Note de călătorie în China (7)
Pretutindeni pe unde am umblat în anii din urmă, cuvântul la ordinea zilei pe care l-am întâlnit era… CRIZA. Indiferent de suprafaţa ţării respective şi de poziţia sa geografică, această sperietoare mondială pândea nemiloasă. Singura naţiune care a înfruntat-o, punând-o la colţ, cu genunchii pe coji de nucă, a fost cea chineză. Sigur, mărimea unui asemenea stat, ca şi populaţia de peste un miliard de suflete oferindu-i avantaje. Dar şi o mulţime de probleme.
Ei bine, începând din Capitală şi străbătând mii de kilometri, ai senzaţia că te afli pe un şantier de proporţii colosale. Fără moloz, praf, mizerie, hârtoape.
Mă tot întrebam privind zgârie norii ce împânzesc fiecare oraş, cu un design ce nu se repetă, apărând cu iuţeala ciupercilor după ploaie, admirând viaductele îndrăzneţe, gen Calatrava, şoselele lungi şi late, complexele industriale ca din reviste, infrastructura nou-nouţă şi toate celelalte minunăţii, de unde provin asemenea resurse materiale fabuloase?
Toată lumea «chiţăie» după bani, doar chinezii se lăfăie! Mai mult, împrumută vârtos concurenţa sau îi cumpără pur şi simplu bunurile bucată cu bucată. Unii sunt deja datori vânduţi, consolându-se cu ideea că «Doar n-o să ducă în China oraşele cu totul…» Mai ştii?
Şi în Statele Unite observasem la fiecare nouă vizită că deşi se construia mult (azi mai puţin), nici pe departe nu seamăna cu iureşul chinezesc.
Deviză pragmatică
Ştiţi ce deviză au adoptat conducătorii de la Beijing atunci când s-a declanşat criza mondială? «Dacă vrem să scăpăm de recesiune, trebuie să ne apucăm de construit drumuri». Şi imediat s-au pus pe treabă. Dar nu s-au mulţumit să traseze pe planşete şi apoi să execute numai şosele. Ci de toate. Fireşte, pe acelaşi plan au pus căile ferate de mega-dimensiuni. Cea mai spectaculoasă, unică pe Glob – despre care am scris pe larg în Notele de călătorie din Tibet (apărute deja în ziarul nostru) – fiind la ora de faţă ruta feroviară trans-himalayană. Concomitent s-a trecut la modernizarea aeroporturilor, a gărilor, docurilor, sălilor de spectacole, arenelor sportive, muzeelor, telecomunicaţiilor, industriei I.T.
Şi mai nou a turismului «di granda», la nivel occidental. Cu multe stele şi atracţii unice.
Vasul nostru de croazieră pe Yangtze
Mi-am întregit părerea despre noua faţă a Chinei, nu doar cea urbană, ci şi rurală, peisagistică, efectuând o croazieră pe Fluviul Yangtze – al treilea ca mărime din lume. Voi povesti pe larg aventura respectivă într-un alt capitol, acum dorind să completez tabloul acesta gigantic al prefacerilor rapide ale ţării, ce se înfăţişează privitorului aidoma unui caleidoscop.
Trecând prin defilee magnifice, unul dintre ele având lungimea de…80 de km!, n-am mai prididit să filmez şi fotografiez atâtea minunăţii: naturale ori durate de mâna omului.
Centrală-unică
Nu pot să nu amintesc, chiar şi fugitiv, de suita impozantelor ecluze ale celei mai mari Centrale hidro de pe Terra de le «Cele trei defilee». Până să ajungem acolo, dar şi după aceea m-am minunat de sumedenia de poduri, arce, lucrări hidotehnice, opere de inginerie cu alură science-fiction, tunele care «defilau» pe cele două maluri sau pe deasupra elegantului nostru vapor ce ne-a găzduit şi plimbat timp de o săptămână.
Nu mai vorbesc de aerul cosmopolit al marilor aglomerări urbane, pe care nu le-am mai recunoscut sub nici un chip de la prima vizită de acum trei decenii. Imobilele mici, insalubre, înghesuite unele în altele dispăruseră ca prin minune. Nici urmă de blocurile stereotipe, cenuşii, tipic comuniste. Parcă o baghetă magică le transformase în zvelţi skyscrapers. Nu lipsesc somptuoase săli de spectacole, muzee moderne, edificii futuriste, bulevarde cu multe benzi, magazine pentru toate buzunarele, într-un cuvânt, megelopolisuri de tip occidental.
