Generația matură de astăzi în mod sigur își amintește termenul „decrețeii”, care definea „generația născută de frica morții”, cum sună titlul unui articol destul de amplu, semnat de Roxana Ruscior și postat pe site-ul descopera.ro în 11.27.2014. Există însă pe internet multe alte materiale informative pentru cei care doresc să aprofundeze subiectul.
Foto: Silviu Ipătioaei- M.d.C
După cum precizează autoarea, termenul se referă la „Decretul 770, care interzicea prin lege avortul” și ale cărui urmări s-au dovedit a fi catastrofale, întrucât „din 1966 până în 1989 peste 10.000 de femei au murit din cauza avorturilor ilegale”, la care s-au adăugat numeroase alte traume și drame familiale. Ca urmare a respectivului decret, se arată că între 1967 și 1972 s-au născut circa 2 milioane de copii, porecliți în popor „decreței”, dar „născuți nu din dragoste, ci din frică, lăsați să trăiască doar pentru că părinții lor s-au temut că vor plăti cu viața sau cu libertatea dacă vor încerca să scape de ei”. Mulți dintre aceștia au murit abandonați prin orfelinatele groazei de altădată, dar cea mai mare parte dintre ei au crescut, s-au maturizat, și ironia sorții a făcut ca tocmai aceștia să fi participat la înfăptuirea revoluției și la sfârșitul celui numit „dictator”.
Faimosul decret a fost anulat la 26 decembrie 1989, astfel că, se spune în articol: „În anul următor au fost înregistrate peste un milion de avorturi la cerere”. E bine, e rău? Cine ne poate spune?! Cert este că după Revoluție natalitatea a scăzut și populația României s-a diminuat, prin avorturi și prin exodul românilor spre alte țări. De obicei, așa se întâmplă când cazi dintr-o extremă în alta și nu poți păstra o linie de mijloc.
Dar să vedem cum este caracterizată generația „decrețeilor” de către autoarea articolului: „Era bătaie pe locuri la liceele și facultățile bune, un adevărat circ. Tocmai pentru că au trecut prin toate aceste greutăți, copiii și mai târziu tinerii generației comandate de Ceaușescu au ajuns să fie adevărați luptători, oameni puternici, ambițioși și hotărâți”.
Și anii au trecut, copiii de altădată sunt la rându-le părinți sau bunici, înconjurați de fii sau nepoți, dar care urmași formează astăzi noua generație numită „generația fulgi de nea” sau generația Z”, din punctul nostru de vedere fiind mai potrivit termenul „generația IT”, mai ales că o parte din tineri protestează față de eticheta „fulgi de nea”, care sugerează nu doar o sensibilitate deosebită, dar și o anumită fragilitate, la care noi am adăuga aroganță și agresivitate, deoarece, crezându-se mai deștepți și că li se cuvin toate pe tavă, adoptă principiul „Cine mi-s eu!”. Nu de puține ori televiziunile transmit știri cu tineri în trafic, care fiind prinși cu vinovăția se dau mari, că doar tăticul lucrează undeva în sfere mai înalte și are relații și bani să plătească boacăna făcută de odrasla sa. Aceștia, mai ales copiii „de bani gata”, se iau la harță cu polițiștii și cu oricine încearcă să-i tragă la răspundere, ei considerându-se „victime”. Dar mai bine să vedem ce spune mass-media despre „fulgii de nea”.
Cotidianul național „Adevărul”, nr. 7887 din 7 februarie 2018, la rubrica „Magazin” dedică o pagină întreagă (8) acestei teme, autoarele Alexandra Constanda și Adelina Mărăcine explicând cum au apărut „fulgii de nea” și prin ce se caracterizează aceștia: „Născută în anii ´80, ´90 și 2000, generația milenialilor, cunoscută și sub numele de „generația Y”, se distinge prin narcisism și prin dezvoltarea unui puternic cult al propriei personalități, după cum arată o serie de studii”. Este citată scriitoarea britanică Claire Fox, care în volumul întitulat „I fiind that offensive!” identifică o subdiviziune a generației Y, pe care o numește „generația fulgilor de nea” – „tinerii care sunt extrem de sensibili față de punctele de vedere care le dau lumea peste cap și au o putere și dorință de a da soluții extrem de mici”. Pentru a se impune, aceștia profită de rețelele sociale. Se dau în continuare câteva exemple sugestive, însă pe noi ne interesează mai mult prin ce se caracterizează această generație. După părerea scriitoarei Claire Fox, care este și directoarea unei organizații de tip think thank din Marea Britanie, „părinții, școala și societatea contribuie la formarea unui mediu în care generațiile devin tot mai fragile, incapabile să facă față criticilor”. Psihoterapeutul Keren Rosner este de părere că problema este în sânul familiei, dacă acești copii „Au o fragilitate extremă, în ciuda aparențelor care emană indiferență sau aroganță. Ei sunt foarte ușor de lezat, se descurajează imediat, sunt lipsiți de elan și bună dispoziție”. Pentru ei rețelele de socializare, am spune noi, sunt o „mană cerească”: „În ceea ce privește impulsul de a acționa prin proteste sau postări pe internet atunci când ceva sau cineva îi deranjează, acesta este pus pe seama faptului că le hrănește stima de sine.” Și așa am putea continua să conturăm imaginea acestei noi generații, însă noi credem că în România există nu doar asemenea tineri, ci și mulți alții bine educați, muncitori, ambițioși și curajoși, care au inițiativă și vor contribui la progresul societății noastre în sensul bun al cuvântului. Și generațiile mai în vârstă trebuie să aibă încredere în acești tineri, să-i ajute să se dezvolte, să-și însușească principii de viață sănătoase, căci ei vor fi cei care vor construi lumea de mâine. Indiferent cum s-ar numi tinerii noștri, important este cum gândesc, cum acționează și ce viziuni au cu privire la viitor.
Mihai Trifoi
