În ultima perioadă tot mai mulți localnici din județul Covasna se plâng că se întâlnesc cu urși chiar în plină zi, în plin centrul localităților în care trăiesc. O tragedie se poate întâmpla în orice moment. Autoritățile locale se simt neputincioase deoarece nu au competența de a acționa. Doar în cazul în care urșii provoacă daune sătenilor, primăriile sunt în măsură de a întocmi dosarele prin care solicită despăgubiri, pe care le înainteaza Gărzii Forestiere. Aceasta transmite documentele Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor. Toată această procedură este anevoioasă, ținând cont de faptul că lucrurile nu funcționează chiar așa cum sunt stipulate de lege. Trec ani întregi până când Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor răspunde solicitărilor primite.
În cadrul conferinței de presă care a avut loc ieri la sediul Prefecturii Covasna, prefectul Sebastian Cucu a declarat:
„Din păcate nu avem foarte multe pârghii de a interveni în rezolvarea cazurilor privind urșii. Sunt două chestiuni, e vorba despre despăgubiri și despre solicitările de recoltare a exemplarelor care provoacă pagube și constituie un pericol. În ceea ce privește despăgubirile, Primăriile trebuie să întocmească dosarele, apoi le trimit la Garda Forestieră și trebuie să ajungă la Ministerul Mediului, și am descoperit că într-adevăr a existat un blocaj la nivelul Gărzii Forestiere. Am și primit petiții, inclusiv de la Zagon. Sunt restanțe din 2016, 2017, din ceea ce am văzut. În cealaltă problemă, gestionarul fondului de vânătoare trebuie să facă demersurile pentru a obține acea derogare. În ambele situații, noi în limita competenței noastre, ceea ce am putut face a fost să solicităm o urgentare, să facem adrese, să sunăm la minister să deblocăm câte o situație punctuală, însă trebuie să vă spun că începând de anul trecut, și anul ăsta în special, cred că n-a existat lună în care să nu formulăm câte un memoriu la Ministerul Mediului în care am spus și susținem în continuare că soluțiile pentru situațiile punctuale nu mai sunt demult eficiente, pentru că problema este mult prea gravă și mult prea amplă. Până în acest moment n-am primit niciun răspuns, așteptăm, dar nu e vorba de un răspuns, ci de măsuri concrete la nivel național, pentru că nu numai noi suntem în această situație. Ca o părere personală, această situație de semi-domesticire a ursului este cât se poate de periculoasă. Dacă există un exemplar care provoacă pagube și trebuie făcută dovada că a omorât nu știu câte oi, a atacat oameni s.a.m.d, până la urmă se aprobă derogarea, dar sunt foarte multe exemplare care efectiv trăiesc în comunități, și simpla lor prezență reprezintă un pericol. Aici trebuie lucrat pentru că, la momentul ăsta, unui astfel de urs nu ai ce să-i faci. Pe de altă parte am văzut multe imagini, de la Lacul Sfânta Ana, cu cetățeni care hrănesc animalele. Păi nu e deloc normal. Ei sunt turiști, îi hrănesc pe urși și pleacă. Dacă vine apoi un alt turist, după două zile, care n-are ce să-i dea de mâncare, ăla e învățat să primească, atunci poate să atace. Nu mi se pare normal. Nu aș putea eu să vă dau soluția, cert este că trebuie restabilit cât mai urgent un echilibru pentru că și astăzi (ieri-n.red.) am primit de la Primăria Dobârlău o sesizare prin care ne înștiințează că cetățeni ai comunei s-au întâlnit frecvent, aproape în mijlocul zilei, în mijlocul satului, cu ursul. O astfel de situație nu mai poate continua pentru că e de la sine înțeles că e periculoasă. Nu vreau să par insensibil la problema despăgubirilor, care este una foarte importantă, deoarece oamenii înregistrează daune, dar la momentul actual avem o problemă mult mai importantă și anume siguranța cetățeanului. Aici trebuie să intervenim. Urșii nu se mai sperie. Colegii noștri jandarmi fac nu știu câte intervenții pe lună în care efectiv aproape că îl roagă pe urs să plece, pentru că nu se mai sperie de semnalele luminoase, de petarde, de nimic.
Aproape în fiecare localitate covăsneană există cel puțin câte un urs, chiar mai mulți care se plimbă liber.”
Agenția pentru Protecția Mediului Covasna estimează că în județul Covasna ar fi circa 1600 de urși
Ursul este o specie strict protejată prin lege, nu doar la nivel național, ci și european. Directiva Habitate impune pentru statele membre obligația de realizare a unor planuri naționale de acțiune care să asigure, pe baza celor mai recente și corecte informații, un management eficient și menținerea unei stări favorabile de conservare pe termen lung.
