Foto: Silviu Ipătioaei- M.d.C
Textul la care vom face referire reprezintă o traducere a unui articol apărut în revista „Kosmos”, Nr.1, 2018, publicație a Institutului Martinus din Copenhaga. Deoarece titlul articolului este „Schimbarea cursului mintal”, autor Martinus, scriitor și filozof danez, iar în conținut apar și afirmații care ar putea contraria pe unii cititori, considerăm necesar să facem unele precizări. Acum lumea este mai deschisă, oamenii mai inteligenți, știința mai avansată, iar cercetătorii din toate domeniile de activitate caută tot mai avizi răspunsuri la marile întrebări despre viață și univers. Pe de altă parte, deși conflictul dintre religie și știință este atenuat, el continuă să existe și în zilele noastre, astfel că nici nu este de mirare dacă unele idei sau afirmații întâlnite în text vor fi considerate inacceptabile de către o parte dintre cititori. Pentru a oferi doar un singur exemplu, reîncarnarea sau credința în vieți viitoare, care în oarecare măsură contravine învățăturii creștine, cu toate că și aceasta pomenește de „viața de apoi” trăită în veșnicie. Și totuși la întrebarea „Ce este conștiința?” încă nu s-a dat un răspuns clar și unanim acceptat, știința încă cercetează. Conform unui articol semnat de Alexandru Voiculescu și apărut la rubrica „Știință” (descopera.ro) în 11.27.2017, „Cercetătorii în fizică cuantică au ajuns la o concluzie uimitoare: conștiința umană există dinaintea nașterii”, ea manifestându-se la nivel subatomic. În articol se afirmă că această teorie câștigă teren în știința de azi și se bazează pe ideea lui Einstein, că „energia nu poate fi creată sau distrusă, ci doar se poate schimba”, deci după moartea fizică, ea se poate și elibera din corp. Se face trimitere la cercetătorul David Hamilton, care afirmă că „existența conștiinței este eternă, prin particulele subatomice ale universului, iar atunci când se naște cineva este canalizată într-o ființă fizică” (după Rise Earth). În consecință, cercetătorul David Hamilton, după cum scrie în articolul citat, își exprimă opinia astfel: „Eu cred că fiecare dintre noi a existat înainte de a ne naște pe pământ”, și că ”Fiecare dintre noi este conștiință pură, concentrată curent în dimensiune fizică.” Așadar, celor sceptici le sugerăm să-și păstreze credința, dar în același timp să nu se limiteze doar la atât, deoarece credință au și cei care cercetează, nu doar cei care cred fără să cerceteze, iar cunoașterea omului încă mai are de străbătut o cale extrem de lungă. ( M.T.)
Dar să vedem ce spune Martinus, creatorul așa-ziselor „analize cosmice”, din care oferim cititorilor, în traducere din esperanto, un mic fragment, îtrucât ele sunt cuprinse în principalele lucrări ale acestuia: „Cartea Vieții” (7 volume), „Imaginea Lumii Eterne” (6 volume) precum și în alte cărți.
- „Toate ființele vii se află într-un proces de transformare sau evoluție
Fiecare ființă vie se află efectiv în mișcare, și nu este vorba numai de faptul că corpul nostru fizic se mișcă dintr-un loc în altul. În spatele mișcării fizice există o altă formă de mișcare care este numită transformare. Toate ființele vii se află într-un proces din cauza căruia ele în nici un fel nu por rămâne aceeași ființă ca înainte. Acest proces de transformare este o realitate și fizică și spirituală. Noi trăim transformarea fizică în formă de copilărie, tinerețe, maturitate și bătrânețe. Și cu ajutorul simțurilor fizice ființa vie poate trăi experiența că în timpul unei încarnări fizice organismul străbate acele transformări. Dar o viață fizică, fără îndoială, nu este doar o transformare a unui organism fizic. Dincolo de acea transformare exterioară se află o transformare mentală interioară bazată pe trăire și experimentare. Fiecare trăire nouă înseamnă o experimentare nouă, și o nouă experimentare înseamnă o îmbogățire a conștiinței. Toate ființele vii de pe acest glob se află într-un proces de transformare sau evoluție. Începând de la stări mentale primitive către stări înalt intelectuale în organisme care vor fi instrumente mult mai bune pentru trăirea vieții și dezvoltarea unor capacități creative decât sunt organismele fizice din timpul nostru. Acest proces uriaș de transformare este în mod special actual pentru acele ființe care se află aici pe pământ ca oameni. Și cauza că el este actual mai ales pentru oameni este faptul că ei au progresat atât de mult în evoluție, încât diferența față de animale, care încă își trăiesc viața numai prin instinct și printr-un sentiment mai primitiv, ei pot începe să trăiască evoluția diurn conștienți.
