Viața își urmează cursul său zbuciumat pe pământ și în general oamenii își văd de-ale lor, încât mai puțini sunt cei preocupați de soarta planetei, însă sunt destule și mințile care guvernează sau hotărăsc soarta locuitorilor, iar în bună parte viitorul pământenilor este un rezultat al deciziilor și acțiunilor acestora, deoarece ei dispun ce cele mai multe informații, averi și putere.
În 1987, președinții Ronald Reagan și Mihail Gorbaciov semnau un Tratat vizând Forțele Nucleare Intermediare (FNI) „pentru a reduce riscul unei confruntări de amploare”, după cum aflăm din sursa romanialibera.ro, în articolul „Un tratat depășit de armele supersonice”, de Gabriela Anghel, 04.02.2019.
Într-adevăr „depășit”, pentru că de atunci au trecut 32 de ani și între timp știința și tehnologia au atins cote mult mai înalte, iar președinții de azi ai marilor puteri militarizate sunt alții, mai incisivi, Donald Trump și Putin, ale căror ambiții sunt greu de satisfăcut. Cu tratat sau fără tratat, cele două superputeri, SUA și Rusia, au continuat să-și perfecționeze armele. Într-un articol semnat de Dumitru Constantinescu, apărut în 19 noiembrie 2011 în ziare.com, se face referire la „Arme secrete supersonice, testate din nou de SUA”, cu specificația că „Noua generație de arme poate distruge orice țintă de pe pământ”. În acest timp nici rușii nu s-au lăsat mai prejos, perfecționându-și și ei armamentul și dotând armata cu noi realizări tehnice în domeniu. Astfel că, imediat după ce Donald Trump anunțase la Bruxelles, în decembrie 2018, că SUA intenționează să iasă din Tratatul FNI, Putin califică această decizie drept „iresponsabilă”, și ca urmare anunță că și Rusia se va retrage din Tratat. În această situație, cursa înarmărilor ia din nou proporții și se extinde la scară planetară. Din sursa citată (romanialibera.ro) aflăm că „Președintele rus a afirmat că Rusia se pregătește să amplaseze în 2019 o rachetă balistică intercontinentală numită Avangard, capabilă să zboare cu o viteză de 20 de ori mai mare decât cea a sunetului”, ceea ce pare greu de crezut, însă nu și imposibil, ținând cont de viteza cu care se deplasează navele cosmice în spațiu.
Nu știm dacă acesta este doar „un război al declarațiilor la distanță”, dar știm sigur că la nivelul de dezvoltare la care a ajuns știința în zilele noastre, totul este posibil. Și aceasta nu numai cu referire la SUA și Rusia, deoarece acum există și alte state capabile să facă față concurenței în domeniul nuclear, conform unei alte surse (adevarul.ro) care ne pune la dispoziție un articol din 25 octombrie 2018, semnat de Ștefan Lică, cu titlul „Cele mai redutabile arme aflate în dotarea marilor puteri…”, din care aflăm informații despre situația actuală în domeniul militar: „Șapte mari puteri dețin în prezent arme nucleare: SUA, Rusia, China, Franța, Marea Britanie, India și Pakistan”, și că alte trei state sunt foarte aproape: Israel, Coreea de Nord și Iran.
În acest tablou, deși Rusia și NATO par a fi polii puterii, jocul nu poate fi făcut doar de aceștia, și tocmai de aceea pericolul pentru pământeni este mai mare ca niciodată. În timp ce Președintele Putin este calculat și hotărât, Președintele Trump este imprevizibil, deci te poți aștepta la orice. Pe de altă parte „dirijorul” recunoscut pe plan mondial este SUA, care „deține supremația în domeniul militar”, deoarece bugetul Apărării în SUA este de 600 de miliarde de dolari, aproape de zece ori mai mare decât cel al Rusiei. Armele americanilor sunt coborâte parcă din filmele SF, ceea ce ne duce cu gândul la toate zvonurile despre „cazul Roswell” și OZN-ul capturat, de la care, prin „inginerie inversă” americanii ar fi găsit inspirația pentru noile arme superperfecționate. Ba unii merg mult mai departe și vorbesc despre relațiile americanilor cu civilizații extraterestre…
Noi nu vom merge cu gândul până acolo și nu vom crede zvonurile, însă credem realitatea descrisă mai sus și pericolul extincției care ne paște pe toți deopotrivă, în cazul declanșării unui război nuclear. Și doar protestele celor conștienți și cu simțul responsabilității mai pot ține în frâu cât de cât ambițiile nemăsurate ale militarilor.
După cum a putut observa cititorul, deși s-a menționat existența și a altor puteri nucleare, n-am insistat prea mult asupra acestora. China, taxată drept „colosul din Est”, pare a fi în expectativă, pe post de arbitru, sau așteptând momentul potrivit, nu doarme decât cu un ochi, celălalt e ațintit treaz spre „șoricei”, nehotărâtă pe care să-l prindă. Poate așteaptă să ajungă la supremația economică în lume și abia apoi să-și arate adevărata putere. Ei, veți spune, dragi cititori, că acestea sunt pure speculații, și bine ar fi să aveți dreptate. Dar să nu uităm nici de India, care vine din urmă rapid. Ne referim în special la aceste două țări și din cauza numărului locuitorilor, nu doar al puterii economice și militare. Ambele aceste state se arată în prezent a fi pașnice și destul de liniștite, și ne-am bucura să rămână tot așa între granițele lor, însă viitorul poate fi altfel decât ni-l imaginăm.
Observăm că în prezent activitățile militare se desfășoară pe două mari planuri: terestru și cosmic, căci da, a început era cuceririi spațiului cosmic, și marile puteri ale lumii vor să-și impună supremația, nu doar pe Pământ, ci și în sistemul nostru solar, deocamdată…
Așadar, „războiul supersonic” a început! E bine că încă se mai află „la nivelul declarațiilor” și amenințărilor voalate, la nivelul propagandei, dar cine poate spune unde se găsește linia de demarcație între prezent și viitor?! Mai degrabă evenimentele se întrepătrund, tot așa cum pe pământ unele societăți sunt încă împărțite în triburi și există semeni de-ai noștri care trăiesc ca în epoca sclavagistă, în timp ce alții deja se pregătesc de călătorii cosmice, tot la fel trecutul, prezentul și viitorul în oarecare măsură se întrepătrund, însă mulți dintre noi percep viața „pe bucăți”, nu în ansamblul ei, ca în jocul puzzle.
Să fie Pacea doar un vis îndepărtat, o himeră după care aleargă oamenii sau ea chiar poate fi realizată? Să fie războaiele doar un mijloc pentru perfecționarea armelor de distrugere în masă și pentru cuceriri sau acestea se întâmplă ca exercițiu sau antrenament, „instinctiv” am zice noi, pentru a fi pregătiți în fața unui dușman comun venit din spațiul interstelar? Poate abia atunci Omenirea va înțelege ce înseamnă unirea. Pură fantezie sau posibilitate viitoare? Cea mai mare absurditate este să crezi că doar pe planeta noastră există ființe inteligente! Dar aici putem vorbi și despre gradul nostru de inteligență. Dacă suntem capabili să folosim armele de distrugere în masă împotriva propriei specii, aceasta înseamnă că încă n-am ajuns la gradul de inteligență necesar și deci ne merităm soarta…
Indiferent de situație, trebuie să credem cu toții într-un viitor mai bun, căci există și puteri nevăzute care veghează asupra noastră…
Mihai Trifoi
