Tenismenul în scaun rulant, Ciprian Anton, aduce acasă două noi medalii de aur, după Campionatele Naționale de Tenis în Scaun Rulant, obținând astfel pentru a patra oară titlul de Campion Național, atât la simplu, cât și la dublu.
Ciprian Anton: Campionatul național este în continuare cea mai importantă competiție la care particip, întotdeauna
Atunci când pui pasiune în muncă, rezultatele frumoase nu întârzie să apară, iar când prin rezultate ți se confirmă meritele și îți este răsplătit efortul, poți spune că ai atins succesul. Totuși, pentru sportivi nu există niciodată limite în ceea ce privește performanțele – ei caută mereu să își îmbunătățească abilitățile, iar efortul fizic și psihic este pentru ei ca și aerul. Pentru sportivii de performanță nu există vacanțe.
Proaspăt întors de la Campionatul Național de Tenis în Scaun Rulant, purtând cu mândrie, pentru a patra oară titlul de cel mai bun jucător de tenis în scaun rulant, din țară, Ciprian Anton și-a permis o scurtă pauză, pentru a ne răspunde la câteva întrebări.
Tocmai ai sosit de la Cluj, acolo unde ai participat la Campionatele Naționale de Tenis în Scaun Rulant. Cine a mai participat la această competiție?
Naționalele, anul acesta s-au ținut în Cluj, la Liceul Ion Creangă. Am jucat într-o sală, pe o suprafață rapidă, pentru că afară nu am putut să jucăm pe zgură, în condițiile în care a plouat în continuu. Ne bucurăm că am fost cinci participanți – eu, din Sfântu Gheorghe, de la Clubul Sportiv „Show Time”, Petru Pungă – tot de la „Show Time”, dar el e din Brașov; Deac Cristina, din Deva, legitimată tot la „Show Time”, Moț Alexandru – de la Clubul Sportiv „Temerarii”, din Arad și Fustos Szilard Tibor – de la Clubul Sportiv „Motivation”, din Cluj. Cu noi a mai stat Dronca Gabriel, tot un băiat în scaun rulant, președintele Clubului „Temerarii” din Arad, care ne-a ajutat destul de mult și la organizare. De asemenea, Rad Andrei, antrenorul lui Fustos Szilard, de aici, din Cluj, ne-a ajutat foarte mult cu sala; ne-a ajutat cu decontarea combustibilului și cu masa. Cazarea a fost suportată de Comitetul Paralimpic Român, am fost cazați la Hotel President.
Cum a fost campionatul?
Despre campionat pot să zic că totul a decurs foarte bine. De marți (10 iulie a.c. – n. red.) de la orele 12,00 am început să jucăm. Fiind doar 5 persoane, am jucat fiecare cu fiecare. Miercuri am avut patru meciuri; în fiecare zi am jucat cam 7 ore. Aceasta a fost a opta ediție a campionatului național de tenis. (…).La categoria simplu, eu am luat locul I din nou, sunt campion național de patru ori. A fost un meci destul de greu în finală, cu Petre Pungă. La categoria dublu, am luat tot pentru a patra oară locul întâi, de data aceasta împreună cu Fustos Szilard. Sunt foarte mulțumit de rezultat. Singurul inconvenient a fost suprafața foarte-foarte rapidă, în rest toată organizarea a fost excelentă. De acum, indiferent că facem Campionatul Național în fiecare an, voi vrea să organizez mai multe cupe, fiind un prilej foarte fain să ne întâlnim mai des.
Ați fost destul de puțini concurenți. Au fost meciurile mai ușoare, din acest motiv?
Competiția nu a fost ușoară deloc, pentru că și ceilalți s-au antrenat constant, au avut antrenor. Cel mai greu meci l-am avut cu Petru Pungă – scorul 6-1 pentru mine, 6-3 pentru el și 6-4 pentru mine în setul decisiv. Ne-am luptat puțin, pentru că suprafața a fost foarte, foarte rapidă și cred că diferența a făcut-o serviciul.
Ați avut și o fată printre voi…
Cristina Deac a primit premiul special pentru participare și eu mă bucur că a participat, fiind singura fată din țară care ia parte de fiecare dată la competițiile noastre. Fiecare dintre noi suntem și sportivi care mergem în campionate internaționale, nu jucăm numai în țară, este o treabă foarte serioasă.