Trăirea vieții a animalului este un fel de funcție automată. Animalul nu poate să nu se împotrivească unor legi ale moralei, dar prin instinctul său el îndeplinește legile care sunt valabile pentru regnul animal și pentru specia specială căreia îi aparține el. O vulpe nu poate căpăta o conștiință rea pentru că ea „a furat” o găină, și de asemenea un tigru nu poate face acest lucru pentru că el a ucis o altă ființă vie. Uciderea, furtul, gelozia și multe alte lucruri de acest fel, care între oameni exprimă cel mai înalt grad de imoralitate, sunt virtuți culminante în regnul animal. Dacă un animal de pradă ar începe să aibă o „conștiință rea”, el fără îndoială ar muri de foame. Dar de ce deci oamenii pot simți o conștiință rea și de ce omul, care de fapt aparține de asemenea regnului animal, trăiește viața în total alt fel decât multele animale de pe acest glob pământesc.
- Omul pământean are și o minte animală degenerativă, și o minte umană incipientă
Între omul pământean și celelalte ființe de pe pământ care aparțin regnului animal există acea diferență importantă, că omul pământean înaintează pe drumul de ieșire din regnul animal și evoluează spre un stadiu evolutiv mai înalt, ale cărui principii și legi deja încep, mai mult sau mai puțin, să influențeze conștiința lui. Omul pământean trăiește o mișcare mentală care este un proces de transformare a animalului în om adevărat. Mișcările mentale ale animalului sunt instinctuale și nu cauzează conflict în minte. Dar la omul pământean se află și o minte animalică degenerativă, și o minte omenească incipientă. Și dizarmonia dintre cele două forme de minte creează inevitabil conflicte și lupte interne în mentalul omului pământean. Animalul este condus și direcționat de propriul său instinct de conservare, care îl determină să facă din instinct ceea ce este potrivit în situația specială în care se găsește. Și pentru animal „potrivit” întotdeauna înseamnă ceea ce este folositor pentru el însuși sau pentru supraviețuirea speciei sale.
