Mi-a fost dor…Recunosc, mi-a fost tare dor să merg pe „Calea Neamului” cu românii mei. Știam ce eveniment urma să aibă loc înainte de a pleca la Festivalul de la Râmnicu Vâlcea. Ce nu știam, erau emoțiile copleșitoare care mă așteptau, parcă să doboare ultimele redute care stăruiau neștiute de nimeni, căci eticheta pusă deseori m-a făcut să fiu mai rezervată în a-mi exprima sentimentele. Și totuși, când îmbraci costumul național și pleci la drum pe „Calea Neamului,” te transformi, devii omul care nu se uită în stânga, nici în dreapta, ci merge cu tricolorul înainte, convins fiind că acolo îi este locul.
Drumul până la Gheorgheni, județul Harghita, a fost o adevărată terapie cu verdeață. Ne-am umplut sufletul de frumusețea Patriei. Ne-am minunat de pădurile de brazi, de salcâmii înfloriți, de pajiștile când galbene, când violet, și parcă simțeam mirosul cimbrișorului invadându-ne nările. Ce Țară frumoasă avem! Dar, vai de drumuri, vai de oamenii care n-o prețuiesc și permit călăilor s-o cioplească. Mă întrebam cam cum ar arăta aceste locuri dacă brazii tăiați ar începe să plângă cu lacrimi de sânge? Și parcă vedeam șiroind șuvoaie de sânge…
Ajunși la Gheorgheni, într-o localitate din județul Harghita, în curtea bisericii ne așteptau preoții ortodocși Emil Antim Nan, parohul Catedralei Ortodoxe, și Elisei Vătămanu, părintele bisericii cu hramul ,,Nașterea Maicii Domnului”, părinți și cei câțiva prichindei, fete și băieți – „Copiii Muntelui” din corul părintelui Elisei Vatamanu, străjerii neobosiți ai limbii române, care în felul lor copilăresc ne-au dat cea mai frumoasă lecție de patriotism. Imnul Ardealului și multe alte cântece asemenea ieșeau din piepturile lor curate precum păsările care vor să se înalțe, vestind prin localitățile pe unde se duc să cânte, că limba română n-a murit…„Nu-i român cel ce nu simte/ Ca pe propriul crez moral/ Cele trei cuvinte sfinte:/ Mamă, tată şi Ardeal.”- „Imnul Ardealului”, Emilian Onciu. Pentru a afla cine sunt „CopiiI Muntelui” am făcut o scurtă investigație și iată ce am aflat.
„În perioada 15 iulie – 30 septembrie s-a desfăşurat la Gheorgheni, cu binecuvântarea Preasfinţitului Părinte Episcop Andrei, în paralel cu celelalte proiecte catehetice, proiectul „Să descoperim chitara” derulat la Parohia Ortodoxă Gheorgheni II, în parteneriat cu Asociaţia Iuvenes et senes, condusă de preotul Elisei Florin Vatamanu, Liceul Teoretic Sf. Nicolae din Gheorgheni, Consiliul Local al Municipiului Gheorgheni şi Societatea Profesională Notarială Dobrean. Scopul proiectului a fost apropierea tinerilor de Biserică prin activităţi muzicale în care să se implice atât membrii Bisericii cât şi alţi membri ai comunităţii. Prin urmare un număr de 32 de elevi, cu vârste cuprinse între 7 şi 20 de ani, au învăţat să cânte la chitară, fiind iniţiaţi în tainele acestui instrument, cu mare devotament şi implicare, de doamna profesoară de Limba şi Literatura Română Simona Filip, care slujeşte comunitatea românească din Gheorgheni cu toată dragostea şi abnegaţia, şi de preotul Elisei Florin Vatamanu, ajutaţi fiind şi de tinerii Miruna Adam şi Sebastian Covrig, elevi ai Liceului Teoretic Sf. Nicolae. Alţi 10 elevi au învăţat să interpreteze corect vocal piesele propuse spre a fi prezentate. Pe lângă cei numiţi deja, în proiect s-au mai implicat şi 9 voluntari, toţi elevi ai liceului mai sus menţionat, care au asigurat buna desfăşurare a proiectului. Pe parcursul celor două luni şi jumătate de proiect, pe lângă lecţiile de muzică, tinerii au învăţat să interacţioneze între ei, au legat prietenii durabile, formând o mică comunitate.” – conform informațiilor găsite pe Episcopia Ortodoxă a Covasnei și Harghitei.