Ai în palmares numeroase premii la concursuri naționale și internaționale. Totuși, ce înseamnă acest nou titlu de Campion Național?
Pentru mine, campionatul național este în continuare cea mai importantă competiție la care particip și este cea mai bună ocazie să promovăm acest sport la noi în țară și să atragem cumva și alți sportivi spre sporturi adaptate, nu neapărat tenis, dar putem să îi direcționăm spre tir cu arcul, spre tenis de masă, bashet și altele. La acest campionat, am și avut vizita a două persoane în scaun rulant care au fost foarte impresionate de ce au văzut aici. Pentru mine, Campionatul Național a fost un eveniment foarte frumos și sincer am avut emoții foarte mari. Îmi doresc foarte mult titlul acesta, întotdeauna, indiferent că suntem 5 sportivi sau 10 sau 20 și mă bucur să îl am ca rezultat. Un alt motiv pentru care mă bucur este acela că locurile I și II sunt ocupate de sportivii Clubului „Show Time”, ceea ce este foarte bine pentru noi.
Ce planuri, obiective ai, după Campionatul Național?
Ca și obiectiv, acum, după campionatul național – care pentru mine a fost o gură de aer proaspăt și un antrenament bun pentru următorul turneu – aș vrea să merg să joc la turneul din Pitești, începe pe data de 2 august și ține până pe 5; este turneu internațional, am participat și anul trecut, am avut meciuri câștigate. (…)Apoi, în 8-12 august are loc la București Wheelchair Tenis – BRD. Problema este că ambele turnee costă în jur de 500 de euro. Încă nu am nici o siguranță că îmi voi permite să particip la acestea. Mi-ar părea rău să nu mă pot duce, deoarece sunt turnee în țară, și sunt foarte importante atât pentru promovarea sportului adaptat la noi în țară, cât și pentru noi, participanții, pentru că astfel putem acumula puncte.
Înainte de acest campionat, ai fost plecat în Franța, la o altă competiție internațională. Cum a fost acolo?
Primul turneu a fost pe 31 mai, până pe 3 iunie, turneul de Antibes, în Franța – am jucat pe o suprafață de joc dură. La primul turneu am picat în primul tur cu un favorit, am pierdut în trei seturi, apoi m-am înscris la consolări, la altă categorie, unde am pierdut în semifinală, după trei meciuri câștigate destul de greu, cu niște jucători foarte buni. Iar la dublu am ajuns până în sferturile de finală. La ambele turnee am fost cu Ionuț Filișan și cu Mihai Gaiță, doi colegi de la București. Ei au pierdut tot în consolări. Între primul turneu, între turneul de Antibes și cel de la Cagnes sur-Mer, care s-a desfășurat între 7 și 10 iunie, am avut o tabără de tenis, în perioada 3-5 iunie, condusă de Olivier Vargonjen, antrenorul unui jucător de tenis fost numărul unu mondial. Tabăra a fost foarte faină, ne-a ajutat foarte mult pentru cel de-al doilea turneu – am intrat încălziți. La ambele turnee au fost jucători clasați pe primele 30 de locuri, mondial. Mi-am dorit să joc la categorie mare, pentru că astfel am șansa să mă antrenez cu cei mai buni jucători. Astfel, după turnee, vin acasă și îmi fac teme: lucrez exact ce am văzut în concursuri. La aceste două turnee am participat aproximativ 12 sportivi, 8 băieți și 4 fete. La cel de-al doilea turneu am pierdut în turul doi la simplu. La categoria dublu am pierdut în sferturile de finală. Deși am luat puncte importante în aceste turnee, în continuare mă situez în clasamentul mondial undeva pe locul 143, deci practic mi-am apărat punctele obținute aul trecut.
În afară de pregătirea fizică, de antrenamente, îți dedici timp și pregătirii teoretice, pentru buna desfășurare a activităților Comitetului Paralimpic Român, al cărui vicepreședinte ești. Cum se desfășoară această pregătire continuă?
