Prima apariție  a acestei rubrici cu tematică specială în Noul An 2019 ne oferă posibilitatea de a adresa  tuturor prietenilor publicației noastre cele mai bune urări de sănătate,  linişte în suflet și tradiționalul „La Mulți Ani!”.

***

După cum se știe, în fiecare an  pe data de  6 ianuarie  creștinii prăznuiesc Botezul Domnului în apa Iordanului, oficiat de către Ioan Botezătorul, reprezentând momentul devenirii spirituale a Mântuitorului. Sărbătoarea  este numită în popor Boboteaza și, pe lângă semnificațiile ei religioase, se cer prezentate și unele obiceiuri  păstrate din vechime.

 

                                     A doua mare Sărbătoare creştină a Noului An

  

  Pe 1 ianuarie a.c. a fost cinstit Sf. Vasile, iar pe  6 ianuarie  (într-o zi de duminică anul acesta) urmează a doua mare Sărbătoare creştină pe 2019.  În fiecare an, la  aceeași dată, credincioşii ortodocși  prăznuiesc   Botezul Domnului, zi în care se săvârşeşte slujba de Sfinţire a apelor sau Agheasma Mare. Ea  are semnificaţia simbolică a unui  act de regenerare a naturii, de purificare  a  lucrurilor şi fiinţelor ce ne înconjoară.

Pe lângă accepţiunea  creştină  a Botezului Mântuitorului  se desfășoară felurite datini şi obiceiuri populare păstrate  din generaţie în generaţie. Punctul culminant îl reprezintă însă  oficierea Slujbei de Sfințire a apei şi apoi împărţirea Aghiasmei  Mari.

A doua zi după Bobotează urmează un alt moment important al lunii lui Gerar, anume  Praznicul Sfântului Ioan, care încheie ciclul Sărbătorilor de Iarnă. Va fi un al eveniment  memorabil, încărcat de semnificații și bogat  sub aspectul tradițiilor populare la care ne vom referi pe larg în ziarul nostru de luni.

 

Agheasma  Mare

 

Boboteaza le reaminteşte  creştinilor ortodocşi episodul încărcat de profunde semnificaţii biblice  legat de Botezul Domnului în undele Iordanului,  la vârsta de 30 de ani, înainte de a intra  în viaţa publică. Potrivit rânduielilor bisericeşti,  în cursul dimineţii   de 6 ianuarie  se săvârşeşte Slujba de Sfinţire a apelor.

Alegerea locului  de desfăşurare  a ceremoniei este foarte important. Conform canoanelor  trebuie  găsit un spaţiu generos  în aer liber, unde să existe în apropiere o apă curgătoare sau cel puţin o fântână. De la caz la caz se poate organiza ritualul  atât în curtea lăcaşului de cult, dacă există amenajată acolo o fântână, sau după caz în gospodaria unui localnic lângă o sursă de apă potabilă.

Se folosesc  vase de dimensiuni considerabile, pentru a satisfice toate solicitările închinătorilor,  Agheasma  Mare  fiind împărțită  creştinilor veniţi în număr foarte mare. Aceştia  aduc  cu ei felurite recipiente  pentru a primi Agheasma pe care o duc apoi acasă, unde este păstrată pentru a fi băută opt zile pe stomacul gol, având  efecte de protecţie privind sănătatea familiei.

 

Datini frumoase

 

În localităţile aflate lângă cursuri mari de apă, cum ar fi Dunărea ori râuri importante din țara noastră, ca și în aşezările de  la ţărmul mării au loc loc, în această zi importantă, întreceri  aparte  ce atestă  curajul şi rezistenţa la ger a unor bărbaţi ce sar… în apă în plină iarnă,  să recupereze  o cruce emblematică din lemn. După oficierea Slujbei, preotul   însoţit de numeroşi enoriaşi  aruncă cât mai departe  în unde o cruce de dimensiuni ceva mai mari, ce se cere recuperată de temerari.  Dintre cei prezenţi câţiva curajoși  se aruncă de regulă în apă şi înoată rapid ca să prindă crucea şi să o aducă la mal, în aplauzele şi uralele asistenţei. Invingătorul  este felicitat şi se va bucura de  respectul comunităţii locale. În plus, va căpăta  convingerea că  tot anul  o să fie ferit de  boli.

