Peste două zile, la dată fixă din an, anume pe 9 martie sunt pomeniți Cei 40 de Sfinţi Mucenici, oşteni credincioşi care şi-au sacrificat viaţa întru Hristos.
În zilele noastre aproape toată lumea a auzit de mucenici, dar sunt puțini cei care cunosc semnificaţia lor religioasă, asociind denumirea mai degrabă cu nişte… dulciuri tradiţionale.
Sacrificiul soldaţilor creştini
9 martie reprezintă data la care Biserica cinstește curajul Celor 40 de soldaţi creştini ai unui împărat roman păgân, ce și-au dat viața slujindu-L pe Iisus. Despotul roman se numea Licinius (308-324) şi a condamnat la moarte 40 de ostaşi fiindcă nu au acceptat să renunţe la profundele lor convingeri religioase, care-l proslăveau pe Mântuitor. Oştenii devotaţi lui Iisus nu au acceptat să se închine idolilor, aşa cum făcea mare majoritate a populaţiei asuprite, iar drept pedeapsă au ajuns în întemniţă timp de o săptămână şi o zi (de aici semnificaţie cifrei opt a figurinelor din aluat dulce). În acest răstimp au fost schingiuiţi, bătuţi cu pietre, însă totul s-a dovedit în zadar: ei un au renunțat la Credință!
În cele din urmă a venit sentinţa cumplită. S-a decis exterminarea lor prin aruncarea în Lacul îngheţat al Sevastiei, din Armenia. Graţie rugilor către Dumnezeu ale nefericiţilor ostateci, s-a produs o minune divină, în sensul că apa s-a încălzit brusc, salvându-i de la pieire! Însă numai pentru un scurt răgaz…
Această întâmplare ieşită din comun a uimit pe toată lumea, dar nu putea rămâne fără urmări. Chit că scăpaseră din primul supliciu, în cele din urmă au fost omorâţi. Trupurile celor 40 au ajuns pradă focului, iar oasele aruncate înapoi în lac. Mai târziu rămăşiţele au putut fi recuperate şi înmormântate în mare taină de alţi creştini.
Demnitate şi curaj
Dar pilda de demnitate şi curaj a Celor 40 de credincioşi a rămas vie în timp, ajungând până la noi. Prenumele Eroilor întru Credinţă sunt următoarele, unele fiind purtate şi azi de semeni: Acachie, Aetie, Aghie, Aglaie, Alexandru, Atanasie, Candid, Chirion, Chiril, Claudie, Domeţian, Domnos, Ecdit, Eutihie, Evnichie, Filoctimon, Flavie, Gaie, Gorgonie, Hudion, Ieraclie, Ilie, Ilian, Ioan, Isihie, Leontie, Lisimah, Meliton, Nicolae, Prisc, Sacherdon, Severian, Sisinie, Smaragd, Teofil, Teodul, Valent, Valerie, Vivian, Xantie.
Vremea se încălzește, se duc Babele, dar sosesc…Moşii!
Nu vom mai insista asupra semnificaţiei biblice a evenimentului, dar dorim să precizăm în spiritul rubricii noastre, că după „Zilele Babei Dochia” de la începutul lunii martie, urmează acum intervalul în care sunt evocaţi Moşii. Numai că „Zilele Moşilor” nu se bucură de faima primei perioade din luna lui Mărţişor, care a vestit sosirea primăverii calendaristice.
Ne bucurăm că meteorologii au anunţat că starea vremii va cunoaşte şi pe mai departe un proces de încălzire, chit că pot veni și ploi, excat cum spun şi datinile străbune.
Alungarea iernii
Pe vremuri, în prima decadă a lunii lui Mărțișor se obișnuia, în mediul rural, ca iarna să fie alungată printr-un obicei arhaic, aşa cum făceau odinioară şi sătenii din Ţara Buzaielor. Ei băteau cu maiul în pământ ca să alunge frigul, rostind anumite descântece. În alte zone erau cunoscute alte practici magice pentru a grăbi venirea sezonului cald.
Oamenii satului au invocat mereu un anotimp agricol favorabil, cu belşug, sănătate pentru ei în primul rând, dar şi pentru animalele din bătătură.
