De-a lungul veacurilor poporul a învățat să exprime anumite situații de viață în vorbe de duh, expresii, proverbe și zicători, conferind astfel limbajului coloratură și expresivitate deosebită. Vom încerca să „materializăm” cel puțin una din ele: „nod în papură”. S-ar cuveni însă ca mai înainte să precizăm faptul că relația dintre cuvintele din titlu nu este chiar întâmplătoare.
Sensul al 3-lea (figurat) – din Noul dicționar universal al limbii române, Ediția a doua, 2007) – al cuvântului chichițe este: „subterfugiu, șiretlic, pretext”, iar sensul cuvântului subterfugiu este: „mijloc abil de a ieși dintr-o situație neplăcută, stratagemă, șiretlic, viclenie”, Ex. „avem a face cu niște ființe perfide, lipsite de scrupule, care pot apela la diverse stratageme, subterfugii … cu scopul de a induce în eroare populația (Gheție)”, din aceeași sursă.
Revenind la expresia a căuta nod în papură, care înseamnă: „a căuta (sau a găsi cuiva) cu orice preț cusururi, greșeli; a învinovăți pe nedrept”, e bine de știut că există destui semeni de-ai noștri care practică acest „mod de a fi”, bineînțeles nu fără un scop anume. Și pentru a nu fi înțeleși greșit, vom da și un exemplu din viața reală a zilelor noastre.
Abia s-a terminat vizita istorică a Suveranului Pontif, care ne îndemna pe toți la pace, înțelegere și conlucrare, că mărul discordiei a fost aruncat din nou dintr-o parte în alta, încât vrajba a aprins iar spiritele celor care parcă „nu dorm niciodată”, preocupați fiind să caute chichițe și noduri în papură, încât nici chiar eroii neamului (neamurilor) nu-și mai pot trăi somnul de veci.
Dar ce este un erou? Unul dintre sensurile la care ne vom referi este: „ostaș căzut pe câmpul de luptă în război”. Dar ce este un ostaș, dacă nu un om trimis să apere ori să atace, deci să ucidă sau să fie ucis, cu toate că Legea divină spune „Nu ucide!”, dar cine mai respectă azi legile divine sau cele lumești, când fiecare vrea să-și facă legea proprie?!
Așadar, un erou este un ostaș căzut în război, o ființă umană care și-a ucis semenii, el fiind blamat și venerat în aceeași măsură, însă dincolo de toate speculațiile filozofice rămâne „datoria” oamenilor de a-și cinsti eroii, așa cum sunt ei percepuți de masele populare. Și deci ne întrebăm: De ce atâta încrâncenare și învrăjbire între oameni chiar și atunci când se cuvine să aducem omagiu și respectul cuvenit celor care s-au jertfit?! De mai multe zile aflăm cu surprindere, prin intermediul mass-mediei,despre un subiect scandalos, o situație degradantă apărută în regiunea noastră, și anume: Cimitirul Internațional al Eroilor din Valea Uzului, aflat la granița dintre județele Harghita și Bacău. S-a ajuns până acolo, încât peste crucile ostașilor români s-au pus saci pentru gunoi, iar mai nou s-a pus lacăt la poarta cimitirului pentru ca românii să nu intre, să nu-și poată cinsti eroii! Strigător la cer! Și mare rușine să nu lași în pace nici pe cei morți, indiferent ce motive te îndeamnă să faci acest lucru nedemn de o ființă umană. Să pui lacăt la cimitir, auzi Doamne! Și atunci cum mai poți numi acest loc „cimitir internațional”?!
Îi întrebăm pe cei care orchestrează această faptă odioasă dacă acest cimitir, numit și „internațional”, se află pe teritoriul României sau este proprietatea unui individ aflat în țara nimănui?! Dacă nu sunt respectate Legile Țării, cel puțin respectați Legile Omeniei sau nu le cunoașteți nici pe acestea?!
Avem tot respectul față de semenii noștri maghiari, însă remarcăm că unii lideri ai comunității maghiare incită populația și îndeamnă mereu la dezbinare, pentru că ei de fapt urmăresc scopuri politice și au un comportament dual, dorindu-se și la Guvernare și în Opoziție în același timp, adesea una spunând și alta făcând. De aceea ei caută mereu chichițe și noduri în papură, însă ar trebui să știe ce se întâmplă când nu lași în pace un stup de albine, căci oamenii încă n-au ajuns la starea spirituală a lui Iisus ca atunci când ești lovit pe un obraz să-l întorci și pe celălalt. Legea cosmică a cauzei și efectului nu iartă pe nimeni, de aceea este mai bine să nu forțăm nota, să trăim în pace și înțelegere, sau după îndemnul Papei : „Să mergem împreună!” – ne place sau nu ne place…
Mihai Trifoi
