Ziua de 29 august se numeşte în popor Sântion de Toamnă. Creştinii comemorează Martiriul Botezătorului, moment dramatic, cunoscut sub denumirea generică de Tăierea Capului Sfântul Ioan. Este ultimul mare eveniment din actualul An bisericesc care se termină la finele lunii august, urmând ca din 1 „Răpciune” să înceapă cel nou. Astăzi este zi de Post negru, cumpătare şi rugăciune.
Crucea Mică
În majoritatea satelor şi cătunelor româneşti din judeţul Covasna această zi tristă a Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezatorul era cunoscută şi sub denumirea populară de Sântion de Toamnă. Se întâlnesc pe alocuri şi alte variante, precum Crucea Mică sau Brumariul, vestindu-se sosirea anotimpului autumnal din punct de vedere calendaristic. Pentru că la începutul ultimei decade a lunii septembrie, mai precis pe 22, vom consemna venirea toamnei astronomice. Va fi momentul Echinocţiului, când longitudinea astronomică a Soarelui atinge valoarea de 180°.
Acest „Punct autumnal” se află pe sfera cerească la intersecția eclipticii (ce reprezintă proiecția pe sfera cerească a planului orbitei Pământului) cu ecuatorul ceresc, pe care Soarele îl traversează la aceasta dată, trecând din emisfera nordică a sferei cerești în cea sudică. Aflându-se deci la această dată în dreptul ecuatorului ceresc, Soarele va răsări și va apune chiar în punctele cardinale Est şi Vest, durata zilei fiind egală cu a nopţii indiferent de latitudine.
…Am auzit cu mulţi ani în urmă, la Băcel, o legendă legată de personajul popular Sântion, care ar fi fost un tânar sărac, foarte plăcut la înfăţişate. Într-o zi, o femeie bogată l-a invitat peste noapte la ea, dar el nevrând să intre în păcat, s-a rugat stăruitor la Dumnezeu să-i ia frumuseţea cea ademenitoare. Şi s-a trezit cu un cap de … oaie, scăpând astfel de ispită.
Se mai spune că din 29 august începe să se simtă deja răcoarea toamnei ce bate la uşă.
Post negru
Astăzi se recomandă creştinilor să ţină Post, de preferinţă aspru. Tradiţia spune că nu este bine să se mănânce fructe ori legume rotunde (de forma capului) precum nuci, mere, şi nici acelea care duc cu gândul la culoarea sângelui (pepene, roşii, sfeclă).De asemenea, nici varza nu trebuie consumată astăzi, fiindcă pe o asemenea legumă cruciferă ar fi fost tăiat capul profetului. Nu e bine nici să se bea vin roşu, vişinată ori alte băuturi ce amintesc indirect de sângele vărsat de Botezător.
Cum spuneam mai sus, de acum începe treptat ca natura să-şi modifice cromatica, frunzele arămii intrând în peisajul cotidian.
„Înaintemergătorul”
Sfântul Ioan Botezatorul s-a născut în Cetatea Orini. A fost fiul Elisabetei şi al preotului Zaharia, fiind cunoscut în timp sub denumirea de „Înaintemergătorul”, pentru că a anunţat venirea lui Iisus Hristos. Primele cuvinte de învăţătură ale sale adresate mulţimii au fost: „Pocăiţi-vă, că s-a apropiat Împărăţia cerurilor”. Tot aşa a început şi Iisus Hristos Evanghelia Sa.
Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul este numită în limbajul bisericesc şi Crucea Mică. Pe vremuri, oamenii care făptuiau crime, tâlhării, alte păcate grele, ţineau un Post foarte sever mai multe săptămîni ca să fie iertaţi, considerând că în felul acesta li se trec cu vederea fărădelegile. Ceea ce era eronat. De aceea, acest act unilateral de penitenţă nu figurează în calendarul ortodox.
Poate vă întrebaţi, stimaţi cititori, de ce s-a ajuns la o decizie finală atât de cumplită în cazul Botezătorului, fiindu-i retezat capul? Datorită curajului său de a lua poziţie faţă de dezmăţul şi viaţa imorală, luxul în care trăia Irod, împăratul din vremea sa. Ceilalţi supuşi erau şi ei scandalizaţi de faptul că suveranul se iubea cu Irodiada (care îi era… cumnată) însă nu îndrăzneau să o spună cu voce tare. Singurul care a luat poziţie publică a fost Ioan, spre supărarea celor doi despoţi imorali.
