Oarba de Mureș, județul Mureș, este locul în care peste 11.000 de români au pierit, într-una din cele mai sângeroase lupte ale celui de-al Doilea Război Mondial, în toamna lui 1944.
După mai mult de jumătate de secol, bătălia încă stârnește puternice emoții supraviețuitorilor.
O întrebare rămâne. De ce nu s-a atacat pe flancuri, încât să se învăluiască pozițiile întărite ale nemților de pe cote?
Din punct de vedere teoretic, s-a învățat la școala militară, că acolo trebuia luptat pe flancuri. Ce s-a întâmplat? Comandantul Diviziei 11 Infanterie, Edgar Rădulescu, a raportat că e o încălcare a regulamentelor militare și a ajuns până la corpul de armată acest raport. Comandantul armatei sovietice nu a aprobat acest raport. Motivul: sovieticii nu aveau încredere în noi.
Greșeala nu a fost a ofițerilor români, a diviziei sau a corpurilor noastre. Unitățile noastre au încercat să meargă, dar când s-a văzut că nu se poate, atunci s-a îngropat la pământ fiecare ostaș, renunțându-se la înaintare.
În paranteză spun că la ocuparea unor orașe mari sau obiective, noi eram băgați primii sau pe direcția principală de atac, în timp ce sovieticii erau pe flancuri. Când se hotăra soarta unor bătălii se trimiteau hărți către statele majore cu dispozitivele unde erau ei și spuneau: „Voi pe acolo!”.
Harta era apoi transmisă până la nivel companie. În acest fel, hotărârea pentru ocuparea unui obiectiv, cine atacă și unde atacă o stabileau ei. După aceea victoria era a noastră, dar și a lor.
Trupele române când plecau la atac, aveau o pregătire de artilerie de cinci minute, cu treizeci de bombe. Ostașii când atacau, făceau salt înainte și culcat, în comparație cu sovieticii care erau sprijiniți de tancuri și Katiușe. Unitățile românești erau pregătite, dar nu aveau în dotare tehnica corespunzătoare.
Ce unități au participat la luptele date pentru cotele de la Oarba de Mureș?
Bătălia de la Oarba de Mureș a însemnat trei divizii și Regimentul 115, care era fostul regiment mareșal Antonescu. După distrugerea Regimentului 115, acesta a fost înlocuit de Regimentul 3 Dorobanți.
Să amintim câteva fapte de arme ale ostașilor de rând.
În timpul bătăliei, sublocotenentul Nicola Ion, comandant de companie, un om foarte viteaz, a reușit să intre cu compania în tranșeele nemților. Unitățile din stânga și dreapta lui au rămas mai în urmă, iar el cu compania a intrat în tranșeele nemților la baioneta. Foarte multe companii de la noi intrau în luptă la baionetă. Ostașul român era provenit numai de la țară, el cu arma nu prea se juca, el o apuca și dădea cu ea, ca și cu ciomagul.
Pe terasele de la Oarba de Mureș erau vii, iar viile astea aveau pari care se pun în pământ, să sprijine via, iar ostașii au luat parii, și-au pus armele în banduliera și s-au năpustit în tranșee peste nemți.
Ostașii din compania asta în frunte cu acest viteaz ofițer s-au bătut cu pari și la baionetă cu nemții și i-au respins. Nemții au pus apoi în bătaie o subunitate de mortiere. Ofițerul a fost lovit de o schijă de mortier și a murit acolo.
Cum se poate compara Bătălia pentru Oarba de Mureș cu alte bătălii purtate de armata română?
Bătălia de la Oarba de Mureș a fost, după specialiști, cea mai mare bătălie a Campaniei din Vest, care a durat de la 23 august 1944 până în mai 1945. În această campanie s-au mai pierdut efective însemnate, dar niciodată într-un timp atât de scurt.
În cimitirul de la Oarba de Mureș sunt peste 15.000 de oameni înmormântați. Groapa individuală și groapa comună. În acest cimitir există și un monument.
Prim-vicepreședinte A.N.C.M.R.R. – Filiala Covasna ”Gl. Grigore Bălan”
Mr. (r)
Robert – Tiberiu RUSZNAK
