Părintele Arsenie Papacioc este cunoscut ca un mare duhovnic al României.
Patriarhul Daniel l-a numit „un vindecător de suflete rănite de păcate”: „Părintele Arsenie era mai mult un vindecător de suflete rănite de păcate, decât un judecător al păcătoşilor. Îmbina armonios bunătatea milostivă cu îndemnul la îndreptare duhovnicească. Era totdeauna un om al păcii şi al bucuriei duhovniceşti”, a spus patriarhul Daniel (https://basilica.ro).
Părintele Arsenie Papacioc s-a născut în anul 1914, în satul Miseleanu, judeţul Ialomiţa. În 1932 a absolvit Şcoala de Arte şi Meserii din Bucureşti.
A fost tuns în monahism la Mănăstirea Antim din Bucureşti, în anul 1950 şi a devenit ieromonah pe seama Mănăstirii Slatina, la 26 septembrie, în acelaşi an.
În vara anului 1958 a fost arestat de autorităţile comuniste, pentru participare la mişcarea duhovnicească de înnoire filocalică „Rugul aprins”, care a luat fiinţă la Mănăstirea Antim în 1945.
A trecut prin mai multe închisori: Braşov, Jilava şi Aiud. A fost graţiat în anul 1964, după interminabile anchete şi torturi, alături de ceilalţi deţinuţi rămaşi în viaţă de la închisoarea Aiud.
După ieşirea din închisoare a fost numit preot în Ardeal. În iulie 1967, patriarhul Justinian Marina l-a chemat la Mănăstirea Cheia, unde a fost numit stareţ şi duhovnic. În 1971, părintele a fost mutat la Căldăruşani, unde a avut ascultarea de econom şi casier al mănăstirii.
Din 1976 a făcut parte din obştea Mănăstirii Sfânta Maria de la Techirghiol. A trecut la Domnul în ziua de 19 iulie 2011, la vârsta de 96 de ani, şi a fost înhumat în curtea mănăstirii, în apropierea fântânii Sfântului Pantelimon. (sursă: https://basilica.ro; Viaţa părintelui Arsenie Papacioc, Sorin Alpetri, Ed. Accent Print, 2014)
AGERPRES