Cea care îl ura cel mai mult pe Ioan era Irodiada, o femeie vicioasă, de o răutate ieşită din comun. Ea a uneltit să fie executat contestatarul Ioan, deşi o vreme dictatorul s-a opus, fiindcă-l îl preţuia pe acest om neobişnuit.
Totuşi, la un ospăţ regal, Irodiada şi-a pus fiica să danseze provocator, în aşa fel încât să-l incite pe împărat. Acesta i-a promis că-i oferă orice doreşte, iar ea – la sfatul mamei – a cerut drept recompensă…Capul lui Ioan.
Regele a acceptat, dar mai târziu când i s-a adus „trofeul” pus într-un vas de lut s-a înfiorat şi a avut o replică sardonică: „Acum poţi să dansezi cât vrei”, cu semnificaţia de a nu se mai opri… din intrigi.
Irodiada fericită, a solicitat să primească, în sfârşit, Capul Sfântului spre a-l îngropa la ea în curte, ca pe o supremă satisfacţie. Tiranul a fost de acord, temându-se că înhumarea trupului alături de cap ar putea provoca vreo minune divină, conducând la… învierea (!) cucernicului personaj.
„Aflări ale preţiosului Cap”
Aşa se face că trupul a ajuns undeva în Sevastia, în vreme ce această mică, dar esenţială parte a trupului Sf. Ioan a urmat o serie de peregrinări, numite „Aflări ale preţiosului Cap”.
Se cunosc trei momente importante legate de succesivele întâmplări similare. Prima s-a datorat unei femei pe nume Ioana, soţia vistiernicului, care l-a dezgropat şi l-a dus într-un loc ferit, pe muntele din satul lui Irod. A urmat în zilele împăraţilor Constantin şi Elena, cunoscuţi pentru modul în care au încurajat credinţa, o a doua Aflare, iar cea de a treia s-a sărvârşit mult mai târziu, când Capul Sfântului a ajuns cu mare cinste la Constantinopol.
Felurite superstiţii
S-au păstrat de-a lungul timpului o seamă de obiceiuri populare, de superstiţii legate de acestă zi importantă. Pe 29 august credincioşii evocă mâhniţi uciderea celui mai însemnat vestitor al pocăintei. Aceasta zi este una de Post negru, şi în conformitate cu tradiţia oamenilor din popor este bine să nu se mănânce anumite legume şi fructe, ce au o formă rotundă.
După cum ne spunea un bătrân din Băcel, Vasile Marcu, care ştia din copilărie de la părinţii şi bunicii domniei sale multe datini, azi nu se taie varza, pepenii, roşiile, merele. De asemenea, este indicat să se bea vin alb, nu roşu.
O altă superstiţie interzice folosirea măturilor, pentru a nu fi tulburată liniştea morţilor.
În anumite sate din Ţara Buzaielor credincioşii mănâncă în aceasta zi doar struguri, în timp ce majoritatrea femeielor în etate ţin Post toată ziua. În lumea tradiţională rurală românească odinioară nu se tăia nimic cu cuţitul pe 29 august. Toate alimentele aşezate pe masă se rupeau cu mâna, iar farfuriile, blidele sau tipsiile erau lăsate deoparte, ca un omagiu adus jertfei Sfântului Ioan Botezătorul. Ne amintim, desigur, că pe un asemenea vas a fost adus capul Sfântului, imediat ce fusese despărţit de trup.
Zi de pomenire a morţilor
În această zi specială se fac din nou pomeni (dar numai de fructe) pentru ca spiritele morţilor să fie îmbunate. După Slujba de la biserică se dau copiilor mere şi pere.
Este, aşa cum scriam la începutul articolului, o zi de Post şi reculegere pentru toţi cei credincioşi, o ocazie de a ne gândi la marele sacrificiu făcut de Sf. Ioan Botezătorul.
Horia C. Deliu
