Câteva sute de locuitori ai municipiului Sf. Gheorghe, dar și din localitățile județului Covasna au luat parte ieri, 24 ianuarie, la activitățile organizate de Instuția Prefectului- Județul Covasna și Garnizoana Sfântu Gheorghe, cu prilejul sărbătoririi a 161 de ani de la înfăptuirea Unirii Moldovei cu Țara Românească, sub domnitorul Alexandru Ioan Cuza.
Adunați în jurul Grupului statuar „Mihai Viteazul” din centrul orașului, cei prezenți- copii însoțiți de părinți sau bunici, tineri, adulți și pensionari- au urmărit cu emoție fiecare parte cupinsă în programul oficial anunțat de organizatori: întâmpinarea persoanei oficiale, respectiv prefectul județului Covasna, Iulian Todor, însoțit de comandantul garnizoanei Sf. Gheorghe; prezentarea onorului militar de căte garda de onoare; trecerea în revistă a gărzii de onoare și salutul drapelelor de luptă; intonarea, instrumental, a Imnului Național; oficierea serviciului religios; rostirea alocuțiunilor referitoare la sărbătorirea „Zilei Unirii Principatelor Române”; depunerea coroanelor și jerbelor de flori; defilarea gărzii de onoare; prezentarea onorului muzicii militare; „Hora Unirii”; program artistic.
„Poporul care nu-și cunoaște istoria este ca un copil care nu-și cunoaște părinții”
Cu ocazia sărbătoririi „Zilei Unirii Principatelor Române”, prefectul județului Covasna, Iulian Todor, a dat citire mesajului premierului Ludovic Orban:
„Cu 161 de ani în urmă, românii de pe cele două maluri ale Milcovului sărbătoreau împreună îndeplinirea unui ideal drag al generației pașoptiste, unirea Moldovei cu Țara Românească. Mica Unire, cum este numit momentul istoric de la 24 ianuarie 1859, a reprezentat prima etapă în crearea statului unitar român, desăvârșită la 1 decembrie 1918, când a avut loc și unirea cu Transilvania, Banatul, Crișana și Maramureș.
Ce poate fi mai frumos pentru o națiune decât consensul în jurul unui obiectiv vizionar a cărui împlinire avea să deschidă calea către un stat modern, suveran și independent? Alegerea lui Alexandru Ioan Cuza în același timp ca domnitor al Țării Românești și al Moldovei a însemnat, cum el însuși spunea, conform relatărilor vremii, nu doar venirea la putere a unui om, ci a unui popor.
Avem multe de învățat din exemplul artizanilor Unirii Principatelor Române. Chiar dacă au existat și voci care se opuneau unificării, divanurile ad-hoc care au precedat unirea celor două principate au demonstrat dorinţa de unire a românilor, iar elitele politice ale vremii au fructificat o șansă istorică pentru întreaga națiune. Reformele care au urmat în toate domeniile importante ale economiei și vieții social-politice au schimbat în bine destinul acestui popor. A fost un cumul de voință și de curaj politic datorită căruia există și România de astăzi, revenită de peste un deceniu în marea familie europeană și partener al Alianței Nord-Atlantice.
Istoria ne-a demonstrat că putem fi puternici ca națiune atunci când ne unește un obiectiv comun. În 1859, puternica apropiere culturală și economică dintre Moldova și Țara Românească a fost catalizatorul Micii Uniri. Dezvoltarea și modernizarea statului nou format atunci nu ar fi fost însă posibile fără respectul pentru lege și pentru binele întregii națiuni.
Sărbătoarea Unirii Principatelor Române este un bun prilej de reflecție pentru ceea ce ne dorim ca popor pentru viitor, lăsând deoparte diferențele de opinie sau rivalitățile politice. Provocarea actuală o reprezintă dezvoltarea țării în pas cu celelalte state membre ale Uniunii Europene, reducând decalajele economice sau sociale. Acesta este drumul pe care mi l-am asumat împreună cu echipa guvernamentală pe care o conduc, în deplin respect pentru lege și pentru binele societății.
La mulți ani, români! La mulți ani, România!”
