O târzie tresărire de orgoliu a unor etnografi din Carpaţi, exasperaţi de atâta intoxicare occidentală cu iz comercial generată de Valentine’s Day, a scos la iveală ceva specific românesc în materie. Ne referim la neaoşul simbol al înamoraţilor – Dragobetele. Aşa se face că mai cu seamă în ultimii ani pe data de 24 februarie celebrăm şi noi cu fruntea sus Ziua îndrăgostiţilor în variantă autohtonă.
Legenda personajului charismatic al cărui nume conţine elementul lexical “drag” şi sufixul “bete” are o vechime respectabilă, etimologia apelativului fiind încă incertă. Unele surse afirmă că Zeul dragostei ar fi fost cinstit încă de pe vremea lui… Burebista! Dacii socoteau Dragobetele o divinitatea specială ce patrona dragostea, afecţiunea şi jurămintele de amor ale pământenilor, dar ocrotea şi fiinţele necuvântătoare.
Logodnicul păsărilor
În folclor acest încântător Zeu al dragostei este numit şi Logodnicul păsărilor, fiindcă se spune că oficia în mod simbolic nunta în cer a înaripatelor. Cică de Dragobete păsările nemigratoare se strâng în stoluri, îşi caută fiecare câte o pereche potrivită pentru împerechere, după care trec la construirea cuiburilor. Se întâmplă, totuşi, ca unele zburătoare să rămână singure. Ca atare, nu vor avea nici cuib, urmând ca abia peste un an să reia căutările.
Dragobetele este pentru români mai mult decât un ocotitor al necuvântătoarelor cerului, ci mai ales o Divinitate a iubirii pământene. În mitologia greacă s-a numit Eros, respectiv Cupidon sau Amor – în mitologia romană, termeni rămaşi până în ziua de azi.
Aflarea Capului Sf. Ioan Botezătorul
Dar pe lângă evenimentul cu caracter laic amintit mai înainte, pe 24 februarie are loc şi o sărbătoare religioasă, de care mai puţină lume ştie: Aflarea Capului Sf. Ioan Botezătorul. Nu intrăm în prea multe detalii, rostul articolelor apărute, în special, la rubrica “Tradiţii” fiind acela de a informa cititorii în legătură cu datini şi obiceiuri populare de prin partea locului, adesea uitate ori prea puţin cunoscute de tânăra generaţie.
Revenind la semnificaţia zilei de astăzi, pentru credincioşi să precizăm că de fapt au fost trei etape ale găsirii şi regăsirii capului lui Ioan Botezătorul, la mare interval de timp. Multe peripeţii şi întâmplări incredibile legate de ascunderea, descoperirea, mutarea, din nou dosirea preţioasei rămăşiţe pământeşti a Sfântului, au făcut ca amintita relicvă să devină una dintre importantele moaşte ale Bisericii.
În calendarul religios sunt rânduite două dăţi pentru a fi prăznuite minunatele întâmplări ale recuperării Capului Sfântului, ce fusese ascuns vreme de sute de ani, în diferite locuri tainice, despre care doar puţini iniţiaţi aveau cunoştinţă. Prima pomenire se săvârşeşte în fiecare an pe 24 februarie, când se cinstesc Întâia şi a Doua Aflare a Capului Sfâtului Ioan Botezatorul, iar cea de-a Treia Aflare, în data de 25 mai.
Patron al dragostei
În popor, Dragobetele este socotit drept patronul dragostei. Lumea satului îl evoca odinioară spre finele lui Făurar, ca pe un personaj cu total special, plăcut tuturor, numit şi Năvalnicul, ne povesteşte prof. Mioara Nicolau, din Covasna, o asiduă culegătoare şi promotoare de folclor multinaţional.
Istorisirile bărânilor amintesc de un flăcău în floarea vârstei, chipeş, înalt, cu trăsături perfecte, iubăreţ din cale afară. Tânărul cu pricina lua minţile fecioarelor, chiar şi ale nevestelor proaspăt căsătorite, care oftau şi se uscau de dorul lui. De unde şi vorba, “Dragobetele sărută şi sminteşte fetele”.
