Foto: Silviu Ipătioaei- M.d.C
De la un timp, o parte dintre statele EU mai târziu acceptate în Uniune, printre care și România, au constatat cu destulă nemulțumire că unele produse alimentare importate din Occident sunt de o calitate mai slabă decât cele consumate în țările de proveniență. Și așa au început cercetările, care la final au confirmat presupunerile și au dat verdictul: fraudă alimentară! În același timp, oficialitățile au constatat că această practică există și în propriile țări.
–––––––––––––––––––––––––––
Legat de acest subiect, un articol semnat de Bianca Ciocotișan și postat pe internet în 19 mai 2018 (sursa: Mediafax.ro-social în 20.05.2018) aduce detalii semnificative. Așa aflăm că într-o conferință pe tema certificărilor alimentare, Milan Dopuda, Adriatic Balcan District Deputy food project manager, Bureau Veritas, atrăgea atenția asupra posibilei fraude alimentare în interiorul statelor membre UE. Se afirma astfel că unele alimente de bază ușor de contrafăcut sunt: uleiul de măsline, mierea, peștele, laptele, sucul de portocale, vinurile, carnea. Despre carne, de exemplu, se spune că: „..poate conține adaos de apă sau de colorat pentru a face ca un produs inferior să pară a fi un produs de calitate superioară”. Tocmai de aceea, pentru a nu fi înșelați consumatorii, aceștia trebuie să fie atenți la certificările IFS (International Food Standard) care indică produsele de calitate superioară. Autoarea articolului, Bianca Ciocotișan, îl citează pe Ionuț Nache, directorul INAQ Consulting, reprezentantul IFS România, care ne informează că „.. produsele certificate IFS sunt niște produse validate, în conformitate cu rețetele respective, cu legislația națională și legat de ingredient și materii prime se respectă întru totul rețeta și standardul de produs”.
O altă informație din articolul menționat ne aduce la cunoștință că în timp ce România, aflată pe locul 4 în Europa Centrală și de Sud-Est, cu 213 certificări IFS, deși potențialul ei este mult mai mare, Ungaria și Cehia dețin în jur de 500 certificări, iar Polonia 800. Chiar și de aici se pot trage concluzii nu prea îmbucurătoare pentru consumatorii din România. Bineînțeles, Guvernul trebuie să se autosesizeze și să ia măsurile de cuviință ca producătorii români să se încadreze în standardele internaționale de calitate a produselor scoase pe piață, pentru că și consumatorii au dreptul la o calitate a vieții superioară.
Știm cu toții că frauda alimentară îmbracă multe forme: de la înșelarea cumpărătorului la gramaj, la adaosurile de proastă calitate în diverse produse alimentare ori schimbarea etichetelor sau informații false înscrise pe marfa vândută și până la injectarea cu apă a puiului, pentru a trage mai mult la cântar, și alte găselnițe de acest fel, care țin de inventivitatea escrocilor, e un șir destul de lung de falsificări, altfel nici n-ar exista instituția „Protecția consumatorilor”.
În concluzie, am spune că nu doar Guvernul trebuie „să ia măsuri” pentru ca producătorul să facă muncă de calitate, ci și consumatorul trebuie să fie mai vigilent și să reclame oficialităților orice abatere de la norme, căci până la urmă este vorba de viața noastră, pe producător interesându-l numai profitul. Aceasta nu însemnă că nu există și producători care țin la calitatea mărfurilor produse și respectă standardele. Cinste acestora, căci ei sunt cei care aduc prestigiul țării mai ales în cazul exportului!
Dorim tuturor „Poftă bună!” la consumul de produse alimentare de calitate!
Mihai Trifoi
