Prof. univ. dr. Ioan Sabău-Pop, cunoscut avocat târgu-mureşean şi fost judecător, s-a preocupat constant şi cu perseverenţă, începând cu anul 2012, de problematica restituirilor de proprietăţi din Transilvania, prezentând în cadrul Universităţii de la Izvoru Mureşului, în permanenţă, aspecte legate de acest subiect: încălcări flagrante de lege, abuzuri ale autorităţilor, protecţionism total pentru unele biserici maghiare etc. De asemenea, se implică activ, în calitate de avocat, de multe ori pro bono, în numeroase procese care au ca obiect restituiri ale unor suprafeţe mari de păduri sau ale unor clădiri, unul dintre cele mai cunoscute fiind cel al Castelului de la Arcuş.
Astfel, şi în cadrul Universităţii de la Izvoru Mureşului din acest an, care a avut loc online, în perioada 12-16 octombrie, prof. univ. dr. Ioan Sabău-Pop a prezentat lucrarea „Reglementări şi modificări legislative care se impun de urgenţă în materia restituirilor de proprietăţi în Transilvania şi care sunt de actualitate pentru a sta în preocuparea legiuitorului şi autorităţilor administrative ale statului”.
„Dacă nu ne oprim (…) noi ajungem la rânduielile de la 1700 în ceea ce priveşte proprietăţile în Transilvania”
După ce a arătat de ce e nevoie de o nouă lege în ceea ce priveşte retrocedările din România, prof. univ. dr. Ioan Sabău-Pop a punctat că noua reglementare legislativă ar trebui să cuprindă referiri la evoluţia proprietăţii.
„Nu ne putem întoarce în Evul Mediu, cum se doreşte de către Ungaria şi de către cei care cer titluri de proprietate în România. (…) Dacă nu ne oprim, este totuşi prea târziu, noi ajungem la rânduielile de la 1700 în ceea ce priveşte proprietăţile în Transilvania, dacă dăm într-un delir proprietăţi de peste 10.000 de hectare, 5.000 ha unor persoane care le-au deţinut cândva şi care cel puţin din 1918 nu le mai au în proprietate”.
Astfel, prin lege, trebuie acordate atribuţii Arhivelor Naţionale. Arhivele din Transilvania, istorice şi cele de proprietate, au fost duse în Ungaria şi apoi în alte state în urma retragerii autorităţilor statului ungar în 1919-1920. „Optanţii au avut grijă să-şi ducă toată arhiva de carte funciară cu proprietăţile. Aceasta este una dintre chestiunile foarte importante”. De asemenea, „sunt foarte importante arhivele care au fost duse la Viena şi care s-au restituit Ungariei în 1920”. „Noi suntem urmaşi, fiii acelor vremuri. Şi acele vremuri frământate au avut, în legătură cu proprietatea, nişte reguli care trebuie astăzi în mare măsură să le cunoaştem, cu importanţă şi valoare istorică, documentaristică, dar şi în ceea ce priveşte utilizarea lor pentru formularea unor măsuri care să aibă în contemporaneitate o legătură cu realitatea”, a spus prof. univ. dr. Ioan Sabău-Pop.
În acest sens, reprezentanţii Arhivelor Naţionale ar trebuie să se deplaseze la Paris, la Budapesta, la Viena „şi să răscolească toate arhivele şi să aducă copii şi date”. La Paris sunt aproximativ 170 de dosare ale proceselor cu optanţii. „Sunt acolo, dar nimeni nu a întors o filă în ultimii 80 de ani”. Totodată, trebuie verificat ce s-a întâmplat în 1944, odată cu retragerea Ungariei din Transilvania de Nord. Şi aceasta deoarece există două ordonanţe ale Guvernului Regal Maghiar, din 1941, care au anulat proprietăţile şi evoluţia proprietăţii legiferate de statul român în perioada 27 octombrie 1918 – 22 august 1940. „Astăzi nu s-au luat măsuri de clarificare a situaţiei şi de reglare a acestei probleme. Am, de exemplu, o situaţie la Ghimeş-Făget. La Ghimeş-Făget, Biserica Ortodoxă Română a fost persecutată. Populaţia românească era puţină în timpul ocupaţiei horthyste a Transilvaniei de Nord şi prin ordin al lui Daniel Bannfy, ministru al Agriculturii în Guvernul ungar din acea perioadă, a fost luată proprietatea bisericii şi a fost trecută pe numele unor persoane maghiare. Nu a putut să se apere biserica atunci. Astăzi face obiectul unui litigiu acest lucru”.
