În întâmpinarea Centenarului Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, Centrul European de Studii Covasna-Harghita, instituție care funcționează sub egida Academiei Române, Centrul Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”, din subordinea Episcopiei Ortodoxe a Covasnei și Harghitei, editurile Eurocarpatica și Grai Românesc, împreună cu partenerii acestora, au realizat mai multe proiecte cultural-științifice, din rândul cărora menționăm: volumele apărute în colecția Centenarul Marii Uniri, din cadrul editurii Eurocarpatica, studii, articole și expoziții documentare, sesiuni de comunicări științifice, simpozioane, dezbateri, lansări și prezentări de cărți etc. O sinteză a informațiilor cuprinse în majoritatea acestor proiecte sunt prezentate în studiul de față, intitulat Comunitatea românească din județul Covasna. Arc peste timp: 1918-2018. Studiul își propune să prezinte succint principalele repere demografice și identitare ale comunității românești din județul Covasna, în anul 1918 (având ca bază documentară recensământul din anul 1910) și din anul 2018 (valorificând, în principal, datele recensământului populației și locuințelor, din anul 2011). Atât pentru anul 1918, dar mai ales pentru anul 2018, au fost folosite informații din baza de date a Centrului European de Studii Covasna-Harghita și din Arhivele Naționale, rezultate în urma cercetărilor efectuate și a monitorizării vieții publice naționale, regionale și a județului Covasna.
Alături de biserică și școală, o contribuție deosebită la păstrarea și afirmarea identității românilor din comitatul Treiscaune a avut Asociațiunea ASTRA. Născută din solidaritate naţională şi fiinţând datorită solidarităţii tuturor românilor, ASTRA a fost, pe parcursul întregii sale existenţe, alături şi de românii din fostele scaune secuieşti. Înfiinţarea Astrei în 1861 a coincis cu venirea în fruntea protopopiatului ortodox al Treiscaunelor a cunoscutului cărturar braşovean şi luptător pentru emanciparea românilor, protopopul Ioan Petric, Asociaţiunea fiind astfel prezentă în sud-estul Transilvaniei încă de la înfiinţarea sa. După înfiinţarea despărţămintelor, în zonă au funcţionat: Despărţământul Braşov – Treiscaune, în perioada 1870-1900 (preşedinţi, Ioan Petric, Andrei Bârseanu şi Nicolae Bogdan) și Despărţământul Treiscaune – Ciuc, între anii 1900-1916 (preşedinţi, Dimitrie Coltofeanu şi Constantin Dimian).
Împreună cu elita locală românească formată din preoți și învățători, la toate marile evenimente și proiecte identitare românești din viața publică a Transilvaniei din a două jumătate a secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, premergătoare Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 și la pregătirea și înfăptuirea Marii Uniri, au participat și reprezentanții românilor din comitatul Treiscaune, dar care activau în alte localități ale Transilvaniei și nu pe meleagurile natale. Dintre aceștia menționăm: Ghiță Popp din Poiana Sărată, Justinian Teculescu din Covasna, Nicolae Bogdan din Hăghig, Virgil (Veniamin) și Pompiliu Nistor din Araci, Miron Crețu din Hăghig, Romulus Cioflec și Nicolae Colan din Araci ș.a.
Până la Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, comunitatea românească din comitatul Treiscaune nu a avut publicaţii proprii în limba română. Aceasta nu înseamnă că problematica românilor din această zonă nu era racordată la viaţa naţională a românilor ardeleni şi a celor de peste munţi. Ziarele şi revistele tipărite la Sibiu, Braşov, Blaj, Arad, Pesta ş.a. Telegraful Român, Gazeta Transilvaniei, Tribuna, Luceafărul, Românul, Observatorul, Federaţiunea, Transilvania ş.a. cuprindeau sistematic informaţii şi reportaje de la românii din zonă. De regulă, materialele erau semnate de preoţii şi învăţătorii localnici, multe cu pseudonime, bucurându-se de o atenţie deosebită, datorită sensibilităţii faţă de situaţia specifică din comitat, dar şi prezenţei, în conducerea publicaţiilor amintite, a unor intelectuali născuţi pe aceste meleaguri: Ghiţă Popp, Romulus Cioflec, Nicolae Bogdan, Nicolae Colan ş.a.
Prezența românilor în conducerea localităților era foarte modestă. În rândul excepțiilor se află „comuna politică” Buzăul Ardelean, care cuprindea toate localitățile din Depresiunea Întorsurii Buzăului, unitate administrativă în fruntea căreia, în perioada 1893-1918, s-au aflat următorii primari (pe care îi redăm cu numele care apar în documentele vremii): Algya Janos (Aldea Ioan) în perioada 1893-1894, Zernescu Zatyi în 1895, Timar Vaszi (Timar Vasile) în perioada 1896-1900, Olah Elek (Olah Alexe) în perioada 1901-1902, Bobeş Iosif în perioada 1902-1903, Kolozsi Jozsef în perioada 1904-1917 și Ioan Neguţ în 1918.
Deși reprezentau aproape 20% din populația totală a comitatului Treiscaune, românii nu aveau niciun monument de for public și nicio denumire de instituție sau stradă în limba română. Limba maternă nu putea fi folosită în viața publică a comitatului.