În alocuțiunea referitoare la sărbătorirea „Zilei Unirii Principatelor Române”, comandantul Garnizoanei Sfântu Gheorghe, locotenent colonelul Dorin Neagu a spus: „Sărbătorim astăzi 161 de ani de la Unirea Principatelor Române sau Mica Unire, așa cum mai este cunoscută în istorie, alegerea colonelului Alexandru Ioan Cuza ca domn al Țării Românești, după ce la 5 ianuarie fusese ales domnitor al Moldovei. A fost un act de mare curaj politic, aș putea spune, având în vedere că la acea dată principatele, teritoriile locuite de români erau înconjurate de trei mari imperii net superioare din punct de vedere economic și militar. Cuza, ca domnitor, printr-o serie de reforme a reușit modernizarea României și în special modernizarea armatei. Este cu atât mai important să evocăm aceste momente, este cu atât mai important să ne cunoaștem istoria, să-i cinstim pe înaintașii noștri care au făcut lucruri mărețe pentru acest popor, și să ne omagiem eroii. Aș încheia cu un citat. Nicolae Bălcescu spunea la 1848: Poporul care nu-și cunoaște istoria este ca un copil care nu-și cunoaște părinții”. La mulți ani, România!”.
Program artistic inedit, de Ziua Unirii Principatelor Române
La inițiativa și cu implicarea Asociației Calea Neamului, membră a Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita și Mureș, prin președinte dr. Mihai Tîrnoveanu și prof. Florin Palas, Ziua Unirii Principatelor Române a fost sărbătorită, la Sfântu Gheorghe, prin prezentarea celor mai vechi obiceiuri din Moldova și Țara Românească: DANSUL URȘILOR ȘI CĂLUȘUL OLTENESC.
În sunet de tobe și fluiere, 150 de persoane ce fac parte din Ceata Mare a Urșilor din Dărmănești, jud. Bacău, însoțite de primarul localității, Constantin Toma, îmbrăcate în frumoase costume populare sau în piei autentice de urși (120 dintre ele) au umplut Piața „Mihai Viteazul” unde au prezentat, timp de mai bine de jumătatea de oră, cel mai cunscut obicei de iarnă din zona Moldovei: JOCUL URSULUI. Copii și bătrâni (cel mai mic membru al Cetei are 4 ani iar cel mai în vârstă 70 de ani), fete (50 la număr), băieți și bărbați în toată firea au bucurat privirile și sufletele celor prezenți care nu se așteptau să vadă, la Sfântu Gheorghe, o manifestare tradițională de o așa mare amploare.
Am văzut copii care „s-au împrietenit cu urșii” și-au dat mâna cu ei sau le-au mângîiat blana lucitoare, femei și bărbați mai în vârstă ai căror ochi erau scăldați în lacrimi, zâmbete de bucurie, sute de telefoane care pozau, filmau sau transmiteau live acest moment unic de care am avut parte, la Sfântu Gheorghe.
Potrivit https://www.turism-darmanesti.ro/ro/traditii-locale.html-„ Jocul Ursului din Dărmănești este cel mai popular obicei de iarnă de pe Valea Trotușului.
Semnificația veche a Jocului Ursului este de a celebra forța animalului care învinge iarna, regenerarea naturii (ursul este „bătut” si „moare”, după care „reînvie”), curgerea anotimpurilor.”
Pe wikipedia.org este menționat că în timpul unei emisiuni televizate desfășurate în anii 1970, Iulian Antonescu a zis: „Am văzut în acest spectacol elemente de artă ce acoperă un spațiu ce începe cu neoliticul și se termină cu prezentul. Este cea mai autentică și mai interesantă manifestare folclorică ce se poate vedea.”
Adresându-se celor prezenți, la finalul reprezentației „urșilor”, primarul orașului Dărmănești, Constantin Toma, a spus: „Cu mare drag am răspuns invitației Asociației Calea Neamului de a veni aici, la Dumneavoastră, cu una dintre cele mai frumoase tradiții din țara românească, și în mod special din Moldova: Jocul Ursului (…) Această tradiție minunată s-a născut la Dărmănești, în Valea Uzului. Ați văzut astăzi, aici, în piele (de urs-n.red) au fost copii mici- fete și băieți de câțiva anișori, doamne, domnișoare și bărbați în toată puterea cuvântului, care cu mare drag dansează pielea ursului și transmit generațiilor viitoare puterea ursului, dârzenia lui și faptul că niciodată nu ne-a fost dat să stăm în genunchi. Să ne dea Bunul Dumnezeu sănătate tuturor, și de fiecare dată să ne bucurăm de frumoasele tradiții pe care le avem în țara românească.”
„Urși” și public s-au retras de o parte și de alta a Grupului statuar „Mihai Viteazul” din centrul municipiului Sfântu Gheorghe, fâcând loc „să intre pe scenă”, pentru a juca CĂLUȘUL OLTENESC, membrii Ansamblurilor „Crai Nou” și Poenița din Brașov, coordonați de Benone Pepine.