Așa i-am găsit și noi. O comunitate mică de români cu copii emoționați, dar dornici să ne arate ce au învățat în decursul celor câteva luni de derulare a proiectului început în septembrie cu părintele paroh Elisei Florin Vatamanu. Și ne-au cântat și ne-au încântat nu doar cu cântecele menite să cutremure și munții, ci și cu siguranța afișată, cu credința care răzbătea din felul lor firesc de a se purta, Cu acele versuri cresc vlăstarii de mâine care-și vor iubi țara, care vor lupta pentru drepturile și apărarea ei, spre deosebire de cei cărora le e teamă să-și exprime sentimentele de patriotism pentru a nu fi catalogați naționaliști sau pentru că sentimentul li se pare desuet.
Dar dacă noi nu o iubim, noi care ne hrănim la sânul și din generosu-i pântec de lut, atunci cine? Cine să ofteze într-un mărăcine, dacă nu noi cei care o iubim, care mai ținem la valori, obiceiuri, identitate, care nu vrem să ne mai lăsăm călcați de umilințele barbare a unor X – lești certați cu morala? Eu n-am uitat că am învățat la școală să-mi iubesc Țara înainte de mama și de tata, doar mi-am purtat năduful pe tăcute la brâu, pentru că nu o dată, scriind despre acest sentiment, am fost considerată patetică.
„Calea Neamului” ne-a scos lumina la lumină. Uniți „în cuget și în simțiri”, alături de medicul Mihai Tîrnoveanu și profesorul Florin Palas, inițiatorii Asociației din Brașov, românii care urmează această cale am reînvățat să ne exprimăm fără teamă, fără să ne rușinăm, am îndrăznit să ne închinăm, arătând lumii crucea pe care cu mândrie o purtăm : în numele Credinței, al Iubirii, având de-a dreapta Țara și în stânga Neamul Sfânt. Poate că nu vom reuși să schimbăm mare lucru, dar măcar nu vom privi nepăsători cum alții își exprimă identitatea lor în țara noastră, unde deja se cred stăpâni. Nu trebuie să permitem ca această stare de fapt să devină o normalitate, ci trebuie să ne încurajăm unii pe alții să ne exprimăm, pentru că de acțiunile noastre depinde în mare măsură viitorul zilei de mâine.
Pentru că naționalismul, prin definiție, înseamnă „Caracterul de a-ți iubi națiunea ta, patriotism” sau cum frumos scria Marin Bodrug pe blogul său „Naţionalismul Românilor este o supremă înţelepciune câstigată prin experienţa de veacuri a vieţii româneşti, scump plătită cu suferinţele proprii, veac de veac, înţelepciune coborâtă până în subconştient, infiltrată până în instinct. El izvorăşte din experienţa, din cunoașterea inductivă prin care au verificat, an de an, secole de-a rândul, existenţa acestei realităţi ireductibile a frângerii omenirii în naţiuni etnice concurente şi rivale, gata de a abuza oricând de un vecin care e slab fie prin însuşirile rasei, fie prin situaţiunile grele în care au fost pus de împrejurările istorice. Naționalismul român este o datină, o alcătuire sufletească tradiţională (mai veche chiar decât existenţa termenului de „naţionalism”). El e ceva propriu aşa cum sunt proprii cojocul şi opinca, fluerul şi iia înflorită, doina şi privirea blândă, dar veşnic prudentă, a plugarului şi a ciobanului. Naţionalismul românesc se dovedeşte astfel a fi o atitudine înrădăcinată în tot trecutul istoric, chiagul vieţii care străbate pâna în cele mai tainice tresăriri ale procesului vital.” – https://marinbodrug.wordpress.com.
Programul desfășurat în curtea bisericii cu hramul ,,Nașterea Maicii Domnului” din Gheorgheni, unde românii veniți din Brașov, Făgăraș, Tulgheș, Lunca Câlnicului, Târgu-Secuiesc, Brețcu și Sfântu-Gheorghe s-au adunat ca un zid viu, alături de părinții veniți să-și vadă copii, ne-a întărit credința că aici există o pepinieră de viitori patrioți, de oameni care nu se vor rușina să-și arate vreodată dragostea de Neam și de Țară.
