Începând de astăzi, „Mesagerul de Covasna” vă propune o nouă rubrică, săptămânală, în cadrul căreia vor fi prezentate informații despre prietenii necuvântători, oferite de crescători, dresori, veterinari și nu numai. Câinele, căruia chinezii i-au dedicat întreg anul 2018, este cel care deschide această serie de articole.
Câinele – animal de companie sau membru al familiei?
Unora le mai îndulcește singurătatea. Alții, îl aduc în familie, ca și partener de joacă pentru copii. Mai sunt și oameni care au foarte multe de dăruit, și, dezamăgiți de semeni, aleg să își reverse toată dragostea asupra unui patruped lătrător. Persoanele cu dizabilități, își aleg nu doar un companion, ci și un ajutor neprețuit. Indiferent de motivele pentru care alegem să aducem în căminul nostru un cățel, trebuie să ținem cont de niște informații vitale pentru buna relaționare între acesta și familia care îl adoptă.
Cum ar trebui să se pregătească o persoană înainte să își ia un câine?
În primul rând, prin conștientizarea responsabilității pe care o va avea întreaga familie asupra unui suflet nevinovat, care va „ateriza” într-un mediu complet nou și a cărui supraviețuire și bunăstare va depinde în totalitate de stăpâni. Câinele este o ființă complexă, cu personalitate, cu o anumită capacitate de decizie, cu nevoi biologice și sociale, uneori destul de dificil de îndeplinit, pentru un stăpân care nu a mai avut o astfel de experiență până acum.
Odată intrat în viața noastră, câinele va fi o prezență nelipsită, pentru tot restul vieții sale, ceea ce poate însemna între 10 și 15 ani. La fel ca și la sosirea unui copil în familie, energia și atenția stăpânilor va fi acaparată de noul membru al familiei: nu vor mai exista momente de intimitate, nu vor mai fi concedii fără griji și nici zile în care stăpânii să își permită să nu părăsească liniștea și confortul propriului apartament. Indiferent de sărbătoare, de anotimp, de cheful stăpânului ori de condițiile meteo, câinele va avea nevoie de cel puțin trei ieșiri din casă, iar în funcție de rasă, va necesita și activitate fizică intensă – pentru a menține sănătatea unora dintre câini, sunt absolut obligatorii câteva zeci de minute de alergare și joacă zilnic.
Dacă alegem să aducem în apartament un pui de câine, indiferent de rasă și mărime, trebuie să fim pregătiți pentru câteva săptămâni, ori chiar luni de șters urina de prin casă. Unii căței sunt mai încăpățânați, alții pur și simplu nu înțeleg că nevoile se fac în afara casei, așa că urmează o perioadă destul de lungă de educație și „negocieri”, pentru a scăpa de temerea că poate ați ratat o pată de urină, care vă va distruge pardoseala ori covoarele. Apoi urmează nebunia socializării. Proaspăt scos din cuib, dintre frățiorii lui cu care a învățat primele comportamente sociale, cățelușul va avea nevoie de foarte multă atenție, va învăța să comunice și va începe să înțeleagă ce doriți dumneavoastră să îi comunicați. Dar acest lucru necesită timp și atenție. De acum, tabieturile familiei vor fi înlocuite de nevoile cățelului, iar acesta nu este neapărat un lucru rău: o scurtă plimbare la prima oră, dimineața, ajută la energizarea organismului. În plus, acesta este momentul în care ajungi să îți cunoști vecinii din cartier, care fac același lucru și despre care nici nu ai știut că există, înainte de ieșirile matinale cu noul prieten patruped. Și cu această ocazie constați că majoritatea stăpânilor de căței sunt deosebit de amabili, de săritori și de veseli. Și cum ar putea să fie altfel un om care își dedică din timpul său grijii pentru un necuvântător? Un alt aspect foarte important, atunci când alegem să aducem în casă un cățeluș, este…reamenajarea locuinței. Cățeii cunosc mediul înconjurător, gustându-l. Ei vor încerca să roadă tot ce le iese în cale, în primă fază pentru că vor să cunoască tot, iar mai târziu (pe la vârsta de 4-5 luni), din cauza schimbării dinților. Astfel, obiectele de mobilier, ghivecele cu flori, perdelele, cablurile, încălțămintea, nici măcar tocurile ușilor ori pereții nu sunt în siguranță, iar noii stăpâni vor trebui să dea dovadă de foarte multă răbdare și să încerce să evite astfel de experiențe, corectând comportamentul cățelului prin oferirea acestuia a alternativelor de ros: jucării și anumite alimente. Primele luni de conviețuire cu noul membru al familiei sunt cruciale pentru întreaga sa viață, pentru că atunci se adeverește zicala „Cum îl crești, așa îl ai”. Este adevărat, anumite comportamente pot fi corectate și la câinele adult, dar de ce să corectezi, când poți să îl educi bine de la început?
Ce costuri presupune achiziționarea și întreținerea unui câine?
