Dragi prieteni, timpul este inamicul principal al fiecăruia dintre noi, iar în săptămâna marșului nostru, timpul n-a fost deloc în favoarea mea. Dacă în primele trei zile, fiecare dintre noi a dovedit că rezistă frigului și altor probleme întâmpinate pe traseu, pe zi ce trece, energia noastră a scăzut tot mai mult. Datorită oboselii și a programului destul de încărcat, din cea mai importantă săptămână a anului 2018, jurnalul meu de călătorie a suferit câteva întârzieri, din acest motiv, am decis ca ultimele zile ale marșului nostru, să le exprim în câteva gânduri.
Ziua a cincea – temperaturi cu minus și oameni călduroși
Ziua noastră a început cu un scop important, să ajungem în Blaj și să ne întâlnim pe traseu cu cât mai multe comunități. Ne-am urcat din nou în căruțe și mașini, apoi încetul cu încetul, am pornit la drum. Prima oprire din ziua a cincea a fost în localitatea Copșa Mică, la bustul Majestății Sale Regele Mihai I al României, unde participanții, împreună cu autoritățile locale, au depus o jerbă de flori și au rostit o rugăciune. După ce am băut câte un ceai cald și am mâncat câte o felie de cozonac oferite de către cetățenii ce ne-au întâmpinat, am pornit din nou la drum. Înainte de următoarea oprire, m-am dat jos din căruță și am alergat puțin pentru a mă încălzi, căci deja frigul îmi cauza probleme; astfel am ajuns gâfâind în apropierea localității Șeica Mică, unde am fost întâmpinați de localnici și autorități locale, însoțiți de un grup de copii, ce au rostit câteva versuri patriotice. După scurta oprire la Șeica Mică, nu a durat mult timp și ne-am oprit la intrarea în comuna Micăsasa unde am fost întâmpinați la fel ca în celelalte localități. Un detaliu ce ne-a atras atenția, mie și altor participanți, a fost aranjamentul de baloți de paie ce forma numărul 100, în culorile tricolorului. Localnicii și autoritățile din Micăsasa au fost foarte sociabili și amabili cu noi, cei prezenți în marș. Ultima graniță pe care am marcat-o în drumul nostru spre Alba Iulia a fost cea dintre județele Sibiu și Alba. Momentul a fost unul devenit deja tradiție, am fost serviți cu băuturi, cozonac și gogoși, apoi s-a citit și semnat hrisovul despre care am pomenit și în celelalte zile. Ultima oprire din această zi a fost la Blaj, însă în minunantul Blaj, intrarea noastră a fost ceva mai specială. Pentru a le oferi și altor participanți posibilitatea de a sta în căruță, am trecut la volanul mașinii acestora și m-am ținut după căruțele și coloana ce a străbătut orașul. Țin să precizez că stând în căruță, am salutat fiecare om pe care l-am zărit pe marginea drumului; așadar nici atunci când am fost prins la volan, în coloana de mașini, nu m-am putut abține, așa că am lăsat geamurile jos și am salutat fiecare om ce privea coloana românilor veniți tocmai din Covasna. Întâmplător, salutând oamenii, am surprins o discuție dintre doi cetățeni: „Așa ceva nu s-a făcut niciodată la noi, uite câți sunt, au blocat tot orașul, dar e frumos.”- a afirmat un cetățean. „Păi din cauza Centenarului, se împlinesc 100 de ani de la Marea Unire.”- a răspuns vecinul său, ieșit și el la poartă să privească Marșul Centenarului Marii Uniri – Vâlcele – Alba Iulia. După ce am mărșăluit prin centrul Municipiului Blaj, am lăsat caii să se odihnească într-un spațiu special și ne-am îndreptat spre locurile de cazare, căci urma o zi plină, o zi istorică.