În unele zone ziua se numeşte şi Cap de primăvară, întrucât putem vorbi de o sărbătoare populară ce anticipează anotimpul cel mai frumos ce stă să vină. Mitologia populară românească i-a asigurat un loc distinct acestui Cupidon de prin părţile locului, simbol al tinereţii şi pasiunii năvalnice.
Fiul… Babei Dochia
În anumite sate din perimetrul Carpaţilor de Curbură, cum ar fi de pildă Voineştiul, cu multă vreme în urmă a circulat o legendă interesantă privitoare la originea lui Dragobete. Se crede că povestirea a fost istorisită de ciobanii care veneau din ţinutul Vrancei, chiar din zona unde s-a zămislit şi balada Mioriţa. Legenda vorbeşte de chipeşul Dragobete care era fiul… Babei Dochia!
Numai că frumosul june avea o altfel de fire în comparaţie cu mama sa: una optimistă, veselă, nu acră şi ursuză ca “baba cu nouă cojoace”. Tocmai de aceea feciorul fusese îndrăgit de oameni, fiind un model printre semeni. Posedând anumite însuşiri supranaturale, el reuşea să apropie flăcăii de fete, să-i facă să se îndrăgească, să le inspire sentimente frumoase. Totodată, era ocrotitorul dobitoacelor, în special al păsărilor, care pe 24 februarie îşi găseau perechea, formau cupluri (uneori pe viaţă), şi se înmulţeau.
Obiceiuri străvechi
Să evocăm câteva obiceiuri interesante legate de 24 februarie. Fetele de măritat care doreau să arate frumoase trebuiau să se spele dimineaţa pe faţă cu apa provenită din zapada topită. Dacă era cald şi se desprimăvărase mai timpuriu, clătirea feţei se cerea făcută cu roua de pe frunze – lacrimi ale zânelor. Astfel, deveneau şi ele delicate, graţioase, găsindu-şi mai uşor alesul inimii.
După aceia, se îmbrăcau frumos şi-şi dădeau întâlnire cu persoana iubită. Împreună cu alţi tineri mergeau în pădure să caute ghiocei, eventual şi viorele, pe care le puneau acasă la icoană. Fetele mai superstiţioase, care nu aveau încă un prieten, aşezau aceste flori sub pernă şi făceau apoi descântece de dragoste.
Femeile tinere trebuiau să atingă un bărbat din alt sat, nimic mai mult, pentru a rămâne drăgăstoase tot anul. În această zi, gospodinele hrăneau din belşug orătăniile din bătătură, punând grăunţe şi pasărilor cerului, existând interdicţia ca nici o vietate să nu fie sacrificată de Dragobete.
Românii vor să intre astăzi în “Guinness Book”, scriind cea mai lungă scrisoare de dragoste
Dacă tot ne considerăm originali şi avem propria Zi a îndrăgostiţilor, e momentul ca Dragobetele românesc să devină cunoscut şi peste hotare. Ca atare, nişte tineri din Capitală s-au gândit să facă o ispravă demnă de Cartea Recordurilor, scriind astăzi cea mai lungă scrisoare de dragoste din lume. Reprezentanţii de la “Guinness Book” au sosit la Bucureşti şi sunt pregătiţi să omologheze un nou record mondial, cinstindu-l într-un mod original pe neoşul Eros.
În felul acesta, poate se va mai estompa din strălucirea adesea artificială şi mercantilă de Valentine’s Day propagată de peste Ocean, cu multe kitsch-uri şi gesturi siropoase. În fond, sărbătoarea îndrăgostiţilor trebuie să însemne doar puritate, sentimente nobile, gingăşie. Aşa cum misteriosul Dragobete a înţeles mereu să patroneze şi să încurajeze Iubirea.
Horia C. Deliu