Trebuie reglementată situaţia Asociaţiei Transilvane pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român
Conform profesorului Ioan Sabău-Pop, trebuie reglementată situaţia Asociaţiei Transilvane pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român (ASTRA), care a avut proprietăţi în toată Transilvania. „Astrei nu i s-a restituit un milimetru pătrat de teren sau o cărămidă dintr-o clădire, deşi are peste 400 de clădiri, după câte ştiu, poate sunt mai multe, în Transilvania, în România în genere, care au fost dobândite legal. Multe dintre ele au fost dobândite pe timpul Austro-Ungariei. Iată că noi, astăzi, aşa-zisul stat democratic şi european neglijăm, ignorăm o situaţie de dreptate. Am câteva chestiuni litigioase legate de drepturile Astrei şi Guvernul României este într-o totală ignoranţă, chiar are nişte atitudini absolut golăneşti. Cum a fost, de exemplu, o situaţie în care mi s-a dat un răspuns într-un dosar de către un individ care a fost pe la Curtea Constituţională (…) în care spune că Astra nu este continuatoarea vechii Astre, care spune că Guvernul României nu este continuatorul Consiliului de Miniştri din 1948, care a naţionalizat averea Astrei şi spune că măsura de naţionalizare din ’48 este legală şi că nu se poate reveni asupra ei. Iată tratamentul juridic care este dat de un guvern iresponsabil, de astă dată de Guvernul PSD-ist, ca să nu mă leg numai de cel de acum (…) cum procedează într-o problematică foarte importantă. Dar, dacă mă uit atent, aceiaşi guvernanţi au alt tratament în legătură cu Codex aureus de la Alba Iulia, cu Biblioteca Batthyaneum, cu Statusul Romano-Catolic”, a evidenţiat avocatul târgu-mureşean.
Trebuie reglementată situaţia Grupului Etnic German, a Bunurilor Private din Ciuc sau a Fundaţiei „Statusul Romano-Catolic”
Apoi, prof. univ. dr. Ioan Sabău-Pop spune că trebuie reglementată şi situaţia Grupului Etnic German, a cărui avere „a fost preluată de către statul român în mod legal”, prin Legea nr. 91 din 1945, prin care s-a înfiinţat Casa de Administrare şi Supraveghere a Bunurilor Inamice (CASBI). „Iată că acum găsim o entitate, Forumul Etnic German, care cere restituirea acelor proprietăţi, cum că ar face parte din continuitatea pe care o reprezintă acest forum faţă de Grupul Etnic German. Este o situaţie care trebuie clarificată, pentru că, în 1942, Grupul Etnic German fiind înfiinţat în 1941, s-a făcut o convenţiune (am copia după original), în baza cărei convenţiuni toate averile civile ale bisericilor săseşti, luterană şi evanghelică, au trecut în proprietatea Grupului Etnic German. (…) În 1945, Grupul Etnic German a fost desfiinţat, iar prin Legea nr. 91 toate averile au trecut în favoarea statului român, pe bună dreptate. Şi acum le restituim, ignorând acest lucru”.
De asemenea, mai e de părere vorbitorul, mai trebuie reglementată situaţia Bunurilor Private ale Ciucului, care a revendicat mii de hectare de pădure, mare parte pe raza comunelor Tulgheş, Corbu şi Bilbor. În acest caz, instanţa a hotărât definitiv, în 2017, că Asociaţia Composesorală „Bunurile Private din Ciuc” (o organizaţie neguvernamentală înfiinţată în anul 2000 de mai mulţi lideri UDMR) nu este continuatoarea fostei entităţi de drept public cu acelaşi nume din 1946, aşa cum a susţinut, şi nu are dreptul să revendice bunuri în valoare de milioane de euro. Totuşi, prof. univ. dr. Sabău-Pop a susţinut că, din câte a înţeles domnia sa, „pe altă linie se încearcă să se pună mâna” pe pădurile respective, motiv pentru care şi această situaţie trebuie reglementată.
O altă problemă semnalată este a Fundaţiei Statusul Romano-Catolic, căreia i s-au restituit deja sute de clădiri.
Inventarierea tuturor restituirilor
O altă propunere a avocatului se referă la inventarierea tuturor restituirilor. În acest sens se propune stabilirea de sarcini concrete şi termene prefecturilor. De asemenea, prin această normă legislativă ar trebui să se stabilească sarcini concrete Ministerului de Interne, Ministerului Mediului şi Ministerului de Finanţe. Iar acest sistem să funcţioneze prin Secretariatul General al Guvernului.
Totodată, se propune un inventar al pădurilor şi care este evoluţia proprietăţii. „Nu este greu de făcut acest lucru”, explică profesorul Sabău-Pop, pentru că în 1948-1949 au fost realizate amenajamente silvice, „de la cine au fost preluate, în ce măsură statul român le administrează şi cât mai avem din acele păduri, care reprezentau atunci 38% din suprafaţa ţării”.