- Animalul poate trăi pe baza instinctului său de conservare. Dar pentru a ajunge la
fericire omul trebuie să lupte împotriva egoismului său
În conștiința omului pământean puțin câte puțin ia ființă o natură care este contra celei a animalului. În timp ce animalul este dirijat de propriul său instinct de conservare, omul din ce în ce mai mult trebuie să decidă însuși cu privire la forma sa de viață sau de dezvoltare a vieții prin intermediul îndrumării voinței neadormite, diurn conștientă. Acea îndrumare voită neadormită, diurn conștientă, adesea se împotrivește celei a regnului animal, moștenită, instinctul de conservare, care încă există în conștiința obișnuită a omului pământean. Prin aceasta ia naștere un conflict. A acționa după instinctul de conservare sau după egoism creează la animal o trăire naturală și fericită, dar a acționa după acea tendință, acest lucru creează la om nefericire și suferință. Poate că omul nu simte imediat aceasta, tocmai pentru că instinctul de conservare este o funcție obișnuită. Dar puțin câte puțin el trăiește efectele egoismului său, și acele experiențe creează o mișcare sau transformare în conștiință. Începe să aibă loc o schimbare a cursului. Înainte cursul tindea spre „dreptul celui mai puternic”, și a fi util însemna a fi folositor pentru sine însuși, dar pentru a trăi fericirea omul pământean acum trebuie să înceapă, prin intermediul propriei voințe, a crea fericire luptând împotriva egoismului său, a instinctelor și avidităților animalice moștenite fără natura sa. Este în mod necesar ca prin voința sa el să se oblige pe sine să renunțe la multe din acele lucruri pe care le dorea, dar pe care el de asemenea poate începe să le vadă ca pe niște greutăți sau suferințe pentru alte ființe. În același grad, în care prin voința sa el poate face acest lucru, el crește într-un nou stadiu de viață. Viața lui începe să urmeze un curs al cărui scop este de a trăi folositor pentru toți, și ale cărui rezultate sau efecte nu înseamnă ucidere, jaf și luptă, ci iubire față de aproapele și dezvoltarea de capacități intelectuale. Acestea sunt capacități care vor transforma pământul pentru o lume în care, omenia, arta și știința vor înflori ca niciodată în trecut, și în care statele se vor uni într-un singur stat omenesc, unde nu va mai exista „dreptul celui mai puternic”.
- În prezent oamenii navighează pe un imens ocean mental haotic, și lor le lipsește un
compas după care să-și fixeze cursul
S-au făcut deja multe pentru a ajuta omenirea să înainteze către acea stare, dar încă lipsește ceva pentru a-i obliga pe oameni s-o atingă. Religiile i-au ajutat pe oameni pe un lung drum înainte, și credința oarbă într-o salvare cu ajutorul religiei încă îi poate ajuta pe unii. Dar pentru mereu tot mai mulți oameni din toate părțile lumii a crede nu mai este suficient. Atitudinea lor pur științifică față de viață și inteligența lor evoluată îi împiedică să creadă în dogme sau să capete inspirație din ceremonii. Ei pretind fapte și preferă să înțeleagă și nu doar să creadă. Lor le lipsește un „compas” după care să-și fixeze cursul. Oamenii sunt precum o întreagă serie de mici ambarcațiuni care înaintează pe un ocean mental imens. Ei toți trebuie să meargă către același port, dar ei nu sunt deloc de acord cu acel curs. De aceea domnește un haos groaznic pe acea mare, și în fiecare moment se întâmplă ciocniri catastrofale. Nu se ciocnesc, și prin aceasta se strică sau se distrug, doar corăbiile singulare. Se poate întâmpla ca grupuri întregi de corăbii să se avarieze complet. Războaie mondiale, revoluții, sabotare și toate speciile de alte acțiuni militare sunt astfel de scufundări colective ale corăbiilor de pe oceanul mintal. Vasele se pot scufunda, dar căpitanul mereu va obține o nouă corabie cu care să navigheze, și în acest caz căpitanul este eul ființei vii, care trebuie să se străduiască să găsească cursul corect către ținta comună, portul comun, care este acea stare mentală caracterizată ca „omul după chipul și asemănarea lui Dumnezeu”.