După turneul din Franța, am plecat la un training, în Tallin, capitala Estoniei. Acolo am fost primit de către membrii Fundației Agitos (parte a Comitetului Paralimpic Internațional – n. red.) – este o fundație care pregătește conducătorii și președinții de comitete paralimpice. Ne învață cum să elaborăm strategii pe termen lung, cum să cum să administrăm bani, de unde să accesăm fonduri, obiectivul nostru fiind de a aduce cât mai multe medalii. La eveniment că au fost mai mulți președinți de comitete paralimpice, reprezentanții Estoniei, Ungariei, Israelului, Lituaniei, Luxemburgului, României și Serbiei . Cursul ar fi trebuit să dureze 24 de luni, nouă ni l-au predat în 3 zile, a fost foarte intensiv. Prima zi a fost extrem de grea, pentru că s-a folosit un limbaj de specialitate greoi, dar am plecat cu multe informații și abia am așteptat să mă duc la Comitetul Paralimpic Român, la ședință ca să le împărtășesc și lor din ce am învățat.
Recent ai fost la Comitet, pentru a prezenta ce ai învățat la cursul din Estonia. Cum a fost acolo?
Am avut ședință de Birou Federal, de fapt, așa se numește întâlnirea aceasta, la care au luat parte toți membrii biroului federal, plus un reprezentant de la Ministerul Tineretului și Sportului, a fost prezentă și președinta Comitetului – Sally Wood Lamont. Aici și am început prin a le raporta, în primul rând, despre competițiile din Franța, despre cele două turnee, le-am comunicat rezultatele și apoi le-am vorbit despre acel program de pregătire pentru conducătorii comitetelor paralimpice. Le-am spus despre ce s-a discutat acolo și că s-a vorbit foarte mult în engleză și că termenii au fost foarte complicați (…). A fost extrem de greu, dar deja, în a doua și în a treia zi de studii învățasem foarte multe lucruri, și bineînțeles, am discutat despre cum să ne dezvoltăm ca și comitet paralimpic. Ideea de bază este că vom organiza mai multe evenimente demonstrative prin țară. Intenționăm să organizăm în octombrie Zilele Sportului Paralimpic, la Cluj. Ultima ediție a Zilelor Sportului Paralimpic a avut loc la Fundata, acum vreo două – trei săptămâni și vrem să organizăm din nou acest eveniment, la Cluj, într-o sală mult mai mare și unde să prezentăm mai multe sporturi, nu doar tenis de câmp; să prezentăm goalball – acel fotbal pentru nevăzători, tenis de masă, tir cu arcul, probabil că și Judo. Pentru că Alex Bologa, sportivul nostru care a luat aur la Jocurile paralimpice e din Cluj și probabil va veni și el; sper că vom reuși să organizăm un eveniment foarte mare și să reușim să promovăm mai bine acțiunile Comitetului Paralimpic Român (…)
Ce alți pași se fac pentru organizarea acestor evenimente sportive? Aveți și sprijinul altor instituții ori persoane publice?
Imediat după conferința din Estonia am fost invitat la București, la Camera de Comerț și Industrie, unde m-am întâlnit cu Mircea Geoană, cu Mihai Covaliu, președintele Comitetului Olimpic Român, în cadrul unui eveniment inițiat de Institutul Aspen (Institutul Aspen România este o asociație non-profit, apolitică, ce are ca misiune promovarea unui dialog informat și critic pe diverse teme de interes pentru societatea românească – n. red.). A fost un eveniment foarte frumos, la care au participat personalități ca Gabriela Szabo, Horia Păun – președintele Federației Române de Baschet, Cristian Hostiuc – directorul Ziarului Financiar, Primarii sectoarelor 1 și 4 din București. În cadrul acestui eveniment, am discutat de fapt cum să promovăm sportul, cum să facem în așa fel încât să putem practica sport din nou în curtea școlilor, așa cum făceam în trecut, să înființăm mai multe terenuri de sport printre blocuri, deoarece obezitatea este în crește, în special în rândul copiilor. Evenimentul s-a numit „Soluții pentru o Românie sănătoasă și sportivă”, iar campania se numește „Joacă pentru Viață”. Soluții concrete propuse au fost: organizarea mai multor ateliere de lucru formate din cei care au fost prezenți la acest eveniment și se mobilizarea, pornind de la nivelul primăriilor, pentru a se identifica zonele în care se pot construi terenuri, iar cele existente și deteriorate să fie refăcute. Din câte am înțeles, proiectul dispune de banii necesari pentru construirea acestor terenuri. Am fost trimis la acest eveniment din partea Comitetului Paralimpic Român, al cărui ambasador sunt. Celor de la Fundația Aspen le-am propus ca persoanele cu dizabilități să fie incluse în acest program, pentru că prin rezultatele pe care le avem la mai multe discipline sportive, am putea fi o imagine bună a acestui proiect. În plus, dacă tot se construiesc terenuri noi de sport, am vrea să fie și accesibile persoanelor cu dizabilități.
