O întrebare pe care, din când în când, și-o pun oamenii și care dă fiori căci, după cum s-a văzut, viitorul poate fi imprevizibil și să te lovească când nici nu te aștepți.
Știm cu toții că pe pământ există zone unde mulți oameni mor din cauza subnutriției și a condițiilor nefaste în care trăiesc. Cu toate ajutoarele care vin din partea unor organizații caritabile internaționale, locuitorii acelor regiuni trăiesc în suferință, iar în cazul unor nenorociri la scară mondială, situația aceasta se poate extinde pe arii mult mai largi incluzând milioane de ființe.
Din fericire, continentul european deocamdată stă bine la acest capitol, însă oricând în viitor situația se poate schimba. Oamenii pot renunța la multe lucruri, dar nu la aer, apă și hrană. Și tocmai de aceea statele europene, și în general statele lumii, ar trebui să ia toate măsurile preventive pentru ca o posibilă criză alimentară să nu ne ia prin surprindere precum în cazul actualei pandemii, când sistemele sanitare din toată lumea n-au fost pregătite pentru un asemenea șoc.
România, care, spre rușinea noastră, sub guvernările succesive nepotrivite, a devenit una dintre cele mai sărace țări europene, părăsită chiar și de o parte din locuitorii ei, ar avea nevoie de lideri inteligenți și puternici ca s-o scoată din neputința în care a căzut de un timp încoace, și care s-o redreseze pentru a putea înfrunta mult mai ușor șocurile viitoare. Fiind o țară mai mult agrară decât industrială, dacă s-ar pune o mai mare bază pe sectorul agricol, România ar putea fi invidiată de celelalte state, dar la noi lipsesc viziunea și voința politică în acest sens și multe lucruri încă se fac „la cârpeală”, după „metoda Dorel”. Avem încă destul teren agricol, deși o parte l-am înstrăinat fără remușcări, avem un relief variat, mai avem păduri, deci material pentru construcții, avem și oameni harnici și pricepuți, atunci de ce nu ne apucăm de lucru?! Mai zilele trecute niște fermieri se plângeau pe la televiziune că „dau faliment” din cauza secetei și cereau cu disperare sisteme de irigații. Și le aveam odată, însă au dispărut și ele ca prin farmec. Desigur, politicienii noștri nu prea ies pe teren să vadă realitatea dureroasă, ei sunt prea ocupați cu alte treburi mult mai importante, cum ar fi traseismul politic, propaganda deșănțată, campaniile electorale pline de promisiuni și alegerile atât de râvnite. Unii vor ca „guvernul lor”, „parlamentul lor” să fie cu orice preț „al nostru”, alții cu împrumutul, cu pensiile speciale și cu câte și mai câte, căci nu-i așa? e vreme de pandemie, ce fermieri, ce irigații, ce pensionari, ce prețuri mari, ce…, să mai aștepte! Și uite așa timpul trece și noi rămânem cum am fost….
Cine să salveze România?! Guvernul? Președintele? Păi dacă Guvernul nu vede aceste lucruri, ar trebui să le vadă omul cu cea mai înaltă funcție, Președintele! Dar din păcate el este atât de obsedat de PSD, încât „nu vede pădurea din cauza copacilor”. Dacă Președintele are funcția cea mai înaltă în stat, atunci de ce nu se ridică la nivelul ei, să fie deasupra tuturor, apartinic, nepărtinitor și cu viziune largă pentru viitorul țării? Ce ar trebui să facă un Președinte?!
La această întrebare, unul dintre politicieni, aș zice cu bun simț, evitând acuzațiile directe, a răspuns prin a spune ce ar face el dacă ar fi președinte:
„Dacă aș fi pentru o zi președinte? Prima chestie pe care trebuie să o facă un președinte normal trebuie reașezarea statului român. Primul semnal pe care l-aș da la oameni, m-aș duce între ei, în piață, pe stradă, în centrul vechi, aș arăta că sunt om, că sunt unul dintre ei, mă comport normal, nu am 1.000 de oameni în jurul meu, totul destins.
Dar, nu îmi ajunge doar o zi. Vreau mai multe.
A doua zi aș spune așa: aș anunța un program pentru România care se bazează pe două ramuri, una materială și una morală. De acum încolo vom împrăștia numai iubire, bucurie, fericire, în care contează mult cum trebuie să se simtă o națiune. Toți avem un loc în România. Nu aș spune de PSD, de ciuma roșie, nu aș spune de PNL că sunt niște aroganți. Nu! Eu aș spune că sunt la distanță egală de toți românii, și mic, și mare. Aș transmite energii pozitive. Eu, ca președinte, nu aș spune că sunt mare luptător împotriva PSD, împotriva PNL. Nu! Declar public că dușmanul meu numărul 1 va fi sărăcia. Voi lupta împotriva sărăciei!