Să mai amintim și de obiceiul aprinderii de focuri ritualice, ca şi afumarea curţilor, anexelor gospodăreşti pentru alungarea spiritelor rele. Celebrele Focuri de Mucenici se încheiau pe 9 martie seara cu o… „beţie ritualică”, bărbaţii dând peste cap 40 de pahare cu vin, cinstind astfel jertfa Celor 40 de Sfinţi.
Bunătăți specifice
În ziua de 9 martie gospodinele prepară după obiceiul zonei colăcei din aluat de formă specifică numiți mucenici, brenduși, bradoşi, măcinici sau sfinţişori. În special copiii, dar și adulții sunt încântaţi să deguste asemenea bunătăți.
Obiceiul s-a păstrat peste ani şi în multe case femeile pregătesc și acum împletituri coapte din aluat de cozonac, unse cu miere şi nucă. Unele au dimensiuni mici, în formă de opturi, fiind fierte în apă cu zahăr, scorţişoară şi nucă, simbolizând Lacul în care au fost aruncaţi Sfinţii Mucenici. Înainte de a fi consumaţi în familie s-au împărţiţi de pomană, preparatele trebuie duse la biserică pentru a fi binecuvântate.
Ele diferă în funcţie de aria geografică: fie se prepară sub formă de colăcei unşi cu nucă şi miere (prin părţile Moldovei) sau sunt nişte bucăţele din aluat în formă de opturi ce se fierb într-o zeama dulce în care se pune miere, nucă măcinată, scorţişoară şi diferite esenţe (în zona Munteniei și Transilvaniei).
Dincolo de aspectele acestea lumeşti, data de 9 martie are o semnificaţie mult mai importantă, cu profunde conotaţii religioase.
Pomenirea morţilor
Tot acum se face din nou pomenirea morţilor, datina rămânând vie şi în prezent, după slujba din biserică având loc împărţirea de pachete cu alimente, dulciuri, fructe, băutură etc.
Pe timpuri existau multe tradiţii în lumea satului legate de simbolicul debut al muncilor câmpului. De pildă, în satele Floroaia şi Sărămaş cei mai harnici locuitori obişnuiau să scoată plugul în bătătură, după ce fusese în prealabil reparat, curăţat şi trecut prin foc de către fierar, spre a fi chipurile purificat.
Sărbătorii Celor 40 de Sfinţi Mucenici i se mai spune în popor şi „Ziua celor fără nume”. În sensul că pot fi cinstiți şi cei care nu poartă prenumele vreunuia dintre sfinţii amintiţi.
Datini româneşti
Tradiţia românească mai spune că această zi este dedicată… Bărbaţilor, venind imediat după Ziua Femeii.
Unii semeni se încumetă în mod hazardat să bea…40 de pahare (chipurile, cum cere… „datina”) numai că seara sunt beți „criță”, aşa că tradiţia trebuie privită simbolic din acest punct de vedere. Pentru ca bărbaţii să fie sănătoşi şi feriţi de boli tot anul, este suficient să închine un pahar-două şi în rest să fie doar…stropiţi cu puţin vin, ca un omagiu adus Martirilor-mucenici.
Am auzit mai demult şi de un alt obicei pitoresc întâlnit în satele aflate pe malul unei ape curgătoare mai mari, cum ar fi Oltul şi R
âul Negru. Anume, ca bărbaţii ce iubesc pescuitul să meargă să-şi încerce norocul în această zi, iar cel ce va prinde…40 de peşti (?) va trebui să mănânce unul…de viu (!!!), pentru a avea noroc tot anul în această îndeletnicire relaxantă…
Strămoşii credeau că dacă plouă în această zi, la fel va fi vremea şi de Paşte, iar dacă tună, vara va fi prielnică tuturor culturilor.
Dacă îngheaţă în noaptea dinaintea acestei zile deosebite, toamna va fi lungă.
Felicitări sărbătoriţilor !
Deşi majoritatea prenumelor celor 40 de Mucenici au în prezent sonorităţi mai aparte, care erau specifice doar acelor vremuri, mai există încă bărbaţi ce le poartă şi astăzi cu cinste. Să le urăm « La Mulţi Ani » acelor ce au prenumele vreunui Sfânt Mucenic, iar nouă, celorlalţi, să ne dorim o primăvară frumoasă !
Horia C. Deliu