Luna iunie a fost una deosebit de încărcată, pentru tine. Tot atunci ai participat și la Ziua Sportului Paralimpic, de la Cheile Grădiștei, eveniment care a făcut parte din Maratonul DHL. Ce ne poți spune despre aceasta?
Turneul DHL este un eveniment foarte important pentru noi, cei de la Comitetul Paralimpic Român (C.P.R.). Cred că este al patrulea an când banii strânși din taxele de participare merg spre Comitet. Scopul acestui maraton este susținerea C.P.R. În fiecare an s-au strâns aproximativ 15.000 de euro, bani care au mers la C.P.R., pentru a fi investiți în stagii de pregătire, în achiziționare de echipamente. Punem foarte mult accent pe pregătirea sportivilor în vederea participării la Jocurile Paralipmpice din 2020, din Tokyo. Anul viitor este anul calificărilor și deja trebuie să începem să ne pregătim. Pentru a putea participa și eu la Tenis de Câmp, trebuie să particip la astfel de turnee, la care să joc foarte bine, pentru a acumula punctele necesare și pentru a ajunge în primii 40 mondial.
În cadrul evenimentului DHL, am primit sala sporturilor din Fundata, unde am organizat Ziua Sportului Paralimpic. Am avut mai multe ateliere: pe jumătate de teren, un băiat care practică tirul cu arcul, îi iniția pe cei interesați în tainele acestui sport – au venit și adulți și copii. Pe cealaltă jumătate de teren am jucat tenis cu ambasadorii mișcării DHL. Apoi,au jucat cei de la tenis de masă, pe două mese. O secțiune inedită a acestui eveniment a fost cea de Goalball, un sport relativ nou la noi în țară, un joc de echipă cu mingea, destinat nevăzătorilor.
Ești mai mereu ocupat cu problemele administrative, legate de organizarea diverselor competiții de la noi din țară. Cu toate acestea, îți găsești suficient timp pentru a te pregăti pentru concursuri, ca și concurent. În ce crezi că a constat evoluția ta, în toți acești ani, de când faci sport de performanță?
Cred că de anul acesta am început să mai scap de emoții și să lucrez puțin și mintal înainte de fiecare turneu. Până acum, în cei 8-9 ani de tenis, în care am avut emoții foarte mari, cred că am pus singur presiune pe mine, pentru că mergeam în turnee cu ajutorul anumitor sponsori sau cu ajutorul celor de la Comitetul Paralimpic Român, sau cu ajutorul celor de la Federația Română de Tenis și voiam mereu să demonstrez că merit acei bani. Eram foarte rigid în timpul jocului, puneam presiune pe mine, eram nervos și voiam să câștig neapărat – un lucru deloc rău, dar în aceeași măsură, presiunea era foarte mare și atunci nu mai jucam cu plăcere, nu mai jucam relaxat, eram încordat și cred că am pierdut foarte mult din punctul acesta de vedere. Anul acesta încerc să fiu puțin mai calm pe teren, să observ fiecare minge, fiecare punct, iar dacă se întâmplă ceva negativ, să îl las să treacă pe lângă mine și să o iau de la capăt. Așa este în tenis: fiecare minge are importanța ei. Încerc să joc punct cu punct, să nu mă gândesc neapărat la scorul mare în timpul meciului, să mă văd gata câștigător. Mi s-a întâmplat să conduc în mai multe meciuri și să mă gândesc că abia aștept să termin și bineînțeles că pierdeam – mă deconectam total de la meci – deja mă vedeam câștigător. Am început să mă bucur mai mult de jocul de tenis pe care îl practic. Ce este foarte important, că de aproximativ doi ani de zile, de când sunt cu Dana, iubita mea, călătorim uneori împreună și mai am ocazia să și vizitez zonele în care am turnee, să mă relaxez și să mă deconectez.
A consemnat: Oana-Mihaela Costache