Când omului îi e foame, are dreptul la orice. Că ne place, că nu ne place… Când copilul plânge de foame și nu are lapte, nu are haine, nu trebuie să îi dai cultură, teatre, politică, multinaționale, el nu înțelege, ci îi dai mâncare.
A treia zi m-aș duce într-o zonă pe care o consider locomotiva societății românești, fiecare pe profilul ei. Că este Academia Română, că este Uniunea Scriitorilor, la oameni de succes. Mă duc la ei. Dacă nu am simboluri, ce fac? Tu, ca scriitor, ai rolul tău. Luptător în România nu înseamnă că trebuie să fie doar cei care au armă. Luptător este și cel care are pixul, cuvântul.
A patra zi, dacă tot am ales capitalismul, m-aș duce la oamenii de afaceri români care se chinuie, le-aș strânge mâna, le-aș mulțumi, i-aș da fiecăruia o diplomă din partea României pentru ce fac ei pentru România, apoi le-aș spune că ”avem nevoie de voi mai mult ca niciodată. Până acum au fost războaie și a fost nevoie de generali, de colonei, de soldați, acum e nevoie de voi, voi sunteți soldații armatei române și ai economiei naționale, voi sunteți baza”. I-aș invita pe toți, mi-aș asuma capitalul românesc, că nu e treaba mea, ca președinte, să spun că ăla e șmecher, a făcut evaziune cu 3 lei, altul a vândut la negru.
Eu, pentru mine, un cetățean este curat până la condamnare. Faptele bune se pun pe cântar.
A cincea zi aș invita ambasadorii străini și le-aș explica istoria României, de la Ștefan cel Mare și înainte, le-aș explica istoria, le-aș spune că avem o istorie în spate, că avem niște tradiții care trebuie respectate și suntem o națiune. O țară care nu păstrează tradițiile și nu le respectă nu este țară.”
Citatul de mai sus este un fragment dintr-un interviu acordat pentru stiripesurse.ro de către unul dintre cei mai cunoscuți milionari din țara noastră, Mohammad Murad, un libanez stabilit în România, candidat la funcția de primar al Mangaliei. Răspunsurile date de acesta la întrebările jurnalistului Cristi Șelaru sunt extrem de incitante și tocmai de aceea, referindu-ne la calitățile unui președinte de țară, am ales acest citat, care subliniază modul în care se văd realitățile din România, și din interior și din exterior, de către cineva venit din altă țară dar loial țării „adoptive” și mai român decât mulți români prin ceea ce face și modul cum gândește..
De fapt aceasta înseamnă să ai viziune, să privești în viitor, să-ți fixezi niște scopuri și să cauți resursele și energiile pentru a le atinge. Și așa cum spunea intervievatul, „să transmiți energii pozitive” poporului, nu repetând același discurs fad, menit mai mult a dezbina oamenii decât a-i uni și a-i canaliza spre un țel măreț care să aducă beneficii țării și bunăstare locuitorilor ei.
Pandemia a complicat și mai mult lucrurile și teamă ne este că, dacă va veni și al treilea val, în mod sigur va urma o criză economică profundă din care statele lumii vor ieși cu greu. Și evident și România va avea mult de pătimit, iar o eventuală criză alimentară n-ar fi deloc de dorit. De aceea spunem că Agricultura ar trebui să fie una dintre principalele ramuri ale economiei naționale, care trebuie susținută și dezvoltată, acest lucru putând readuce țara noastră la ceea ce a fost odată: „grânarul Europei”, dacă ar exista cu adevărat orientarea și voința politică necesare. Este foarte adevărat că în România există câteva industrii de vârf, cum ar fi cea a electronicelor, numai că oricât am face să evolueze aceste minunate produse materiale ale inteligenței umane, în cazul unei crize alimentare oameni nu vor putea mânca „produse electronice”, ci „produse alimentare”, și după cum vedem în prezent prețurile la alimente continuă să crească pe zi ce trece, și în aceeași măsură scade nivelul de trai, mai ales al pensionarilor, încât o bună parte din populația țării suferă.
Nu, nu suntem de părere că va urma o criză alimentară, spunem doar că aceasta este posibilă atunci când coroborează mai mulți factori deodată, și pentru a putea preîntâmpina acest lucru trebuie să fim prevăzători și să ne pregătim din timp, însă aceasta deja depinde în mare măsură de factorul politic, de cei aflați la putere, de ce vor și decid ei și în ce parte dirijează resursele financiare ale țării. Dă-le Doamne minte destulă ca să salveze România și să facă din ea o țară înfloritoare, ca astfel să se adeverească ceea ce scria deunăzi pe afișajul unui post de televiziune numind România: „Tigrul” de la Marea Neagră!
Mihai Trifoi