- Experiențele de viață îl vor învăța pe om că „compasul” trebuie să fie iubirea față de
aproapele său
Mulți dintre cei care călătoresc pe mare înclină să creadă că numai ei cunosc cursul potrivit și navighează absolut corect. Dar adevărul este că efectiv ei se deplasează greșit și nu pot găsi portul prin mijloacele pe care le folosesc pentru a se orienta. Uneori prin putere și violență, alteori prin discursuri fanatice ei se străduiesc să-i convingă pe alții să navigheze după cursul lor. Ei sunt legați de teorii și imagini speciale de o natură politică, religioasă sau de alt fel, și ei afirmă că scopurile acestora sunt țeluri pentru toți oamenii. Dar nicio mișcare religioasă, nicio sectă sau religie mondială, și absolut nici unul dintre partidele politice existente în prezent nu va ajunge vreodată să-i aibă pe toți oamenii din lume ca adepți. Mai mult sau mai puțin, acele „mișcări” se deplasează într-o direcție greșită. „Compasul” lor este cu îndrumare greșită. Și în ce fel se arată acele indicări greșite ale compasului vieții? Ele se exprimă în așa fel, încât acele mișcări politice sau religioase, și de asemenea multe uniuni idealiste, fără îndoială, vorbesc despre iubirea față de aproapele sau umanism, dar ele nu înțeleg deloc natura omului. Ele au o simpatie foarte mare față de ceva și o antipatie foarte mare față de altceva, antipatie care în anumite cazuri se realizează ca „sfântă mânie”, „supărare justă”, și uneori ca boală. Dar atât timp cât corăbiile de pe imensul ocean mintal încă mai au în sine dușmănie sau antipatie este imposibil pentru ele să ajungă în portul la care visează. Dar adevărata iubire omenească pe care Hristos a arătat-o oamenilor, și despre care au vorbit toți înțelepții trecutului, nu arată antipatie față de cineva sau ceva. Hristos a spus: „Iubește-i pe aceia care te urăsc și te persecută”, și el a vorbit despre iertare nu doar de șapte ori, ci de șaptezeci și șapte de ori în fiecare zi. Probabil cândva în viitor nici un om nu va avea ocazia de a trebui să ierte de mai multe ori într-o zi. Dar oare cu adevărat se poate învăța a ierta? Acest lucru nu e posibil cât timp oamenii își folosesc numai simțurile. Numai când prin inteligența sa cineva înțelege cu adevărat că în fiecare moment nici un om nu poate fi altfel decât este, pentru că prin comportamentul său el reprezintă un anumit stadiu de evoluție provizoriu, bazat pe experiențe și trăiri din trecut, și numai atunci cineva va putea vedea că el „nu știe ce face”. Dacă el cu adevărat ar avea cunoștință despre aceasta, n-ar acționa astfel. Când cineva însuși nu are inimă pentru a acționa la fel cum a acționat celălalt om, atunci, desigur, cauza este că în conștiința sa el are experiența că nu este corect să acționeze astfel. Dar în conștiința sa celălalt om fără îndoială încă nu are experiențe despre acest lucru, și de aceea el acționează așa cum o face. Dar în viitor el va avea experiențe, pentru că obligatoriu va recolta ceea ce a semănat, și în acel timp nici el nu va mai avea inimă pentru a acționa în acel fel. Nu se poate pretinde de la nicio ființă vie ca ea să acționeze pe baza unor experiențe pe care încă nu le are. A face aceasta ar însemna același lucru cu a pretinde unui copil să acționeze ca un matur. Din punct de vedere cosmic, există mulți oameni maturi pe pământ, care încă sunt ca niște copii, dar în încarnările viitoare și ei încet-încet vor deveni „maturi”, ceea ce înseamnă că în gândirea și modul lor de a acționa ei vor deveni din ce în ce mai umani.
- Prin analizele mele cosmice ca și „compas” omul își poate fixa cursul mintal către o
lume a păcii
Acum mulți oameni cu siguranță se întreabă: „Dar oare nu și așa-numita știință spirituală este numai o sectă religioasă care se străduiește să câștige prozeliți și zice că numai ea cunoaște adevărul?” „Oare nu și ea este o „corabie” care încearcă să-i convingă pe alții să-i urmeze cursul?” Răspunsul meu la aceasta este că pe baza muncii mele niciodată nu va fi creată o uniune, sectă, eclezie sau partid. Și în mod corespunzător nici un om nu trebuie convins pentru ca el să devină „membru”, pentru că nu există nimic în care să se poată face membru. Oamenii interesați de analizele mele cosmice și doritori să studieze imaginea lumii pe care eu o descriu în principala mea lucrare „Livets Bog” („Cartea Vieții”) și în alte cărți, ei fac aceasta datorită acelei mișcări interne sau transformări care deja are loc în starea lor mentală. Dacă nu posedă deja în conștiința lor anumite experiențe, munca mea nu-i poate interesa deloc. Este necesară o funcție organică internă, și acea funcție este numită iubire față de aproapele. Ea este o iubire omenească ce este practicată fără dușmănie față de așa-numitele „rău” și „nedreptate”. Când acele „rău”, „nedreptate” și „lucruri diavolești” sunt rezultate ale unei stări nefinit evoluată, atunci ele, desigur, nu în momentul actual, pot fi de alte specii decât sunt astăzi. Dar intenția absolut nu este ca toate acestea să existe mereu pe globul pământesc. Evoluția sau transformarea ființelor vii progresează, cu toate că uneori oamenii sunt de părere că aceasta nu se întâmplă suficient de repede.