În acest demers trebuie angrenată Agenţia Naţională de Publicitate Imobiliară, „unde sunt oameni foarte-foarte bine plătiţi”. Această instituţie ar trebui să verifice cărţile funciare, evoluţia sistemului de proprietate, „să stabilească foarte clar şi să furnizeze Guvernului datele pe care le solicită”. „Dar asta trebuie stabilit prin lege, nu prin cerere făcută de mine, pentru că eu sau prefectul unui judeţ dacă fac o adresă la oficiul de cadastru sau fac o adresă la Arhivele Naţionale sau Guvernului să mi se comunice date legate de un aspect nu mi se comunică. Dar dacă face un urmaş al lui Banffy sau avocatul lui sau din Ungaria, imediat sunt chemaţi la Ministerul Culturii, imediat se dă un răspuns pe care îl vor ei. Şi atunci de ce unui prefect, care este o instituţie a statului român, reprezentantul Guvernului în teritoriu, nu i se răspunde de o instituţie a statului? Pentru că nu există în această privinţă o obligaţie. Eu vorbesc de domeniul la care discutăm”, a punctat avocatul.
De asemenea, trebuie să se mai evidenţieze modalităţile de restituire, unde şi ce s-a retrocedat, „pentru fiecare tabele cu fiecare proprietar, în special marile proprietăţi. ce s-a restituit pe cale administrativă şi ce s-a restituit pe cale judecătorească”.
În această privinţă a fost dat exemplul Munţilor Retezat, revendicat de membrii familiei Kendeffy şi care au intrat sub incidenţa reglementărilor legale care i-au vizat pe optanţii unguri. „În 1926, Academia Română şi instituţii serioase ale statului român de atunci au înfiinţat Parcul Retezat ca o zonă de cercetare a florei, faunei, ceva unic în Europa. Şi a venit după 1990 un prefect de acolo, cred că prin complicitate şi trădare, a făcut o breşă, a dat 8.000 ha, s-au restituit. Apoi s-a pornit un proces de către Academia Română, care a durat peste 10 ani, dar până la urmă s-a elucidat. Ce s-a întâmplat? S-au dus la Paris, s-a cerut comisie rogatorie la instanţele din Franţa, şi s-a verificat dosarul familiei Kendeffy, reieşind că a fost expropriată (…) – în jur de 2 miliarde de euro echivalentul de astăzi s-au dat în anii 1924-1927, erau milioane de franci aur şi coroane aur. (…) Acolo s-a făcut dreptate”, a punctat prof. Ioan Sabău-Pop.
O altă propunere: toate restituirile, dar în special cele care sunt frauduloase, să fie declarate revizuibile
O prevedere foarte importantă propusă este ca, prin lege, să fie declarate revizuibile toate restituirile, dar în special cele care sunt frauduloase. „După aprecierea noastră, calcule pe care le avem estimative, în jur de 80% din toate restituirile sunt frauduloase. E mult”.
În cazul acestei propuneri, avocatul a spus că mulţi îi vor reproşa faptul că dacă se declară revizuibilă o lege atunci „ne întâlnim cu principiul neretroactivităţi legii prevăzut de Constituţia din 1991, modificată şi din nou publicată în 2003”. „Nu ar fi aşa, pentru că în 1993 a fost dată Legea 59/1993 care a declarat revizuibile toate procesele de restituire din 1991 până în 1993. A făcut obiectul judecăţii la Curtea Constituţională, inclusiv s-a invocat neretroactivitatea. Curtea Constituţională a dat dreptate legiuitorului. Iată că am un precedent: decizia Curţii Constituţionale care acceptă revizuibilitatea proceselor. (…) Revizuiesc înseamnă că aduc elemente noi faţă de cele care au fost înainte. Aducând elemente noi faţă de cele care au fost înainte eu nu lovesc în caracterul unei hotărâri sau măsuri care a fost luată, pentru că a fost luată având nişte date. Acum datele mele sunt mai multe, cum sunt dovezile cu optanţii pe care le-am descoperit noi, dovezile cu CASBI pe care le-am descoperit noi şi atâtea alte lucruri, documente de prin arhive, listele cu criminalii de război. (…) Însă după legea actuală nu pot să revizuiesc un proces, doar în termen de 30 de zile după cunoaşterea unui document nou pe care l-am descoperit. (…) Este foarte importantă această declaraţie de revizuibilitate a acelor procese. Va dura. S-ar putea să fie o confuzie suplimentară, dar până la urmă să se facă dreptate în Cer şi, dacă se poate, şi pe Pământ”, a subliniat prof. univ. dr. Ioan Sabău-Pop. (Va urma)
http://informatiahr.ro/
