Sfântul Grigorie Decapolitul s-a născut în oraşul Irinopolis din Decapolea Isauriei, în sud-estul Asiei Mici, în jurul anilor 780-790. Ajunge la o mănăstire din Decapole, la egumenul Simeon, un frate al mamei sale. Aici a rămas timp de 14 ani. Se va retrage într-o peşteră, unde va auzi o chemare de la Dumnezeu – care l-a îndemnat să părăsească peştera ca să poată fi de folos şi altora. Petrece o iarnă într-o mănăstire din Efes, ajunge în oraşul Proconez, apoi la Enos, în Macedonia. De aici va fi prezent în Tesalonic, unde este găzduit într-o mănăstire de către egumenul Marcu. Împreună cu un călugar de aici, se îndreaptă spre Roma. Au mers pe uscat până la Corint, în sudul Greciei. Se îmbarcă pe o corabie şi ajunge la Roma. Avea o putere deosebită asupra demonilor. Multe persoane stăpânite de duhuri necurate au fost vindecate în urma rugăciunilor cuviosului Grigorie.
În ciuda bolii de care suferea, Grigorie pleacă din Tesalonic la Constantinopol pentru a se întâlni cu unchiul sau eliberat din temniţă (fusese închis pentru că nu se arătase un luptător împotriva icoanelor). Trece la cele veşnice la 20 noiembrie 842. Moaştele sale au ajuns în ţara noastră datorită banului Barbu Craiovescu, care le-a cumpărat în 1498 şi le-a aşezat în Mănăstirea Bistriţa, din judeţul Vâlcea.
Tot în această zi, serbăm Înainteprăznuirea Intrării în Biserică a Maicii Domnului şi face pomenirea: Sfântului Ierarh Proclu, arhiepiscopul Constantinopolului; Sfinţilor Mucenici Nirsa, episcopul, şi Iosif, ucenicul său;Sfinţilor Mucenici Isachie, Ioan şi Savorie; Sfinţilor Mucenici Gheitazet: Sfintelor fecioare Tecla, Vautha şi Denahida; Sfinţilor Mucenici Eustatie, Tespesie şi Anatolie; Sfântului Teoctist Mărturisitorul.
