Bade Ioane, cele afirmate, în episoadele anterioare nu sunt chemări xenofobe, șovine, fundamentaliste – deși Mântuitorul Iisus Hristos ne învață că nu putem sluji la doi domni – ori antisemite, nu sunt instigări extremiste la ură. Românii au fost, întotdeauna, toleranți și primitori de străini. Nu avem nimic împotriva Apusului sau a Europei, nu urâm pe nimeni și nu dorim răul nimănui. Îndemnul nu este să prigonim, să ucidem, să nedreptățim sau să discriminăm pe nimeni, ci să apărăm cu râvnă Ortodoxia și acest pământ de sfinți și de eroi. Să le apărăm, mărturisindu-ne credința, cu prețul propriei vieți, dacă este nevoie.
*
Este o chemare pentru păstrarea credinței și legii strămoșești, a dragostei de țară și de Dumnezeu. Este o chemare actuală și azi, ca și în vremea ocupației otomane, austro-ungare sau sovieto-comuniste. Este actuală nu pentru că am fi din nou sub ocupație. Este, însă, actuală din pricina riscurilor unei libertăți greșit înțelese. Din cauza primejdiei deznaționalizării, descreștinării și secularizării, care este la fel de mare, astăzi, în condițiile tendinței lumii postmoderne, laicizate, de a favoriza uitarea moștenirii și tradițiilor străbune.
*
Este actuală fiindcă vine peste noi valul unei globalizări anticreștine, o „ocupație” mult mai subtilă, mai insidioasă. Riscăm să ne pierdem datinile, obiceiurile și credința, sub influența dizolvantă a unei pseudo-culturi fără chip și fără obârșie. Există pericolul real ca, în loc de un popor ortodox, cu o cultură și o identitate străveche, să devenim și noi o simplă populație, fără rădăcini și fără Dumnezeu.
*
Ne putem trezi mâine, în loc de cetățeni liberi în propria lor patrie, că am fost reduși la condiția unor simpli muncitori emigranți, rătăcind printr-o Europă dezcreștinată sau a unor bieți simbriași, la niște corporații transnaționale, într-o Românie transformată în colonie economică și piață de desfacere pentru produsele acestor corporații.
*
Să ne ferească Dumnezeu, în caz de război, de condiția unei mase de „carne de tun ” fără valoare, anonimă și înlocuibilă, sacrificată din nou fără scrupule, ca și altădată, în conflicte care nu ne privesc.
Preot Ioan Tămaș Delavâlcele