În timpul nostru noi totuși ne aflăm într-o evoluție accelerată, totul se întâmplă mai repede decât în secolele anterioare. De aceea, desigur, se revarsă materialul de experiențe peste omenirea pământeană. Marile războaie mondiale, revoluțiile, șomajul, multele boli fizice și psihice, greutățile personale pe care le trăiește fiecare om, toate acestea au efect împreună pentru a face tot mai puternică dorința oamenilor pentru pace. Și inteligența lor evoluează, și de aceea știința și tehnica fac în acest fel mari progrese. Dar știința și tehnica singure nu pot crea pacea în lume. Dacă ele ar putea face aceasta, pacea ar fi fost creată cu mult timp în urmă. Nici religiile, sectele și partidele nu sunt capabile de acest lucru. Puterea lor asupra oamenilor devine din ce în ce mai mică, deoarece după evoluția inteligenței oamenii nu pot crede în dogmele religioase și nici în cele politice. Schimbarea cursului, calea către pace în mod necesar trebuie să se creeze în propria conștiință a fiecărui om în parte, prin experiențe și trăiri.
Acest lucru el îl poate face, pentru că omul care are un mare material de experiențe poate, prin studiul analizelor cosmice, să organizeze acel material în conștiința sa. El poate începe să vadă legătura și sensul din spatele întâmplărilor și trăirilor aparent întâmplătoare și fără sens. În loc de faptul că mai înainte viața îi părea banală și trivială, el acum vede o perspectivă în trăirea vieții sale. Dar este propriul său material de experiențe pe care îl are omul ca bază. Și prin munca cu sine însuși, urmând știința spirituală nu doar teoretic, ci și practic, el are posibilitatea de a stabili cursul său spre acel port mintal care este acea pace la care visează omenirea. Ea va deveni o realitate internă la om, dar ea va fi și o realitate exterioară prin faptul că în viața de fiecare zi ea va radia prin gânduri, sentimente și acțiuni ale omului.
În ce fel se poate ști dacă, cu corabia sa mentală, se urmează cursul către portul păcii? Se poate simți aceasta prin reacțiile sale față de lucrurile înconjurătoare. Dacă cineva se înfurie repede, devine arțăgos și supărat și critică cu răceală atitudinea și felul de a fi ale altor oameni, atunci compasul are o eroare și deci coliziunile și eșuările devin un risc. Dar dacă cineva își mobilizează voința și roagă evidența pentru ajutor ca să rezolve situația apărută și să întâlnească un om cu acea simpatie și acea formă de iubire care este cea mai folositoare în acel moment, atunci vor dispărea umbrele întunecate ale mâniei și supărărilor, și soarele iubirii față de aproapele va radia și străluci prin conștiință.”
(Titlul original în daneză: „Den mentale kursændring”, al unei prelegeri de Martinus în Kosmos Ferieby, Klint, luni, 9 august 1948. Manuscrisul a fost prelucrat de Morgens Møller, iar prelucrarea a fost aprobată de Martinus, pentru prima dată în Kontakt-letero nr.23: M1690. Traducerea din daneză în esperanto: Ib Schleicher.)
(Comentariu introductiv și traducere în limba română: Mihai Trifoi)
