Mai ales după apariția Internetului, ideea globalizării, chiar dacă n-a fost exprimată evident, a început să prindă contur sub forma expresiei „satul global”, încât în zilele noastre discuțiile pro și contra referitoare la tendința spre globalizare sunt tot mai zgomotoase, în special cu ocazia întâlnirilor oficiale ale marilor puteri economic-politice ale lumii moderne.
Totuși ideea mondializării nu este nouă, ea chiar s-a concretizat parțial încă în timpurile de început ale omenirii prin visele marilor cuceritori și formarea imperiilor, fapt deja cunoscut din istoria lumii. Chiar dacă aceste formațiuni de state n-au rezistat timpului, deoarece se bazau pe oprimarea popoarelor, ceea ce până la urmă a generat revolte și războaie de eliberare, mai aproape de zilele noastre s-au constituit uniuni de state, precum SUA și UE etc., care se bazează pe alte principii decât cele din trecut și, chiar dacă nici acestea nu sunt perfecte, ele pot fi considerate ca primi pași spre o altă lume. De obicei, în loc de UE vorbim de Europa, iar în loc de SUA vorbim de America, deși în Europa și America există și alte state independente care nu fac parte din UE și SUA, pentru că deja există tendința de generalizare continentală.
La acestea putem adăuga toate structurile social-politice apărute după cele două Războaie Mondiale, care deja au un „caracter mondial”: ONU, UNESCO, OMS etc. și care în viitor vor avea un rol tot mai important.
Bineînțeles că lumea încă nu e pregătită să accepte ideea „statului mondial”, însă acest lucru este inevitabil, mai devreme sau mai târziu se va întâmpla, căci pe măsură ce numărul locuitorilor crește și viteza de deplasare și de comunicare de asemenea, omenirea devine un „conglomerat”, un amestec de elemente eterogene, un tot care nu poate fi abandonat în voia hazardului. Ceea ce s-a întâmplat la începutul pandemiei provocată de coronavirusul COVID-19 a demonstrat cât de nepregătită este lumea noastră să înfrunte un dușman de altă factură decât cea obișnuită. Modul de a acționa, pe plan mondial, a fost aidoma mersului prin întuneric, adică trecând de la surprindere la tatonare pentru a căuta „pe nimerite” ieșirea din impas. Abia când Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a anunțat că nu este vorba despre o simplă epidemie, ci despre o pandemie extrem de periculoasă, statele lumii au început să ia măsuri de contracarare a pericolului, la început neîncrezătoare, însă, cu cât mai mult molima se extindea și numărul deceselor creștea, treaba devenea tot mai serioasă, ajungându-se astfel la „starea de urgență”, în care, din nefericire, ne aflăm și acum (10 mai 2020). Ar mai fi de remarcat faptul că în tot acest timp a lipsit o coordonare mondială reală în lupta cu dușmanul invizibil. Deși oarecum plutește această impresie, că ar fi existat, totuși fiecare (națiune) se descurcă cum poate, în funcție de resursele, priceperea și posibilitățile de care dispune, dar în interconectarea tot mai accentuată care există în prezent între popoarele lumii, acest lucru nu este suficient. Pentru a ne păstra civilizația pe această planetă, ar trebui ca toate popoarele să fie mai unite și să aibă o „conducere centrală”, altfel viața și specia noastră ar putea dispărea în cazul unui eveniment major catastrofal. Așa cum astăzi animalele și plantele au început să invadeze orașele pustiite, ce se poate întâmpla „mâine”, când pot apărea pericole și mai mari, dacă nu ne pregătim cu toții în acest sens și nu acționăm la unison?! Din păcate, oamenii au rămas cu vechea mentalitate, continuă lupta pentru putere și acumularea de averi, iar acest lucru nu duce la pace și colaborare, ci la militarizarea statelor, fără a ține seama de răul pe care ni-l facem cu propriile mâini.
Tocmai de aceea, ideea unui stat global sau mondial nu este de abandonat, dar ea nu trebuie să se axeze pe lupta pentru putere, îmbogățire și tendințe militariste, ci pe unire, colaborare și pace, ceea ce, desigur, nu este încă pe placul tuturor, însă marile idei nu pot fi ucise.
În 1993, un profesor de filozofie din SUA, Ronald J. Glossop, în 1993 publică lucrarea în limba engleză ”World Federation?/ A critical analysis of federal world Government”, Editura McFarland & Company. Câțiva ani mai târziu, în 2001, această lucrare apare de sub tipar în versiunea Esperanto, adaptată, actualizată și redactată final de autor și traducător în colaborare prin internet. Este o lucrare complexă, însumând 356 de pagini și ca sursă de inspirație o Bibliografie cu 98 de autori, sub titlul: Monda Federacio?/ Ampleksa analizo de Federacia Mondregistaro de Ronald J. Glossop.
Nu avem aici spațiul necesar pentru a insista asupra conținutului, dar pentru cititorii noștri vom reda, în traducere din Esperanto, cuvintele a trei autori citați din Bibliografie, situate pe pagina de început a cărții, după Cuprins, care subliniază ideea statului global:
„Federația mondială este o idee care nu va muri. Mereu din ce în ce mai numeroși oameni ajung la concluzia că pacea trebuie să fie mai mult decât un spațiu de pauză, dacă noi am vrea să mai trăim; că pacea este un produs al legislației și ordinii sociale; și că o astfel de legislație este o condiție esențială pentru ca puterea armelor să nu stăpânească lumea”
(William O. Douglas, fost judecător, Înalta Curtea de Justiție Americană)
„Un guvern mondial nu doar că e posibil, el este inevitabil; când el va veni, el va atrage patriotismul în forma sa cea mai pură, în singura sa semnificație adevărată, patriotismul oamenilor care își iubesc moștenirile etnice atât de profund, încât ei doresc să le păstreze în siguranță pentru binele tuturor.”
(Peter Ustinov, Președinte, Mișcarea pentru Federalismul mondial)
„Un guvern mondial este o idee, a cărei timp a venit. Cuvântul încă nu se află pe buzele tuturor, la fel cum ideea Statelor Unite ale Americii n-a fost pe buzele înaintașilor noștri în 1750. Dar sosirea ei a dictat-o istoria. Ea este viitorul pas logic în evoluția socială a speciei umane dincolo de statul suveran. În trecut, unii filozofi, fără îndoială, l-au considerat dezirabil, dar în prezent el a devenit indispensabil pentru existența pe mai departe a civilizației.”
(Sidney Lens, NAȚIUNEA, 17 septembrie 1983)
Desigur, părerile sunt împărțite și e firesc să fie așa, însă viitorul va rezolva problema, când acest lucru va fi extrem de vital. Ceea ce trăim astăzi cu toții, avem senzația că ne aflăm într-un film și nu într-o realitate, este doar o atenționare, dar „mâine” cine știe ce ne mai așteaptă dacă uităm să visăm…
Mihai Trifoi
