Am aflat despre recenta inițiativă a domnului Kulcsar Terza Jozsef, preşedintele Partidului Civic Maghiar Covasna, ales deputat pe lista UDMR, care, plecând intempensiv de la necesitatea de a „ se pune capăt tensiunilor dintre români şi maghiari”, a transmis scrisori către reprezentanţii tuturor partidelor parlamentare, prin care propune ca” în cadrul Comisiei pentru Drepturilor Omului,(…) în luna septembrie să redactăm, să discutăm despre o declaraţie de reconciliere româno-maghiară”.
Revelația sa privitoare la necesitatea detensionării relațiilor româno- maghiare a venit după întâmplările de la Valea Uzului, care au„ fost ultima picătură în pahar”. Bănuiesc, se referă la „paharul” în care abia acum picură îndoielile sale cu privire la cei cărora le servesc aceste tensiuni (odată ce recunoaște că: „Populaţiei, românilor şi maghiarilor în niciun caz”) și în care s-au băgat, ca musca în lapte, „partidele politice care în campanie pot avea discursuri frumoase”. Fără să realizeze, sau ignorând voit, că face parte dintre cei care le provoacă și le folosesc, cu scopul menţinerii în spaţiul public a unei pseudoprobleme interetnice, în contradicţie cu legislaţia şi practica românească şi europeană. Desigur, în opinia inițiatorului, „tratativele” sunt de la bun început condiționate de „o serie de doleanţe ale comunităţii maghiare”, reiterând pretenții absurde și neconstituționale, escamotate sub clamarea drepturilor minorităților. „Schimbarea părului de către lup” vine, din păcate, după numeroasele acțiuni și declarații cu accentuate tente naționaliste și separatiste, antiromânești, ale celor ce se erijează în purtătorii de cuvânt ai comunității majoritare din zona în care m-am născut, muncesc și trăiesc împreună cu maghiarii de rând, împărtășindu-ne necazurile și bucuriile zilnice. Nu cred că mai este cazul să rețin atenția opiniei publice reproducând mostre de gândire, păguboasă pentru reușita acestei inițiative, potrivit celor declarate de aceștia cu prilejul vizitei Papei Francisc în România, a incidentelor de la Valea Uzului sau a recentelor alegeri europarlamentare. Trebuie să subliniez însă că, în privința referirii la spațul intracarpatic în care sunt constituite administrativ județele Covasna și Harghita, opinia publică românească, reprezentanții oficiali, cei ai mass-media de limbă română, mulți dintre concetățenii noștri români, sunt acuzați de liderii comunității maghiare din România că nu se raportează la el ca la unul cu apartenență preponderent sau exclusiv etnică, evitând să folosească titulatura acestuia drept „Ținut Secuiesc”. Analizând, chiar și superficial (nici nu merită analizate în profunzime) declarațiile unora dintre aceștia (chiar eludându-le pe cele radicale sau de-a dreptul jignitoare), se remarcă faptul că în niciuna nu se referă, în sens constituțional, la comunitatea maghiară ca parte constitutivă a României. Se evită cu obstinație să se folosească denumirea oficială a Statului Român, cantonând-o în spații cu conotații exclusiviste, având ecouri nostalgic – revanșarde: Transilvania și Ținutul Secuiesc. În plus, se propagă ideea că e destul să fii maghiar ca să ai toate calitățile și să-ți impui drepturile, după cum se insinuează că românii au permanent atitudini provocatoare, lipsite de respect față de însemnele identității maghiare.
Cum respectă ei istoria și identitatea românilor, e altceva. Și în această privință se pot reproduce declarații, dar în primul rând atitudini care ignoră ostentativ orice contribuție românească la cultura materială și spirituală a acestor meleaguri comune. Bănuiesc că, tocmai pentru că știu din surse directe aceste adevăruri, nu am fost solicitat să mă raliez inițiativei Domnului deputat UDMR, față de care am serioase rețineri, cel puțin până la dovedirea bunei credințe din care izvorăște generozitatea acesteia. Măcar până când va reveni asupra deciziei sale publice de a nu se exprima în limba română cu prilejul participării la manifestările organizate de administrația locală din județul Covasna. După cum am rețineri în a folosi termenul de „Ținut Secuiesc” pentru teritoriul acestui județ, în care m-am născut și în care trăiesc. Cel puțin până când liderii UDMR vor folosi în cunoștință de cauză și cu toată convingerea termenul de „România” pentru teritoriul în care ne-a fost hărăzit astăzi să trăim împreună.
Senator
Gheorghe BACIU
