În curând vor avea loc în România alegerile prezidențiale, care vor fi urmate la anul de cele parlamentare și locale, astfel că din nou configurația politică se va schimba pentru un timp, însă ceea ce contează nu este cine vine la putere, ci rezultatul confruntărilor: dacă cei care vor rămâne sau cei care vor veni vor aduce cu ei schimbarea, adică schimbarea în bine a vieții oamenilor și prosperitatea țării.
A fost mare înghesuială la înscrierea candidaților pentru înalta funcție de Președinte al țării. Te și miri câți și cine s-au aruncat cu capul înainte în această bătălie, chiar dacă unii dintre ei n-aveau nici o șansă, dar au încercat marea cu sarea și, cu toate că n-au reușit să treacă de „porțile raiului”, totuși erau mândri c-au încercat. Dintre cei rămași, de asemenea, unii n-au chemare, deci contează doar primii 4-5 clasați în turul întâi, deci adevărata luptă care se va da va fi în turul al doilea, dacă niciun candidat nu va reuși să câștige în primul tur. Abia atunci alianțele se vor face și desface, după cum le dictează interesele sau orientările partidelor care le compun și preferințele votanților.
Campania electorală? Care campanie? și când a început, când unii vorbesc despre o „precampanie”, după cum reiese din luările de poziție ale unor lideri politici exprimate în mass-media ori „cuvântările” la televiziune sau pe Facebook, ca să audă și să vadă tot poporul și să știe cine sunt cei care își doresc atât de mult puterea.
Acum singurul lucru adevărat care preocupă Opoziția nu este binele Țării, așa cum le place
să spună politicienilor, ci cum să dărâme Guvernul. Și cum opoziția este susținută de Președinte vocile opozanților se aud până departe…
În trecut, în vechile bătălii clasice, pentru a dărâma zidurile cetății, atacanții foloseau toate tipurile de arme și toate vicleșugurile. Astăzi, pentru a dărâma Guvernul nu se mai folosesc armele, dar au rămas vicleșugurile. Catapultele au fost înlocuite de știrile false și sondajele de opinie, iar berbecul (mașină de război întrebuințată în trecut la spargerea zidurilor și porților) cu „moțiunea de cenzură”. Nu știm dacă, în circumstanțele actuale, acestea vor avea efect, dar știm că în vicleșuguri nu ne întrece nimeni, mergând chiar până a băga „calul troian” în interiorul cetății…
În faza premergătoare alegerilor sunt foarte importante alte două categorii de politicieni: „trădătorii” și „traseiștii”, adică cei care schimbă partidele și alianțele după cum bate vântul sau după cum le dictează interesele; ei sunt foarte importanți pentru voturi în noua configurare politică, și nu le pasă dacă sunt etichetați ca oameni „lipsiți de caracter”. Și cunoaștem destui, s-ar putea face liste lungi cu exemple, însă și aceasta face parte din „jocul puterii”…
Până una-alta Țara suferă, poporul este dezbinat, oamenii derutați și ceea ce ar trebui făcut nu se prea face, deoarece românii sunt obișnuiți cu noua vorbă din mahala: „Ceea ce poți face azi mai lasă și pe mâine…” Și te mai miri că n-avem autostrăzi, că n-avem spitale moderne, că în unele localități avem spitale dar n-avem medici, care au emigrat spre zări mai fericite, că educația rămâne pe mai departe o problemă spinoasă, că trenurile noastre sar de pe șine, că pădurile se tot micșorează, că urșii se plimbă nestingheriți prin gospodăriile oamenilor și pe străzile orașelor de munte, că tot mai mulți străini exploatează terenurile agricole și bogățiile țării și alte asemenea. Mai nou ne plângem că la 31 decembrie România va duce lipsă de gaze, dacă nu se reînnoiește contractul cu Rusia. Dar gazele de la Marea Neagră unde sunt? De ce nu poate deveni România o țară independentă din punct de vedere energetic?! Am avea această capacitate, dacă ar exista cu adevărat un proiect de țară bine întocmit și voința politică de a-l implementa. Cine știe? Poate după Alegeri…
Am auzit destui sceptici spunând: „E greu să crezi că în România se mai poate face ceva”, dar nu putem fi de acord cu acest mod de a gândi, căci există Speranța și când oamenii de bună credință își coordonează acțiunile și eforturile sub o guvernare care știe ce vrea și care are ca obiectiv central prosperitatea țării este imposibil să nu se schimbe lucrurile în bine! Deci haideți să mai mergem la alegeri cu această speranță în suflet și în campania „noastră” în cursa pentru acapararea puterii supreme în stat să renunțăm la insulte, jigniri, acuzații fără fond și să ne încadrăm în ceea ce ne înnobilează: decența și bunul-simț.
Mihai Trifoi
