„Orice om își dorește să trăiască mult, dar nici unul nu vrea să îmbătrânească.”
Jonathan Swift
Perioada de bătrânețe aduce cu sine numeroase schimbări importante în modul în care individul se percepe pe sine și lumea din jur, respectiv au loc schimbări în viața profesională, în relațiile cu familia și prietenii. (…) Pensionarea este încheierea perioadei oficiale de muncă și un moment major în viața tuturor indivizilor. Aceasta este considerată drept o perioadă de ajustări cruciale. Pentru cei mai mulți adulți aflați la vârsta pensionării, profesia era cea care le oferea cele mai multe ancore pentru existență și cele mai multe scopuri pentru viață. Viața individului, pentru decade întregi, era organizată în funcție de orarul de lucru. Retragerea din viața activă este momentul în care adulții se văd confruntați cu problema organizării personale și independente a programului. Este mult mai ușor pentru aceia care au obișnuința activităților comunitare sau a activităților de timp liber, dar pentru acei care nu au dezvoltat interese în afara profesiunii, pensionarea poate fi întâmpinată cu mare dificultate. (Grațiela Sion – Psihologia Vârstelor)
Adulții tineri, tracasați de ritmul de viață alert ajung să viseze la perioada pensionării, fără să realizeze că tocmai activitatea profesională și tempo-ul neîntrerupt al acesteia sunt cele care satisfac cele mai multe dintre necesitățile sociale ale individului.
Ajunse la pensie, foarte multe dintre persoane se rup de vechile legături sociale, ajung să se izoleze și își pierd treptat din activități, uitând să aprecieze micile bucurii ale vieții. O soluție la aceste probleme o poate reprezenta internarea într-un cămin pentru persoane vârstnice, unde au parte de atenția permanentă a unui personal specializat, de la medici, până la psihologi, au parte de socializare și de activități organizate, care să le mențină mintea tânără.
Numai optzeci și trei de vârstnici mai locuiesc la căminul din Hăghig
„Home For Elderly” Hăghig, este o instituţie publică de asistenţă socială, de interes judeţean, cu personalitate juridică, care funcţionează sub autoritatea Consiliului Judeţean Covasna conform Hotărârii nr. 136/2006, începând cu 01.01.2007 (www.caminhaghig.ro). Căminul se află pe raza comunei Hăghig, județul Covasna, la o distanţă egală de Braşov şi Sfântu Gheorghe. Acesta funcţionează din anul 1970, sub diferite denumiri, dar având acelaşi scop. Încă de la înfiinţare s-a menținut capacitatea de găzduire în jurul cifrei de 110 persoane. Căminul pentru Persoane Vârstnice Hăghig asigură găzduirea persoanelor vârstnice, în cele 55 de garsoniere de câte 16,24 metri pătrați, a câte două locuri de cazare şi grup sanitar propriu care acoperă capacitatea de funcţionare, pe o perioadă nedeterminată şi în funcţie de nevoile individuale ale beneficiarului, după cum se arată pe pagina de prezentare a instituției.
În prezent, cei 83 de locatari ai căminului beneficiază de servicii sociale (consiliere juridică şi administrative, prevenirea marginalizării sociale, reintegrare socială), servicii Socio-medicale (asigurarea unor programe de ergoterapie, sprijin pentru realizarea igienei corporale), servicii medicale (consultaţii şi tratamente la cabinetul medical sau la patul asistatului, servicii de îngrijire-infirmerie, asigurarea medicamentelor).
Pentru a putea locui în Căminul pentru persoane vârstnice, din Hăghig, o persoană trebuie să îndeplinească o serie de criterii generale, și anume: necesită îngrijire medicală care nu poate fi asigurată la domiciliu; nu se poate gospodări singură; este lipsită de susţinători legali sau aceştia nu pot să îşi îndeplinească obligaţiile datorită stării de sănătate sau situaţiei economice şi a sarcinilor familiale; nu are locuinţă şi nu realizează venituri proprii.
De asemenea, beneficiarul trebuie să aibă domiciliul in județul Covasna, să fie pensionar/ă, să nu sufere de maladia Alzheimer și să nu fie imobilizat/ă la pat.
Vârstnicii îi așteaptă cu drag pe colindători. Un dar de 1 Decembrie…
Primii care au venit cu urări de bine și cadouri au fost, de 1 Decembrie, reprezentanții Frăției Ortodoxă „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință”, în frunte cu coordonatorul acesteia, Dan Ciprian Grăjdeanu și alături de medicul brașovean Mihai Tîrnoveanu, reprezentant al Asociației „Calea Neamului”. Aceștia le-au adus în dar vârstnicilor de la Cămin cca. 100 de pachete, constând, în principal, în dulciuri și fructe și i-au încântat cu un mic program de colinde.
După cum se precizează pe pagina de socializare a Frăției Ortodoxe „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință”, „(…) pentru că motorul care însuflețeste Frăția este FAPTA,”, după ce au participat la evenimentele derulate de Ziua României, la Târgu Secuiesc, drumul celor mai inimoși dintre membrii Frăției s-a oprit la Căminul din Haghig, „pentru a dărui câteva pachete celor care, inevitabil, au îmbrăcat haina grea a bătrâneții … sau mai vesel zis, celor care recopilăresc pentru a doua oară ”. Unul dintre preoții din Frăție, prezent la Hăghig, a rostit o rugăciune de binecuvântare, iar altul, le-a sărutat mâinile tuturor vârstnicilor prezenți.