Dar…adevăratul spectacol l-au dat abia după ce au scăpat de emoții, după gardul care despărțea o pajiște verde de curtea bisericii, unde copiii, nevăzuți de nimeni, s-au dezlănțuit. Au început să cânte cîntări patriotice cât îi țineau plămânii, și să fluture steagurile primite în dar, să le rotească în stânga și în dreapta, ca o zvârcolire a inimii adormite din care țâșneau scântei roșu, galben și albastru, care-și cereau dreptul la viață. Ce să-i mai întrebi, ce să-ți mai dorești, când vezi și simți cu ochiul inimii că aici s-a împământenit deja dragostea de țară. Că a fi român e o stare de fapt nealterată de conflicte actuale, și asta datorită preotului paroh Elisei Vatamanu care cu răbdare, bunăvoință și dragoste le-a insuflat aceste sentimente. De fapt, acesta ar trebui să fie normalul, nu „somnul care naște monștri” și din care atunci când unii se vor trezi , s-ar putea să fie prea târziu. Cu asemena manifestări tragem nădejde că limba română nu-i pe rug…
Despre frumusețea zilei de 17 mai 2018 la Gheorgheni, Harghita, și scopul deplasării noastre, a consemnat pe pagina sa de facebook, în stilul său caracteristic, doctorul Mihai Tîrnoveanu.
„Înălțarea Fiului lui Dumnezeu, Iisus Hristos Mântuitorul, în Harghita, la Gheorgheni; Ziua Eroilor, certitudinea că România este vie prin noi, românii care se unesc <<pentru sângele neamului tău curs prin șanțuri, pentru cântecul tău țintuit în piroane, pentru lacrima soarelui tău pus în lanțuri>>”.
Am fost în Inima Harghitei, români din Târgu-Secuiesc, Brețcu, Sfântu-Gheorghe, Brașov, Făgăraș, Tulgheș, Lunca Câlnicului; cu multă dragoste ne-au întâmpinat frații noștri din Gheorgheni, Copiii Munților și părinții lor în frunte cu vrednicii preoți ortodocși Emil Antim Nan, parohul Catedralei Ortodoxe, și Elisei Vatamanu, părintele bisericii cu hramul ,,Nașterea Maicii Domnului”, alături de doamna preoteasă Vatamanu Alexandrescu Mihaela. Nu mică i-a fost surpriza părintelui Elisei atunci când s-a revăzut cu părintele Ionuț Constantin, fost coleg de facultate cu Sfinția Sa, care a venit cu noi de la Târgu-Secuiesc, împreună cu Mihaela Aionesei și Viorel Vișan. Le mulțumim din tot sufletul pentru onoarea pe care ne-au făcut-o de a ne primi în mijlocul lor! Nu folosesc cuvinte mari, de prisos, căci a fost într-adevăr un mare privilegiu să fim alături de acești români din Gheorgheni care cu demnitate își afirmă credința ortodoxă și valorile naționale în județul Harghita. În semn de recunoștință, le-am dăruit tinerilor din corul de cântec patriotic steaguri tricolore, câte un exemplar din cartea ,,Nu uita că ești român”, discuri cu cântece românești (sărutăm mâna doamnei Elena Ciobanu pentru cărți și CD-uri), volume ale poetei din Târgu-Secuiesc, Mihaela Aionesei, precum și 2000 lei pentru deplasări și buna funcționare a corului.
După spectacolul oferit de acești minuați tineri și festivitatea de premiere, ne-am cunoscut mai bine cu toții la o frumoasă agapă creștină, pornind mai apoi, la onoranta invitație a părintelui Emil Nan, spre Catedrala Ortodoxă ctitorită în perioada interbelică, mărturie a continuității și unității românești de pe aceste meleaguri.
Mare ne-a fost bucuria să-i revedem, cu acest prilej, pe bunii nostri prieteni din Tulgheș, Lăcrămioara Pop, Pop Ștefan, Cioanca Ungurean Elena, care au venit să ne întâmpine încă de la intrarea în Gheorgheni, împreună cu alți români vrednici tulgheșeni. Cam așa ne unim, așa mergem împreună frați către frați, așa ne arătăm recunoștința față de fiecare român ce merge pe Calea Neamului, cu Dumnezeu înainte. Împreună redeschidem file de istorie, mâinile se strâng din nou peste Carpați.”
Așa să ne ajute Dumnezeu!
Mihaela Aionesei, Târgu Secuiesc