O nouă rundă de energii benefice au trecut de la artiști, prin dansul lor, către cei prezenți, și de la public, către tinerii care au venit, de Ziua Unirii Principatelor Române, pentru a aduce la Sfântu Gheorghe unul dintre cele mai reprezentative obiceiuri din Țara Românească: CĂLUȘUL OLTENESC.
Potrivit wikipedia.org „Călușul în formele lui atestate în ultimele secole, se practică și este cunoscut ca cel mai reprezentativ obicei, cel mai impresionant spectacol și una dintre cele mai impresionante și valoroase creații populare românești.
Este cea mai importantă manifestare folclorică din cadrul obiceiurilor de Rusalii. Ritualul îndeplinit de ceata călușarilor traduce o necesitate omenească, oferă simbolic explicații coerente la anumite aspecte ale vieții individuale și sociale.
Obiceiul călușarilor are un rol esențial în desfășurarea normală a vieții din comunitate. El sustrage și protejează comunitatea împotriva agresiunii ielelor, făcând din acestea o amenințare transcendenta și întotdeauna prezentă, care pretinde să fie domolită prin rituri corespunzătoare.”
Pe 25 noiembrie 2005, Dansul Căluşului a fost inclus în Lista Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității UNESCO, în urma depunerii dosarului de solicitare de către România, în anul 2002.
Cu greu s-au dat duși acasă cei ce au avut bucuria să vadă programul artistic inedit ce a avut loc la Sfântu Gheorghe, și cu dorința ca astfel de evenimente ce fac ca tradiția românească, prin port, cântec, dans și obiceiuri străvechi să fie cât mai des prezentă atât la Sfântu Gheorghe, cât și în fiecare localitate a județului în care trăiesc români.
Secretomanie și mici disfuncționalități în organizarea programului artistic
Ne vine greu ca după lucrurile pozitive, de o însemnătate istorică deosebită și de o frumusețe aparte despre care am relatat în rândurile anterioare, să punem întrebări despre modul în care organizatorii, Instituția Prefectului-Județul Covasna și Garnizoana Sfântu Gheorghe s-au ocupat de informarea publicului cu privire la programul artistic care a fost cuprins în cadrul activităților desfășurate cu ocazia sărbătoririi „Zilei Unirii Principatelor Române” și, totodată, despre (ne)prezentarea acestuia.
Dacă programul oficial transmis către mass media covăsneană în data de 16.01.2020 indica participarea, cu un program artistic, a corului „Voievozii Munților” din Vâlcele, și separat program artistic de la ora 13.00, programul final comunicat în data de 22 ianuarie a cuprins DOAR program artistic, la ora 13.00, fără a se indica de cine va fi susținut, deși se știa care vor fi participanții, respectiv Corul „Voievozii Munților” , invitat din partea organizatorilor, precum și Ceata Mare a Urșilor din Dărmănești și Ansamblurile „Crai Nou” și Poenița din Brașov, invitate de Asociația Calea Neamului.
După ce s-au desprins din HORA UNIRII jucată în centrul orașului, participanții au fost informați, de către persoana care a prezentat tot programul manifestării dedicate MICII UNIRI, că urmează „programul artistic susținut de urșii din Dărmănești”.
Începând cu acel moment, nimeni nu a mai știut în sarcina cui ar fi trebuit să cadă responsabilitatea prezentării artiștilor și introducerea lor în program, lucru ce i-a nemulțumit atât pe participanți cât și pe artiștii veniți din afara localității și a județului.
Membrii Corului „Voievozii Munților” din Vâlcele care, așa cum am precizat, au fost invitați de organizatori, au rămas mirați că nu au interpretat vocal, la începutul manifestării, Imnul Național împreună cu muzica militară, și nici nu au fost anunțați, la microfon, că ar face parte din programul artistic. Din acest motiv, după mai bine de două ore de așteptare, mare parte dintre membrii corului au plecat la treburile gospodărești pe care le lăsaseră deoparte, pentru a da curs invitației de-a fi la Sf. Gheorghe unde publicul nu s-a mai putut bucura de prestația lor artistică mult așteptată „Suntem indignați de modul în care am fost tratați de oficialitățile care ne-au invitat.”- ne-au declarat aceștia.
Nutrim speranța că viitoarele manifestări oficiale, care cuprind și programe artistice, vor beneficia de o mai riguroasă stabilire a responsabilităților, pentru toți cei implicați în organizarea și desfășurarea lor.
Maria CREȚU-GRAUR