În contextul obiectivelor comunitare şi internaţionale, România, ca semnatară a Convenţiei de la Berna şi a Tratatului de aderare la Uniune Europeană, şi-a asumat rolul de a susţine eforturile internaţionale privind conservarea ursului brun. În acest sens, în Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic, nr. 407/2006, specia a fost inclusă în anexa II și anume specii strict protejate, iar prin OUG nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, act ce transpune prevederile Directivei Habitate, specia a fost declarată de asemenea ca specie protejată, fiind inclusă ca specie ce necesită o protecţie strictă. Legislaţia din România, ce transpune prevederi ale Directivei Habitate, permite aplicarea de „derogări” de la statutul de conservare a ursului, tocmai pentru a permite autorităţilor responsabile menţinerea unui nivel scăzut al pagubelor provocate gospodăriilor şi culturilor. În acest context, acţiunile de vânătoare devin singurul instrument aflat în prezent la dispoziţia autorităţilor, pentru a gestiona o situaţie conflictuală om-urs. În general managementul conflictelor om – urs au fost gestionate reactiv, problemele fiind gestionate după apariţia lor, presupunând împuşcarea urşilor implicaţi. Pe termen lung această abordare s-a constatat a fi ineficientă, demonstrându-se de nenumărate ori că legislația în vigoare trebuie modificată.
Prefectul Sebastian Cucu susține că: „Ministerul Mediului va trebui să dispună măsuri, dar asta trebuie să se întâmple cât mai repede deoarece suntem la limită, și nu e normal. Văd mult mai periculoasă această coabitare, așa platonică, între om și urs, în zonele locuite, decât existența ursului feroce în pădure. Starea lui de cățeluș, care oricând poate fi agresiv, pe mine mă îngrijorează. Exemplele sunt numeroase, de la spitalul de Cardiologie din Covasna, (în zona căruia zilnic apare ursul-n.red), până la prezența ursului la Tg. Secuiesc, în mijlocul orașului, în mijlocul zilei, la douăzeci și ceva de km de cea mai apropiată pădure. Sunt chestiuni care trebuie luate în calcul. Eu nu fug de răspundere, dacă am un instrument legal îl aplic, dar din păcate nu pot face altceva decât să expun problema, cât se poate de serios și de corect, celor care pot lua decizii.”
Ce spune legea?
La ora actuala, conform Ordinului nr. 1439/2015 legislația prevede următoarele:
„Recoltarea sau capturarea exemplarelor din speciile urs, lup și pisică sălbatică în condițiile alin. (2) se poate realiza numai cu acordul autorității publice centrale pentru protecția mediului, prin Direcția biodiversitate, cu notificarea prealabilă și punctul de vedere al agențiilor teritoriale pentru protecția mediului și al comisariatelor județene ale Gărzii Naționale de Mediu, în baza documentelor întocmite conform Hotărârii Guvernului nr. 1.679/2008 privind modalitatea de acordare a despăgubirilor prevăzute de Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006, precum și obligațiile ce revin gestionarilor fondurilor cinegetice și proprietarilor de culturi agricole, silvice și de animale domestice pentru prevenirea pagubelor, a avizului administratorului/custodelui ariei naturale protejate, după caz, și a dovezii că fiecare exemplar a fost monitorizat și identificat în vederea recoltării, iar exemplarele recoltate în aceste condiții se deduc din numărul total de exemplare prevăzut la art. 2.
Recoltarea sau capturarea exemplarelor din speciile urs, lup și pisică sălbatică în condițiile alin. (2) se poate realiza numai cu personalul tehnic de specialitate angajat al gestionarilor fondurilor cinegetice, iar exemplarele recoltate rămân în patrimoniul gestionarului fondului cinegetic, fără a putea fi înstrăinate.
Recoltarea sau capturarea în scopul relocării a exemplarelor prevăzute la art. 3 alin. (2) care pun în pericol sănătatea și securitatea publică, a exemplarelor aflate în intravilanul localităților, a celor care frecventează locurile special amenajate pentru adăpostirea animalelor domestice, punând în pericol siguranța acestora și/sau a personalului de deservire, fapt dovedit prin documente conform Hotărârii Guvernului nr. 1.679/2008, se poate realiza numai cu acordul autorității publice centrale pentru protecția mediului, prin Direcția biodiversitate.”
Larisa AXINIA