Fie că îl cumpărăm, fie că îl adoptăm, indiferent de rasă, costurile întreținerii unui câine nu sunt de neglijat, iar viitorii stăpâni trebuie să fie pregătiți financiar pentru investiții pe termen lung, în patrupedul lor. Lăsând la o parte faptul că un cățel de rasă, cu Pedigree, costă între 250 și câteva mii de euro, după sosirea sa în familie, urmează schema de vaccinare, care poate costa câteva sute de lei, la care se vor mai adăuga alte câteva sute de lei pentru jucăriile, obiectele de uz zilnic (zgarda, lesa, pungile pentru excremente), obiectele de igienă (șampon, perii speciale, spray-uri pentru curățat dinții, blana, etc.), mâncarea specială. Este foarte importantă grija pentru sănătatea cățelului: atenția la alimentație, cunoașterea predispoziției rasei către anumite boli precum și respectarea indicațiilor privind schema de vaccinare și deparazitare. Costurile pentru tratamentul unui cățel bolnav pot fi exorbitante: o simplă indigestie ne poate ușura portofelul de cel puțin câteva zeci de lei. Iar dacă am ales un câine de talie medie sau mare, câteva lecții de dresaj ar fi foarte utile, deși acestea vor mai ușura bugetul familiei de alte câteva sute de lei.
„Celor care vor să își cumpere un cățel le recomand să se documenteze foarte bine înainte, să se intereseze care sunt vânzătorii de încredere, dar nu de pe Internet. Cel mai indicat ar fi să vorbească la Asociația Chinologică, ori cu medicii veterinari, care știu care sunt crescătorii din zonă, în ce condiții sunt ținuți cățeii, cum sunt îngrijiți și care e starea lor de sănătate. În nici un caz să nu facă achiziții de pe Internet, pentru că riscă să primească un cățel provenit din cosangvinizare (încrucișarea rudelor, pentru reproducere – n. red.), care poate să aibă tot felul de probleme de sănătate, ori chiar să moară după câteva zile de la achiziționare”, ne sfătuiește Bogdan Chirovan, crescător și dresor de câini.
Relația cu medicul veterinar
Din momentul aducerii în casă a unui animal, medicul veterinar va deveni noul prieten al familiei. Încă de la început este bine să discutați cu acesta despre nevoile cățelului, să îi ascultați sfaturile și recomandările și să vă asigurați că are disponibilitatea de a vă consulta patrupedul, indiferent de zi și de oră. Deși majoritatea medicilor veterinari sunt foarte disponibili și amabili, dând sfaturi prin telefon stăpânilor panicați, încercați totuși, să nu îl sunați la fiecare sughiț al cățelului. Pe internet găsiți o grămadă de site-uri specializate, de forumuri și pagini pe rețelele de socializare, în care veți găsi răspunsuri la toate întrebările legate de viața unui animal. Trebuie să țineți cont, însă de capacitatea dumneavoastră de a filtra informațiile și de a discerne între sfaturile date de către persoane avizate (veterinari, crescători cu experiență) și cele provenite din surse care nu sunt tocmai de încredere. Deși, din punct de vedere moral, poate se poate află într-o zonă gri, alegerea unui medic veterinar „de rezervă” este utilă, întrucât și doctorii au concedii, când nu vă pot sta la dispoziție. Astfel, este bine ca un al doilea medic sa vă cunoască, pe dumneavoastră și pe cățel și să vă poată sta la dispoziție, în caz de nevoie.
Cum îmi aleg rasa care mi se potrivește?
Moda deținerii unei anumite rase de câine se schimbă constant, iar cei care țin cont de aceasta, sunt prea mulți. Un câine nu trebuie ales pentru că este „la modă”, ci pentru că viitorul stăpân este pregătit să îl iubească și să își asume responsabilitatea bunăstării lui pentru mulți ani ce vor veni.
Bogdan Chirovan ne lămurește: „În alegerea rasei potrivite de câine, pentru un apartament, trebuie ținut cont mai mult de temperamentul viitorului stăpân, decât de spațiul în care urmează să stea câinele. Fiecare stăpân trebuie să știe ce poate să accepte și ce nu. Toți au fel și fel de dorințe, de așteptări, dar trebuie să își dea seama dinainte dacă vor face sau nu față provocărilor pe care le aduce un cățel. Totuși, câinii cu un temperament mai jucăuș, cum ar fi labradorii și golden retrieverii, ar putea fi mai potriviți pentru o familie cu copii, fiind foarte activi și prietenoși. Nu se poate pune o etichetă pentru o anumită rasă, ca fiind cea mai potrivită pentru apartament. Fiecare trebuie să își aleagă cățelul în funcție de ce vrea să facă cu acesta, de cât știe că poate să ducă și de chemarea pe care o simte. Un câine în apartament nu este o misiune ușoară. Mulți vor câine <<pentru copil>>. Acestora le recomand câinii de pluș, care nu fac gălăgie, nu fac mizerie, nu au nevoie să fie scoși afară. De obicei, aceia care le cumpără copiilor un animal, după două-trei luni, când își dau seama ce înseamnă un câine în apartament, încep să caute soluții să îl dea, să îl trimită la țară, la curte și așa mai departe. În general, scade interesul copilului pentru cățel, după câteva săptămâni și sarcina grijii față de patruped cade în grija părinților.”
Așadar, înainte să devenim responsabili pentru o altă viață, trebuie să ne cunoaștem pe noi înșine, să ne știm limitele, să avem capacitatea să iubim necondiționat, să învățăm să avem răbdare și să ne rupem din timpul nostru prețios pentru un prieten care ne va fi alături, indiferent de stare, de situație ori de loc, toată viața sa.
Dar să nu uităm că, totuși, câinele este un animal – să nu încercăm să îl umanizăm, cu atribute omenești, să nu ne așteptăm ca el să ne înțeleagă în totalitate, să nu îl lăsăm să ne domine, să devină el stăpânul vieții noastre. Câinele este asemenea unui copil, prin nevoile pe care le are, dar nu este copilul nostru. Aceasta este imaginea pe care trebuie să o păstrăm în minte, pentru a avea o relație optimă cu prietenul nostru necuvântător.
Oana – Mihaela Costache