Pe acest fundament, chiar dacă majoritatea comunităților românești din comitatul Treiscaune, mai ales cele din localitățile etnic mixte, erau mult slăbite, ca urmare a înăspririi procesului de maghiarizare, devenit politică de stat, după instaurarea dualismului austro-ungar din anul 1867, a avut loc participarea reprezentanților acestora la înfăptuirea Marii Uniri, de la 1 Decembrie 1918.
După publicarea, la 8/20 noiembrie 1918, a Apelului la convocarea Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia, populația românească din comitat și-a ales, în cadrul unor adunări populare desfășurate într-o atmosferă de entuziasm, delegații ce urmau să o reprezinte la Alba Iulia și s-au constituit Consiliile naționale comunale, organe reprezentative ale comunităților românești din fiecare localitate, cărora li s-au alăturat Gărzile naționale românești.
Muzeul Unirii din Alba Iulia păstrează procesele-verbale, credenționalele și documentele intitulate „Hotărârea noastră” din toate comunitățile românești din Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș, care au participat la Adunarea națională, de la 1 Decembrie 1918. Din comitatul Treiscaune au participat: a) Cercul electoral Sfântu Gheorghe (Săpşi-Sângeorgi) era reprezentat de: Ioan Modroiu, preot în Vama-Buzău (astăzi județul Braşov); George Cerbu, preot în Întorsura-Buzăului; Nicolae Cristea din Sita-Buzăului; George Nistor din Teliu (astăzi județul Brasov); Xenofon Comşa din Marcoş (Mărcuș); Nicolae Rusu, învățător, Sita-Buzăului – supleant. b) Cercul electoral Aita-Mare era reprezentat de: Gheorghe Pakular din Aita de mijloc (Aita Medie); David Pakular din Aita Mare; Ioan Şerban din Belin; Gheorghe Șolcoiu din Arini (astăzi în județul Brașov); Ioan Ardelean din Arini (astăzi în județul Brașov). c) Cercul electoral Covasna era reprezentat de: Alexandru Ciuncan, Alexe Teculescu, Ioan Sârbescu, Nicolae Jurebiţă – toți din Covasna. Pe lângă aceștia, au participat reprezentanți ai episcopiilor românești, ai societăților culturale, ai institutelor de învățământ superior și școlilor medii, ai reuniunilor învățătorești, ai reuniunilor de meseriași și femei, delegații Partidului Social Democrat Român, ai gărzilor naționale și ai societăților studențești, în rândul cărora, din zona Treiscaune s-au aflat: protopopul Constantin Dimian (Brețcu); Virgil (Veniamin) Nistor din Arpătac (Araci) şi dr. Romul Oltean, avocat din Dobârlău, din partea Reuniunii de cântări din Arpătac (Araci); George Axente și Alexandru Axente, ambii din Arpătac (Araci), din partea Reuniunii femeilor române din comuna Arpătac (Araci); stegar Traian Ludu și soldat George Șandru, ambii din Prejmer, din partea Gărzii naționale române din Treiscaune.
În Marele Sfat Național – organul provizoriu al puterii de stat din Transilvania până la unirea administrativă definitivă cu România, ales de Adunarea de la Alba Iulia, în ședința sa din 2 decembrie 1918, din comitatul Treiscaune au făcut Nicolae Cristea din Sita Buzăului, Ioan Modroiu, preot din Vama Buzăului, Xenofon Comșa din Mărcuș, George Negoescu, preot din Vama Buzăului, David Păcurar din Aita Mare, comitatul Treiscaune și Ghiță Popp din Poiana Sărată, ca notar.
În Consiliul Dirigent al Transilvaniei (organism politic provizoriu, cu atribuții legislative, executive și administrative limitate), care a funcționat în perioada 2 decembrie 1918 – 4 aprilie 1920, a activat ca șef de serviciu la Resortul Cultelor preotul Virgil Nistor, viitorul episcop al Caransebeşului Veniamin Nistor, iar publicistul Ghiță Popp în Comisia de Cenzori.
De remarcat faptul că la 1 Decembrie 1918, cei doi protopopi români de Alba Iulia, care au coordonat întreaga activitate a Comitetului de organizare a Marii Adunări Naționale, erau originari din comitatul Treiscaune și din comitatul Ciuc, respectiv protopopul ortodox Ioan Teculescu, din Covasna, viitorul episcop al Armatei Române Justinain Teculescu și protopopul greco-catolic Vasile Urzică, din Subcetate.
Pentru românii din comitatul Treiscaune, Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 a constituit o adevărată renaștere națională pe plan economic, politic și social, spiritual și cultural. Unirea a însemnat și crearea instituțiilor statului român de drept (prefecturi, plăși, primării, revizorate școlare, tribunale, judecătorii, poliție, jandarmerie, unități militare etc.) care au înlesnit și locuitorilor români din această parte de țară, alături și împreună cu concetățenii maghiari și cei de alte etnii, accesul la o viață demnă, democratică. Între anii 1919-1940 a avut loc o amplă acțiune de renaștere a vieții naționale românești și de readucere la normalitate a condiției de român pe aceste meleaguri, unde timp de secole statutul acestuia a fost privit fie cu aroganță, fie cu ignoranță, fie cu prejudecăți.
Dr. Ioan Lăcătușu
