Se împlinesc azi 137 de ani de la publicarea primului manual de Esperanto (în 1887) – o limbă destinată pentru a fi „universală”, egală pentru toți și a doua pentru fiecare, după limba maternă, un mijloc de comunicare simplu, relativ ușor de învățat, și având ca scop o înțelegere mai ușoară între toți locuitorii planetei, o limbă a păcii și colaborării, care corespunde scopurilor UNESCO și ONU pentru o dezvoltare durabilă a comunităților umane.
Adesea neînțelegerile între popoare nasc conflicte politice sau războaie, așa cum ne este dat să trăim și în zilele noastre. Pe de altă parte, în situația în care pe glob se vorbesc circa 7.000 de limbi, din care numai câteva sunt recunoscute ca „limbi de lucru oficiale” în relațiile internaționale, discriminarea lingvistică este inevitabilă, astfel că acceptarea limbii Esperanto ca limbă „universală”, aparținând tuturor în egală măsură, ar fi rezolvarea cea mai logică și benefică. Cu ocazia acestei zile, redăm mai jos, în traducere, un Comunicat de presă al Asociației Universale de Esperanto:
„Articolul 2 din Declarația pentru drepturile omului afirmă clar că „toate drepturile și libertățile definite în această Declarație sunt valabile la fel pentru toți oamenii, fără nicio diferență, fie după rasă, culoarea pielii, sex, limbă, religie, politică sau altă opinie, proveniență națională sau socială, bunuri, naștere sau altă stare.”
Acest lucru în sine însuși condamnă clar negarea drepturilor lingvistice ale omului, ale popoarelor, grupurilor, etniilor, comunităților mici, lipsite de putere, neinfluente politic, și afirmă pozitiv necesitatea de a lupta împotriva discriminării lingvistice.
Ce este discriminarea lingvistică? Ea se întâmplă de fiecare dată când oamenii mai puternici, mai potentați, mai instruiți, mai bogați vorbesc în limbile lor materne unor oameni vorbitori de alte limbi, care vor încerca să înțeleagă și să răspundă, dacă pot. Este vorba despre o tratare nejustă a altor oameni, care este la fel de antică precum sclavia, tratarea inferioară a unor femei, uciderea fără pedeapsă a celor fără putere, exploatarea economică a țărilor slabe, rasismul, și a altor practici injuste.
Dar este o diferență în comparație cu alte discriminări: discriminarea lingvistică adesea nu este recunoscută de toți cei care discriminează și chiar de cei care sunt discriminați.
Organizația Națiunilor Unite însăși, care este singurul punct de dialog pe care îl are planeta noastră, nu aplică din plin ceea ce a implicat Declarația pentru drepturile omului: egalitatea tuturor de a înțelege și a fi înțeles. Ea are câteva limbi mari ca limbi oficiale, dar de fapt ea folosește numai câteva dintre cele mai mari pentru a se adresa lumii. Prin urmare, ea înclină să asculte numai acea mică parte a lumii care este capabilă să răspundă în acele limbi cele mai mari. Oare aceasta este cea mai eficientă manieră de a mobiliza cetățenii lumii pentru a ajunge la rezolvarea unor importante probleme mondiale, de exemplu Țelurile pentru o Dezvoltare Durabilă, dialogul despre climat sau căutarea păcii?
Câțiva politicieni conducători africani au recunoscut foarte clar relația dintre folosirea limbilor materne și evoluție, precum Nyerere și Mandela, care a spus cândva: ”Dacă tu vorbești unui om într-o limbă pe care el o înțelege, tu vorbești pentru capul lui, dar dacă tu îi vorbești în limba lui, îi vorbești inimii lui.”
Și noi avem nevoie să mobilizăm inimile în jurul țelurilor Națiunilor Unite.
Rezolvarea pe care o propun vorbitorii limbii mondiale neutrale Esperanto este probabil prea de viitor pentru a fi imediat aplicată la scară mare, dar merită a se interesa despre ea, pentru că aceasta este o limbă creată pentru ca în lume fiecare să aibă dreptul a vorbi limba sa fără presiunea unor limbi mari. Esperanto este creată pentru ca toate limbile să trăiască, și pentru ca dialogul între grupuri de limbi diferite să aibă loc fără presiunea unuia asupra celuilalt, ci în manieră egală, fără discriminare.
Cu ocazia acestei zile a limbii Esperanto, 26 iulie 2024, noi nu chemăm ca dumneavoastră să învățați Esperanto doar pentru a învăța o limbă în plus, chiar dacă ea este relativ ușoară, ci pentru a înțelege ce înseamnă discriminarea lingvistică, cine o practică și cum o poți depăși printr-o comunicare egală.
(Comentariu introductiv și traducere din Esperanto: Mihai Trifoi, membru-delegat UEA)
