Impresionantul Aeroport din Beijing
Note de călătorie în China (2).
Dacă m-ar întreba cineva care sunt primele trei destinaţii turistice mondiale ce trebuie văzute negreşit, i-aş recomanda fără să clipesc: Statele Unite, China, Rusia.
Ţări care atât ca frumuseţe, diversitate culturală, istorie, plus potenţial economic sunt pe podium. Deşi, în următorii trei-patru ani – spun analiştii – ordinea în clasament se va schimba în favoarea naţiunii celei mai numeroase de pe Glob.
Ca drumeţ ce am avut norocul să vizitez în timp cele mai interesante zone şi obiective din cele trei megastate, socotesc că afirmaţiile experţilor de la FMI privind trecerea Chinei pe prima poziţie în topul puterilor mondiale se vor adeveri în perioada următoare. Fireşte, de nu intervine, totuşi, o schimbare majoră legată de redresarea Americii după alegerile prezidenţiale din toamnă.
Deşi…
Un mit spulberat
„Pericolul galben” nu mai vine din Japonia, aşa cum crezusem cu ani în urmă. Marile calamităţi naturale (cutremure, tsunami) au frânat, deocamdată, prosperitatea exoticului Tărâm al Soarelui Răsare. La finele secolului trecut “Ţara surâsului”, cum a numit-o inspirat Franz Lehár în cunoscuta sa operetă, fusese socotită un miracol industrial. Boom-ul economic japonez s-a estompat însă treptat. Şi uite aşa, încă un mit s-a spulberat.
Numai că o altă „Pasăre Phoenix” a renăscut: China. Statul cu cea mai mare populaţie a cunoscut un inexplicabil avânt economic în plină recesiune globală. Ţara cu două sisteme politice antagonice din punct de vedere ideologic (comunist şi capitalist) iată că în mod paradoxal nu a fost afectată de criză. Ba, cunoaşte an de an o creşterea spectaculoasă a producţiei, a profiturilor, făcând un export agresiv.
Ca atare, Japonia s-a văzut nevoită să-i cedeze suratei asiatice mai mari poziţia dominantă a zonei. Mâine-poimâne China va ajunge chiar lider economico-financiar al Planetei, având în ultimii trei ani cel mai rapid ritm de creştere (10,3 la sută anual) devenind actualmente a doua mare economie a lumii.
Dragonul s-a trezit!
Uriaşul “dragon” s-a trezit! Şi-a scuturat imensa coadă, şi a pornit vijelios să recupereze diferenţele ce păreau insurmontabile faţă de ceilalţi competitori. Pe care i-a lăsat rând pe rând în urmă, depăşind-o la o turnantă şi pe preţioasa Japonie.
A mai rămas de surclasat doar prima putere mondială – SUA. Care deocamdată gâfâie şi priveşte cu teamă spre urmăritoarea sa cu ten galben şi ochi migdalaţi.
Întrebarea nu este dacă rocada va avea loc; ci… când se va produce?
Noul terminal al Aeroportului din Capitala Chinei
„Bun venit!”, într-o lume fabuloasă
…Să începem depănarea impresiilor din Orientul Îndepărtat în ordinea firească, insistând pe chestiuni demne de a fi reţinute. Aşadar să punctăm sosirea pe Aeroportul din Beijing, cu tradiţionalul „Bun venit!”, rostit de gazde, cu zâmbetul pe bune.
Privim încântaţi în jur, minunându-ne de uriaşele spaţii, stilul arhitectonic, funcţionalitatea ireproşabilă. Ni se spune că în 2011 a fost al doilea aeroport din lume la capitolul traficului de pasageri. A devansat „la mustaţă” celebrul “Heathrow” din Londra, reducând decalajul faţă de Atlanta, liderul actual al pieţei aeronautice.
Şi când te gândeşti că acum şase ani Aeroportul din Beijing se afla undeva pe locul cinci în lume. Jocurile Olimpice din 2008 l-au propulsat însă rapid în frunte, după efectuarea unor importante lucrări de modernizare şi extindere. Terminalul III inaugurat acum trei ani a devenit cu uriaşa sa suprafaţă de… un milion de metri pătraţi (!), cel mai mare şi mai modern din toată infrastructura.
Te simţi copleşit când îi treci pragul, având senzaţia că ai pătruns în interiorul unei staţii intergalactice. Are acoperişul în formă de dragon, vopsit în galben şi roşu, cu săli enorme de operare şi aşteptare, reţinând atenţia cochetele pavilioane amplasate în puncte strategice.
O uriaşă poartă de intrare şi ieşire
Cu un număr de 79 milioane de călători – printre care ne-am numărat şi noi – uriaşa poartă de intrare şi ieşire din Capitala Chinei s-a situat anul trecut pe primul loc în Asia şi pe al doilea pe Terra. Aproape o sută de companii aeriene operează aici, înregistrându-se un record de 1.700 de curse într-o singură zi!!!
Doar la New York mai văzusem pe gignaticul Aeroport “J.F.K” o asemenea frecvenţă uluitoare a decolărilor şi aterizărilor. Ţin minte că o dată am aşteptat o oară şi jumătate la capătul unui terminal până am putut coborî din imensul Boeing 747, după ce zburasem vreo nouă ore peste Ocean. Iar cu un alt prilej am stat circa o oră pe una dintre “bretelele” secundare în spatele a zeci de aeronave gata de plecare; avansam ca melcul spre pista principală, de pe care într-un târziu ne-am luat, în sfârşit, zborul spre Europa…
La Beijing, în schimb, nu a trebuit să aşteptăm deloc: aterizarea, debarcarea şi formalităţile vamale decurgând operativ.
Terminalul III din Bejing cu cochetele pavilioane
Pasul următor
Gazdele ne-au spus că în pofida investiţiilor atât de importante legate de continua extindere a Aeroportului din Capitală, în actualul ritm de dezvoltare va fi nevoie de un alt asemenea obiectiv. Deja fluxul de pasageri a sporit exponenţial.
Ca atare, schiţele s-au finalizat şi au plecat de pe planşele proiectanţilor în teren. S-a ales o suburbie a metropolei, unde au început lucrările la cel mai mare aeroport al ţării. Va fi gata în 2015 şi se va numi “Beijing Daxing International”. Va avea nu mai puţin de opt piste şi un terminal pentru zborurile militare, urmând să servească zilnic aproximativ 370.000 de pasageri.
Deşi, cum spuneam, abia în urmă cu trei ani a fost inaugurat Terminalul 3 al Aeroportului din Beijing, numărul tot mai mare de călători, atât din ţară, dar şi de peste hotare, le-a făcut pe autorităţi să se gândească la pasul următor: un alt “oraş în oraş” al sosirilor şi plecărilor.
Industria aviatică din China a raportat pentru 2011 un profit de aproape şapte miliarde de dolari, de trei ori mai mult ca în urmă cu doi ani. Ce spuneţi de asemenea cifre, dragi prieteni, ce par de domeniul incredibilului în vremuri de recesiune? Cum de chinezii pot şi alţii nu? (Va urma)
Horia C. Deliu
