A doua Sărbătoare pe care o evocăm la scurt interval după Izvorul Tămăduirii are loc  în prima duminică ce succede  Sfintele Paşti, fiind dedicată după cum îi spune numele, Apostolului Toma.  Personaj legendar supranumit în popor cu apelativul  Necredinciosul. În condiții de pandemie ca acum, multe obiceiuri se vor schimba.

 

Paştele Mic”

 

Credinţa poporului  nostru  pune  un accent special pe venerarea celor plecaţi într-o lume mai bună, cum se spune.  Duminică se cinsteşte aşa-numitul  Paşte Mic, prilej de rememorare duioasă  a celor dragi nouă  adormiţi întru Domnul. Fie că au plecat  din această lume  spovediţi, împărtăşiţi şi cu lumânare (aşa cum cere datina străbună), fie că au fost nepregătiţi din varii motive, ei trebuie periodic pomeniţi.

Ca atare, rudele apropiate în mod normal ar fi trebuit să ducă ofrande la morminte, care mai întâi trebuiau sfinţite în biserică, după care sunt evocați elogios cei morţi, și apoi  se împart pomeni oamenilor din jur. Această sărbătoare a fost marcată an de an în aşezările româneşti din judeţul nostru, acolo unde trăiesc creştini ortodocşi.

După Sfintele Paşti  în condiții normale în Duminica Tomii era o bună   ocazie  de comemorare a celor defuncţi, fiind o zi în care familia se reunea la cimitir,  ducând Lumina Învierii în chip simbolic şi  pentru mângâierea  sufletelor celor plecaţi la Cele Veşnice.

 

Despre Apostolul Toma

 

Vestitul personaj, Toma din Galileea, a fost unul din cei 12 Apostoli aleşi de Iisus drept discipoli. Numai că singurul  care iniţial s-a îndoit de Învierea Domnului a fost el, Toma, de unde şi apelativul puţin măgulitor de Necredinciosul. Ulterior avea să se convingă  de faptul că Mântuitorul înviase,  după ce i-a pipăit rănile provocate de piroane.

 

 

„Putem spune că prin credinţă ne apropiem în modul cel mai desăvârşit de Hristos, fiind calea cea bună spre Mântuire”, spunea pe bună dreptate părintele şi filosoful  Nicolae Steinhardt.

 

Apostolul Toma s-a îndoit initial de martiriul Mântuitorului, dar în cele din urmă  va recunoaşte   Învierea şi  Dumnezeirea lui Iisus, plecând asemeni celorlalţi Apostoli să propovăduiască  în lume  învăţăturile sfinte,   luminând şi convertind  milioane de păgâni. A sfârşit în chinuri, fiind  străpuns cu suliţa, oferindu-i sufletul  credincios lui Dumnezeu.

În popor se spune despre cineva că este „Toma Necredinciosul” dacă persoana respectivă nu e convinsă  de adevăr până nu vede  cu ochii săi realitatea, până nu se convinge singură  de ceva palpabil. Expresia îşi are originea în povestea biblică   relatată în Evanghelia lui Ioan  referitoare la Toma, unul dintre cei doisprezece Apostoli, care nu a crezut în Învierea lui Iisus, până nu i-a văzut şi  pipăit rănile.

Abia atunci a realizat cât de mult greşise…

 

                                            Mit şi datini creştine

    Ziua de Duminica Tomii  mai  este cunoscută în popor, cum arătam mai înainte, şi ca Paştele Mic, reprezentând un amestec între mit şi datini creştine. Odinioară  flăcăii din mediul rural  se făceau în această zi „fraţi”, cum se spunea.

Am  întâlnit cu mulţi ani în urmă  acest obicei ciudat în Ţara Buzaielor.  Anumiţi tineri  care se considerau buni prieteni, doreau să-şi „oficializeze” această amiciţie, îndeplinind un mic ritual:  se înţepau amândoi cu un ac într-un deget şi apoi  atingeau  picăturile de sânge, pecetluind o legătură amicală trainică.

Un  bătrân localnic,  nenea Ionică  Bularca,  ne-a relatat  că în tinereţe şi el a procedat la fel, păstrând  o strânsă prietenie cu un tovarăş de cătănie. Care mai apoi, culmea, i-a devenit…cumnat. Cu alte cuvinte, „Legământul de frăţie” s-a păstrat în timp.

 

De sufletul morţilor

 

 

Anul trecut am stat de vorbă  la Voineşti   imediat după  Duminica Tomii cu o femeie între două vârste, d-na Elena, care venise la cimitir  să se reculeagă la mormânul păriniţilor:  „Am pus ieri  în acest coş împletit  câteva bucate tradiţionale de Paşte şi  o sticlă de vin ca să presar peste mormânt, cum  cere tradiţia. La sfârşit  le-am  oferit darurile  unor sărmani ce aşteaptau la poartă drept pomană pentru sufletul morţilor.

Dumnezeu să  primească!”

 

Parada Junilor din Şcheii Braşovului un va mai avea loc anul acesta !

 

Din păcate, anul acesta un va mai avea loc un obicei pitoresc ce atrăgea mulți turiști, inclusiv de peste hotare: renumita Paradă a Junilor din Şcheii Brașovului.  Era un spectacol inedit care avea loc în mod tradiţional  în Duminica Tomii. Cu acest prilej străzile  din  centrul istoric  erau  închise circulaţiei autovehiculelor, pentru a găzdui o procesiune arhaică, păstrată neschimbată de secole, urmărită   an la an de tot mai mulţi vizitatori români şi străini.

Spectatorii  ocupă  până la refuz  trotuarele admirând defilarea celor  şapte cete de juni ce trec  grupate călare pe nişte bidivii falnici,  alaiul fiind  primit  cu  aplauze, ovaţii şi fulgerări ale bliţurilor aparatelor foto. Călăreţii  salută mulţimea strigând „Hristos a Înviat”, iar asistenţa răspunde în cor, „Adevărat a Înviat!”

Junii călări defilează aproximativ o oră,  etalând costume populare autentice, preluate de la înaintaşi, fălindu-se cu  armăsari superbi, unii greu de strunit.

Cele şapte  grupuri ce intră în Cetate  sunt Junii Tineri, urmaţi de Junii Bătrâni, Curcani, Dorobanţi, Braşovecheni, Roşiori şi Albiori.  După ce au coborât pe  strada Mureşenilor, străbat largul bulevard  de lângă Parcul Central, trec prin faţă la Modarom şi se întorc pe Republicii. Cu  toţii, urmaţi şi de mulţi privitori  se îndreaptă apoi  spre  Pietrele lui Solomon, unde are loc până seara târziu o petrecere câmpenească tradiţională.

Din păcate, anul acesta prima dată după Revoluție un asemenea spectacol folcloric grandios  nu va mai avea loc, iar Duminica Tomii  o vom cinsti stând acasă.

Spre binele nostru…

 

                                                                                                               Horia C. Deliu

 

Vrei să fii notificat când apare un articol nou? Abonează-te prin e-mail