate au costat mai puțin decât un pat de la Tehnoplus: 59.643 lei, plătiți către Groinvest SRL.” Deci dacă aceasta înseamnă „piață liberă”, atunci mai bine ne-am lipsi de ea! Să tot faci afaceri cu statul…, pentru unii apropiați ai acestuia… Și uite-așa ne furăm singuri căciula și ne mai plângem că rămânem săracii Europei sau cum ar spune diplomatul Teodor Baconschi, fost ambasador al României la Vatican și fost ministru de externe: „la periferia lumii dezvoltate”, România situându-se pe poziția 52, la egalitate cu Bulgaria și Muntenegru, după Belarus (poziția 50), într-un „raport anual despre dinamica dezvoltării statelor membre ONU”. Trist.
Dar să trecem la un alt articol, pagina 14 din același ziar, autor Petre Barbu, publicist și dramaturg, contributor Libertatea. Titlul articolului ne întristează și mai mult, având aceleași sentimente ca și autorul comentariului; „Rușinea de a fi pensionar în România”, nici că se putea un titlu mai semnificativ. Conform spuselor sale, cu referire la vârsta a treia, „Statutul de pensionar poartă un stigmat în România. E rușinos să fii pensionar”, pentru că „Pensia în România este un Bau Bau care anunță neputința, sărăcia, bolile, lipsurile și chinurile. Toate sosesc la pachet o dată cu pensionarea.” Se înțelege, însă, că autorul nu se referă la cei cu pensii speciale sau, să zicem, peste 4.000 de lei, ci la amărâții sorții, care se află la limita supraviețuirii, cărora nu le ajunge pensia de la o lună la alta și care, mai ales acum, în prag de sărbători, trebuie să se împrumute de la C.A.R., ca să-și poată face o minimă masă de Crăciun. Și rușinea e și mai mare când îi auzi pe guvernanții noștri sforăind aceeași lozincă răsuflată: „Nu sunt bani, dacă economia permite, vom majora și pensiile”, numai că acest lucru se tot amână, așteptând probabil ca să mai iasă din sistem câteva zeci de mii de pensionari, ceea ce de fapt s-a și întâmplat în ultima perioadă. Nu pensionarilor ar trebui să le fie rușine de situația lor, ci guvernanților, care, după Revoluție și până în prezent, n-au știut cum să gestioneze banii publici pentru a ajunge la toți, dar au știut cum să ajungă la ei!
Deși mai sunt multe articole interesante, demne de a fi supuse atenției publice, ne oprim aici, cu speranța că vom ajunge cândva să nu ne mai fie rușine de țara noastră și nici de „statutul de pensionar”, dar pentru aceasta ar trebui să se schimbe multe lucruri în modul de a face politică în România sau așa cum spunea Baconschi, măcar viitorul Guvern și noi toți să trecem de la „a spune” la „a face”, „pentru a schimba această realitate” tristă și degradantă. Să sperăm deci că „ciorovăiala politică” s-a terminat și curând vom avea un nou guvern care ne va aduce bunăstarea mult așteptată, cu toate că rațiunea spune altceva decât speranța…
Mihai Trifoi
