În vreme de pace și de liniște, lumea e mulțumită și-și vede de treabă, cu excepția celor mai lacomi, care niciodată nu-s satisfăcuți, oricât le-ai da, ei vor cere tot mai mult, pentru a se distanța astfel de „gloată”. Și uite-așa apar diferențele, căci cei dintâi care vor fi primii la plăcinte sunt lacomii și nemulțumiții. Cică o anume șefă de secție de la un spital din Tg. Jiu, din motive numai de ea știute, și-a dat demisia, deși avea un salariu lunar de peste 18.000 de lei, la care niciun muritor de rând n-ar putea visa.
Dar să vedem ce se întâmplă în timp de război. Mulți dintre cei care în vreme de pace se-nghesuiau înainte la plăcinte, acum dau înapoi sau cum s-ar spune altfel: „dau bir cu fugiții”. Doar eroii rămân pe câmpul de luptă și sunt cinstiți de popor, dezertorii sunt socotiți lași, drept urmare vor suferi oprobiul public. Epopeea eroic-comică satirică „Țiganiada” a lui Ion Budai-Deleanu este un bun exemplu în acest sens.
Și iată cum, în zilele noastre, în plin război cu de-acum temutul coronavirus COVID-19, printre eroii din linia întâi, cadrele medicale salvatoare de vieți umane, se găsesc și dezertori, așa cum auzim și vedem la emisiunile televizate despre cei care, în plină criză, își dau demisia, refuzând să mai trateze bolnavii. Desigur, vom avea întotdeauna un respect deosebit față de acele cadre medicale care rămân la datorie în orice împrejurări, pentru că aceștia sunt adevărații eroi, și-i vom dezaproba pe cei care, speriați de situație, își trădează profesiunea și fug de răspundere.
Este adevărat și faptul că diriguitorii, din greșeală, nepăsare ori incompetență, n-au reușit să protejeze cadrele medicale și lucrătorii din sistemul sanitar și să asigure acestora echipamentul necesar noilor condiții, dar cu toate acestea gestul acelor medici și asistente care trădează nu ni se pare omenesc, căci ei înșiși și-au ales profesiunea și au depus un jurământ și, atât cât s-a putut în România, au fost mai bine plătiți față de alte categorii profesionale.
Confruntate cu aceeași situație, autoritățile italiene au procedat altfel: au acceptat demisiile medicilor, însă au anulat dreptul acestora de a mai practica vreodată această profesiune, ceea ce ni se pare corect, mai ales într-un timp când e cea mai mare nevoie de ajutorul lor.
Ceea ce este și mai trist, e faptul că în orice situație de criză se vor găsi destui, care în loc să ajute, vor profita de suferința și neputința oamenilor pentru a se îmbogăți, de aceea ar fi bine ca și statul român să fie mai atent la asemenea indivizi fără scrupule. Spunem acestea pe baza celor citite despre Mafia italiană, care se mișcă mai repede decât autoritățile siciliene, pentru că are mari resurse financiare și este foarte bine organizată, oferindu-și astfel serviciile populației debusolate, dar mafioții nu vor oferi niciodată ceva fără să nu-ți ceară altceva. Așadar, mare atenție, căci avem și noi „mafioții” noștri, pe care nu-i recunoști în mod obișnuit, ci mai mult după faptele lor. Și de cele mai multe ori aceștia sunt niște anti-eroi, profitori înrăiți, unși cu toate cele, gata să-ți pună cuțitul la beregată, numai să obțină ce-și doresc. Ei nu se tem de niciun virus, căci lăcomia le dă curaj nebunesc, iar o eventuală carantină le priește. Chiar și „Starea de urgență” poate fi benefică pentru ei.
Iar celor aflați în izolare, oriunde s-ar găsi ei, le amintim cuvintele îndrăgitului nostru poet, Mihai Eminescu, din poezia „Glossă”: „Tu așează-te deoparte,/ Regăsindu-te pe tine,/ Când cu zgomote deșarte/ Vreme trece, vreme vine.” Căci da, trebuie să medităm puțin și să ne regăsim pe noi înșine în această nebunie totală care a dat peste lume, și să nu ne pierdem niciodată speranța, căci „Vreme trece, vreme vine” și vom scăpa cu bine!
Mihai Trifoi