„Noi facem foarte multe acțiuni (…). A fost emoționant! Ne-au spus să mai venim, să nu îi uităm. Eu am un sentiment al datoriei împlinite! Scopul nostru este să ridicăm comunitățile (…). Încercăm să dăm un exemplu. Am pornit de la trei inși, acum suntem câteva sute și am zis să stăm uniți la faptă bună, nu numai la noi în comunitate, ci și în comunitatea de lângă, tocmai pentru a crea poduri între comunități și legături puternice (…)!”- ne-a spus, printre altele, reprezenantul Frăției Ortodoxe „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe purtătorul de biruință”, Dan Ciprian Grăjdeanu.
Despre vizita la Căminul din Hăghig, medicul Mihai Tîrnoveanu, reprezentant al Asociației „Calea Neamului”, a spus:
„La Hăghig, eu doar am avut rolul de însoțitor. Am însoțit Frăția Ortodoxă <<Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtător de biruință>> care a dus cadouri tuturor vârstnicilor din Cămin. A fost foarte emoționant! Am încercat să aducem bucurie celor de la Cămin, atât prin cadouri, cât și prin cuvintele frumoase adresate lor și prin colinde. Majoritatea acelor vârstnici sunt oameni singuri care, sigur, se bucură de fiecare dată când cineva vine la ei chiar și doar cu o vorbă bună. Am ajuns în jurul orei 19.00-19.30, la ei, după ce am participat la manifestările dedicate Zilei Naționale. Un autocar al Frăției Ortodoxe și eu și câțiva prieteni cu o mașină, ne-am dus la Hăghig. A fost, practic, un dar de 1 Decembrie oferit acelor vârstnici, etnici români și etnici maghiari, oferit tuturor.” – a declarat, ieri, pentru „Mesagerul de Covasna”, medicul Mihai Tîrnoveanu.
Aceasta a fost doar prima vizită de acest fel, pe care au primit-o locatarii căminului, în preajma sărbătorilor de iarnă.
„Urmează să vină un grup de copii, împreună cu cei de la Ajutorul Maltez, apoi elevi de la mai multe școli din împrejurimi.”, a declarat directorul căminului, Liliana Camelia Cucu.
Douăzeci și șapte de locuri disponibile, la Căminul pentru persoane vârstnice, din Hăghig
În ceea ce privește numărul relativ mic de locatari, față de capacitatea așezământului, acesta poate fi pus, conform declarațiilor directorului instituției, pe seama modificărilor legii 17 din 2000, privind asistența socială a persoanelor vârstnice, care a condus la o creștere a costurilor aferente fiecărui beneficiar al serviciilor Căminului pentru persoane vârstnice. Vârstnicul nu plătește integral acest serviciu, acestuia fiindu-i reținut aproximativ 60% din pensie, iar restul sumei este acoperită de aparținători, ori, după caz,de consiliul județean, împreună cu primăria pe raza căreia beneficiarul își are domiciliul. Anul acesta, costul pentru o persoană s-a ridicat la 1.923 de lei.
Căminul are în continuare nevoie de asistenți sociali
Cu privire la necesarul de personal al căminului, Liliana Camelia Cucu a precizat că „În momentul de față, singurul deficit de personal, în avem la nivelul asistenților sociali. Deși am avut pe tot parcursul anului publicate anunțuri de angajare, asistenții sociali nu sunt atrași de această ramură a meseriei, deși salariile nu mai sunt de neglijat. Totuși, lucrul cu omul în vârstă, nu este chiar așa de simplu, programul este fix și probabil tinerii caută o muncă mai dinamică.”
Activitățile diverse nu îi încântă pe foarte mulți dintre locatarii căminului
„Deși locatarii se înțeleg între ei, problema este cu socializarea și cu petrecerea timpului liber, pentru că nu reușim să îi atragem în activități recreative pe cât mai mulți dintre ei, unii motivând că nu pot, alții că nu vor, alții sunt mai comozi. Activitățile recreative le-ar ușura și lor puțin situația, ar socializa, s-ar simți utili, s-ar cunoaște mai bine între ei. Paradoxal, oamenii vin la cămin pentru că nu mai suportă singurătatea de acasă, dar odată ajunși aici, se izolează ei și refuză să participe la activități. Societatea este în schimbare, în trecut se lucra mai ușor cu vârstnicii, dar astăzi bătrânii nu mai sunt așa comunicativi.”
Cu toate că lucrul cu persoanele în vârstă este deseori dificil, angajații căminului își desfășoară activitățile cu egală atenție și dedicație, fiind un fel de îngeri păzitori pentru acești oameni care nu mai au prea multe așteptări de la viață.
Gabriel García Márquez spunea „Vârsta nu înseamnă cât de bătrân ești, ci cât de bătrân te simți.” Bătrânețea poate fi privită ca o combinație între starea biologică și atitudine, dar tot ce contează, în final, este cât de frumos ne trăim fiecare etapă a vieții, astfel încât peste ani, chipul ridat pe care îl vom privi în oglindă să fie luminat de o pereche de ochi calzi, limpezi și înțelepți.
Oana-Mihaela Costache, Ana Ciorici Costache