Ziua a șasea, covăsnenii și-au împlinit visul
Înainte cu o zi de a ajunge în Blaj, am aflat de la viceprimarul comunei Vâlcele, Nicolaie Cucu, că ziua de 30 noiembrie 2018 va fi una încărcată, dar istorică și plină de momente emoționante. Trebuie să vă mărturisesc că am stat aproape toată săptămâna în căruță, însă în acestă zi, oboseala nu mi-a permis să mă urc în stânga lui nea` Tibi, birjarul, ce mi-a făcut călătoria plină de râsete, atât mie, cât și celorlalți tineri aflați în căruța sa. Așadar, m-am refugiat pentru o oră în autocar și am încercat să dorm cât a fost posibil. Cu prima ocazie în care autocarul a oprit, am sărit direct pe locul meu din căruță, căci soarele apăruse pe cer, temperatura era asemănătoare, însă eu mă simțeam mai odihnit. Ziua a șasea avea să fie ziua în care Marșul Centenarului Marii Uniri – Vâlcele – Alba Iulia, ajungea în Alba Iulia. În drumul nostru către Capitala Marii Uniri, am poposit la bustul lui Samoil Mârză, unicul fotograf al Marii Adunări Naționale din 1918. Întâmplarea face că înainte să plec în marș, am descoperit și citit povestea acestuia. La fel ca la celelalte busturi și statui, am depus o jerbă de flori, l-am „îmbrăcat” pe acesta cu o panglică tricoloră și am rostit o scurtă rugăciune, după care, ne-am pornit din nou la drum. Ultima zi în căruță a devenit din ce în ce mai însorită, astfel intrarea noastră în Alba Iulia a fost una de poveste. Printre razele de soare, cu obrajii roșii și mâinile înghețate pe drapelele ce le fluturau, covăsnenii plecați în căruțe, din Vâlcele, duminică, 26 noiembrie 2018, erau atât de aproape de punctul final. Pentru a ne încălzi puțin și a stabili câteva detalii organizatorice, ne-am oprit la Complexul Sportiv, în curtea căruia eram așteptați de către un grup de călăreți din Satu Mare, veniți și ei, la fel ca noi, într-un marș istoric cu căruțe. În jurul orei 13:30, pornit-am spre Cetatea Alba Iulia; coloana de români era numeroasă, în fruntea sa stăteau călăreții și români ce țineau pe brațe un drapel de câțiva metri. Spre Cetate am pornit pe jos, într-un minunat marș ce era salutat, de pe margini, de către locuitori din Alba Iulia, dar și de către alți români ce au venit să marcheze Centenarul Marii Uniri. Intrarea noastră în istorica cetate a fost una plină de emoții, am fost întâmpinați de sute de persoane ce ne-au aplaudat și au cântat alături de noi. Am început să tremur, odată cu sunetul buciumului; mi-am pierdut orice cuvânt pe care-l puteam rosti în acel moment. Ascultam puternicul sunet al buciumului și aplauzele venite de pe margini, realizam că trăiesc un moment istoric, iar această intrare va fi o filă de istorie. Lângă mine, o doamnă plângea muțește, mă făcuse să-mi încordez gâtul, aveam un nod pus în gât și simțeam cum încep să mi se umezeacă și mie ochii, dar mi-am ascuns emoțiile, am mângâiat-o ușor pe umăr, i-am mulțumit că e acolo, cu noi, și am continuat să privesc mulțimea. După ce sunetul buciumului s-a oprit, a urmat citirea hrisovului și semnarea acestuia, apoi, cu multă emoție, am pășit în fața statuii Marelui Voievod Mihai Viteazul. La picioarele Marelui Voievod stăteau zeci de coroane de flori, alături de care a fost așezată cu sfințenie și coroana tricoloră adusă de către covăsnenii ce au străbătut lungul drum. Alături de noi, a fost și tânărul Aurelian Sima, originar din Feldioara, a cărui parteneră, Flora, o iapă neagră și elegantă, a îngenuncheat în fața statuii ecvestre a Marelui Voievod Mihai Viteazul. Momentul a fost unul de excepție, iar cei prezenți au fost impresionați și uimiți de felul în care Flora și al său călăreț, și-au marcat momentul. Viceprimarul Comunei Vâlcele, Nicolaie Cucu, a afirmat că: „Putem spune că Flora și Aurelian sunt cuplul perfect în ceea ce privește relația cal – călăreț.” Excepționala demonstație a celor doi a fost privită și aplaudată puternic de către românii ce au format un cerc în jurul acestora. A urmat o sesiune scurtă de fotografii în fața statuii, iar apoi, fiecare dintre noi s-a îndreptat spre parcare. Între timp, caii și căruțele au fost încărcate pentru a se îndrepta spre casă, iar noi, ne-am urcat în autocar, pentru a ne întoarce la Blaj. Ne-am întors la Blaj pentru că în programul nostru s-a aflat un spectacol susținut de către covăsneni și prietenul acestora, artistul Cristian Fodor. Interpretul ne-a însoțit pe tot parcursul zilei, iar la finalul acesteia, a urcat pe scena din Palatul Cultural Blaj, alături de Corul Bărbătesc „Voievozii Munților” din Vâlcele. Pe scenă au mai fost prezenți și alți tineri artiști covăsneni, prezenți în marș. Momentul artistic susținut de către covăsneni a umplut sala, iar cei prezenți au fluturat tricolorul și au stat în picioare, fredonând versurile melodiilor patriotice. Spectacolul s-a încheiat, însă seara noastră nu, căci ne-am îndreptat spre Câmpia Libertății, unde am cântat și ne-am prins în Hora Unirii. După această zi lungă, ne-am îndreptat spre cazare, căci urma o nouă zi, cea mai importantă din acest marș.
Intrarea românilor din Covasna, în data de 30 noiembrie 2018, rămâne un moment istoric, atât pentru noi, cât și pentru generațiile ce vor urma. A fost un omagiu adus celor ce în urmă cu 100 de ani au străbătut prin ploaie, vânt, frig și zăpadă, prin drumuri neasfaltate, fără camere cu dușuri, fără ceaiuri calde, un drum ce avea să împlinească idealul neamului românesc, România Mare.
În rândurile de mai sus sunt momentele zilelor de 29 și 30 noiembrie 2018. Despre Ziua Națională a României – 1 Decembrie, voi relata în materialul care va fi publicat miercuri, 5 decembrie. În marșul lor, românii au intrat de două ori în Cetatea Marii Uniri.
Cosmin Teodor IOSUB