Şi la Sf.Gheorghe s-a practicat  în anii trecuți o asemenea procesiune de Bobotează la marginea oraşului, undeva pe malul Oltului, dar fiind  periculoasă, neexistând un  loc special amenajat și derulându-se de multe ori pe un ger năpraznic, nu i s-a mai dat curs ca în alte părţi ale ţării unde condițiile sunt propice. În schimb la „Polul frigului”, adică la Întorsura Buzăului, în mod paradoxal se păstrează originala datină.

La marea Catedrala Ortodoxă din municipiul de reședință al județului Covasna, în ultimii ani s-au oferit în jur de 2.000 de sticle cu apă sfințită  ce  a fost împărțită credincioșilor.

 

Sfinţirea credincioșilor, a casei și  gospodăriei

 

În Ajunul  acestei zile sfinte  preoţii  vizitează casele enoriașilor din parohia lor  („Mergând cu botezul”), spre a le binecuvânta locuinţele  prin stropire cu apă sfinţită.

După Slujba de Sfinţire a apei, credincioșii  iau acasă în sticle Agheasma și, pe drumul de întoarcere  de la Biserică, – mai ales în comunitățile mici din mediul rural – îşi dau bineţe unii altora,  exprimând  urări  de  sănătate şi belșug în Noul An.

Potrivit tradiției, în ziua ce precede Boboteaza  se ţine post. Unele gospodine  pregătesc o masă asemănătoare cu aceea din Ajunul Crăciunului, cu mai multe feluri de mâncare. Nu ar trebui să lipsească  grâul pisat, fiert, îndulcit cu miere şi amestecat cu nucă,  apoi  așa-numitele „găluşte de post”, de asemenea, ciorba de fasole albă în care se fierb colțunaşi îndesați cu ciuperci, plăcinte umplute cu tocătură de varză acră, precum şi alte bucate specifice zonei.

Preoţii merg din casă în casă și sfinţesc enoriașii, gospodăriile, dobitoacele şi anumite construcţii şi obiecte valoroase  din bătătură (magazii, şoproane, utilaje agricole, maşini etc). Lumea este convinsă că Agheasma are puteri miraculoase, ajutând  la vindecarea unor boli, la înlăturarea unor deprinderi şi obiceiuri greşite, aducând oamenilor noroc şi mult spor în toate. Datina spune că Agheasma  trebuie  băută câte puţin în fiecare dimineaţă timp de opt zile, pe nemâncate.

 

Superstiții și obiceiuri ciudate

 

Bătrânii povesteau că pe vremuri, în Ajunul Bobotezei se făceau tot felul de farmece, descântece şi alte practici magice. Dimineaţa, înainte de aprinderea focului, unii  oameni mai superstițioși strângeau cenuşa din sobă şi gunoiul din casă spre a fi păstrate până  în…primăvară (!), când se presărau pe straturile cu legume pentru a le face rodnice şi a le proteja de dăunători.  Se punea puţin fân sub  faţa de masă şi  două-trei linguriţe  de sare în colţuri, care apoi se adăugau în hrana animalelor ca să fie ferite de boli şi de duhurile rele.

În noaptea dinaintea Bobotezei se zice că se deschid Porţile Cerului şi Dumnezeu îndeplineşte rugăciunile celor care au postit. Mai ales fetele de măritat aşteaptă cu nerbădare această zi pentru a-şi visa ursiţii.

Din străbuni se crede  că cine nu mănâncă nimic în Ajunul Bobotezei va fi sănătos şi norocos tot anul, iar  în această noapte viitorul poate fi citit în… oglindă. Tot acum, se făceau farmece şi descântece,  prorociri ale timpului şi belşugului din  anul ce abia a început.

În credinţa străveche a ţăranului român sălăşuia convingerea  că dacă în dimineaţa Bobotezei pomii erau încărcaţi de chiciură,  vor avea rod bogat. În această zi cu totul specială erau interzise certurile în casă, nu se dădea nimic ca împrumut, nici măcar… jaratec din focul vetrei!

… Este bine ca din când în când să reamintim celor tineri (mai ales de la oraș)  aceste obiceiuri populare pitorești, unele bizare, felurite superstiții, dar care  au făcut și încă fac parte din zestrea spirituală milenară a poporului nostru.

Horia C. Deliu

 

 

 

Vrei să fii notificat când apare un articol nou? Abonează-te prin e-mail