Nu mi-am putut face o ideea prea clară despre nivelul de trai al locuitorilor, fiindcă am privit totul ca printr-un ochean, însă nici vorbă de mizeria de prin anunite ţări asiatice.
Beijing, o metropolă adevărată
Oraşul cel mai important rămâne, fără îndoială, Beijingul, care a ocupat o parte importantă din acest jurnal. Credeam că-l ştiu cât de cât bine, deoarece am stat mai mult acolo. Însă în anii din urmă a cunoscut cele mai spectaculoase modificări. Practic, a fost remodelat şi sistematizat pe două direcţii-cheie: nord-sud şi est-vest. Uşor de zis, greu de făcut. Buldozerele au făcut minuni, arhitecţii, inginerii şi meşterii constructori şi-au unit forţele, astfel că blocăraia insalubră şi inestetică de pe vrema lui Mao şi a urmaşilor, a dispărut. Nici nu se putea altfel, într-o epocă modernă şi într-un stat cu asemenea ambiţii de mărire.
Puterea numărului doi a lumii are ambiţii şi mai mari, iar viitorul îi sună bine…
Flori, verdeaţă, aer curat, plămânii Capitalei
Autorităţile au păstrat doar obiectivele istorice inestimabile, parcurile vestite, porţile, construcţiile celebre. În plin centru faimoasa Piaţa Tien An Men şi-a păstrat înfăţişarea tradiţională. Bine că nu s-a permis construirea sau obturarea cu alte imobile a imensului squar, fără egal pe planetă. Oraşul Interzis, Palatul de Vară, Templul Cerului, Mormintele Dinastiei Ming, Grădinile Imperiale, toate au rămas la locul lor. Intacte. Frumoase. Fascinante.
Încă din epoca imperială era interzis să se înalţe vreun edificiu mai înalt de trei etaje în mijlocul oraşului Beijing. Fusese dat ucaz de la Stăpânire ca nici o casă, palat, vilă să nu depăşească Turnul Tobelor, care marca sonor orele zilelor şi nopţilor. Din păcate, turnul amintit a dispărut de mult, rămânând în schimb minunăţia de Oraş Interzis, atracţia principală a Capitalei chineze.
Olimpiada – o binefacere
Şi, fireşte, elementul care a făcut ca turaţia motoarelor întregii naţiuni să ajungă la maximum, l-a reprezentat cea de-a XXIX-a ediţie a Jocurilor Olimpice, eveniment ce s-a desfăşurat la Beijing în intervalul 8-24 august 2008.
Stadionul Cuibul de pasăre, din Beijing
Importanta reuniune sportivă planetară a dat măsura eforturilor organizatorice de neimaginat ale gazdelor, rezultând cea mai spectaculoasă ediţie. Să amintim doar de realizarea celebrelor stadioane „Cuibul de pasăre” şi „Cubul de apă”, care au beneficat de tehnologii create special, edificii deschizătoare de drumuri în materie de arhitectură. Orice viitoare mare bază sportivă va trebui să se raporteze de acum la aceste bijuterii inginereşti.
Întotdeauna Jocurile Olimpice au creat o emulaţie, un boom economic şi cultural în ţările organizatoare. Însă China a folosit această extraordinară oportunitate la maximum. Cu fiecare zi, lună, an vin şi mai mulţi turişti. Iar odată cu ei soseşte şi… valuta forte.
Relansare accelerată
Beijingul a dat semnul relansării ţării la un alt nivel de civilizaţie cu ocazia Olimpiadei din 2008. Şi de atunci o ţine aşa, ţintind tot mai sus, conform dictonului J.O. – „Citius, altius, fortius” – expresie latină, care în traducere înseamnă „Mai repede, mai înalt, mai puternic”.
Dar nu numai oficialităţile de la centru gândesc şi procedează astfel. Şi restul imensei ţări nu se lasă mai prejos, uriaşul dragon chinezesc dovedind că e neobosit. (Va urma).
Horia C. Deliu
