Dintr-o scurtă știre apărută în cotidianul național Libertatea, nr. 8931, din 21 martie 2017, aflăm cu mare satisfacție că președintele Klaus Iohannis a promulgat Legea Zilei Naționale a Pădurii, ceea ce dovedește că măcar în ceasul al doisprezecelea se trezesc și autoritățile din nepăsarea lor față de soarta pădurilor din România.
Referitor la activitățile ce se pot desfășura în această zi, și la scopul acestora, se precizează următoarele: „În această zi, autoritățile publice locale și organizațiile neguvernamentale pot organiza manifestări și acțiuni publice, scopul fiind de a crește gradul de responsabilizare asupra rolului pădurii”.
Foto: Silviu Ipătioaei- M.d.C
Deoarece distrugerea pădurilor a devenit un fenomen global, Organizația Națiunilor Unite recomandă tuturor statelor membre „să organizeze măsuri pentru reconstituirea pădurilor de toate tipurile, prin organizarea unor campanii de plantare a arborilor”, și este bine că și țara noastră a decis să respecte această recomandare, și nu fără temei, ținând seama că în ultimele decenii, în goana după profit, pădurile României au fost mutilate și jefuite în fel și chip, încât azi ele reprezintă doar la 27% din suprafața țării, deci mai mică decât media globală de 30%. Și când te gândești ce codri seculari și ce mândrețe de păduri aveam odată. Desigur, încă stăm bine, dar dacă nu se vor lua măsuri drastice împotriva dăunătorilor, în ritmul actual de defrișare, s-ar putea să nu mai avem ce lăsa moștenire urmașilor noștri.
Pădurea a însemnat pentru locuitorii țării nu doar un loc de refugiu pentru cei care se retrăgeau din fața cotropitorilor de odinioară sau pentru haiduci, ci și o sursă de inspirație pentru poeți, scriitori, pictori sau pur și simplu un loc unde să te simți bine și să te încarci cu energii pozitive.
Dar ea a însemnat ceva mai mult, căci lemnul era mereu, și continuă să fie și în zilele noastre,
un material de bază pentru construcții, pentru confecționarea mobilierului sau a diferitelor obiecte gospodărești ori mijloace de transport, pentru încălzirea locuințelor sau fabricarea hârtiei, și în multe alte scopuri, și tocmai de aceea pădurii i s-a atribuit și metafora „aurul verde”, un aur pe care nu știm să-l prețuim la adevărata lui valoare.
Deoarece de răuvoitorii și prădătorii pădurilor trebuie să se preocupe autoritățile, noi vom insista puțin asupra factorului educativ și de prevenire, cu trimitere la unitățile de învățământ.
Ca sursă de inspirație pentru educatori, recomandăm filmul „Pădurea – Aurul verde/ Măsuri de prevenire a incendiilor”, difuzat de Inspectoratul General pentru Situații de Urgență pe site-ul https://www.igsu.ro/documente/informare_preventiva/padurea_aurul_verde.pdf , în care se atrage atenția asupra pericolului incendiilor naturale sau provocate de mâna omului, și asupra urmărilor lor dezastruoase: „Din nefericire, anual în România se pierd circa 350 de hectare de pădure ca urmare a incendiilor, pagubele fiind cu atât mai mari dacă ținem seama de consecințele pe care acestea le presupun pe termen scurt (modificarea peisajului, dispariția faunei sau florei, uneori aparținând speciilor rare) sau pe termen lung (reconstituirea biotopului). Cicatrizarea rănilor pădurilor se face prin reîmpădurire, dar ambianța originală a pădurii este foarte dificil de restaurat și durează ani”.
Având în vedere că în fiecare an, între 15 martie și 15 aprilie, în România se sărbătorește „Luna pădurii”, cu acest prilej Inspectoratul General pentru Situații de Urgență difuzează în mod gratuit acest film destinat „tuturor preșcolarilor și școlarilor din ciclul primar”, dar el poate fi util și în ciclul gimnazial în cadrul activităților tematice organizate în această perioadă sau la anumite ore educative cuprinse în planificarea anuală. Filmul cuprind „noțiuni de bază, măsuri de prevenire și reguli de comportament în cazul incendiilor de pădure”.
Ne place să credem că măcar în viitor oamenii vor acorda mai multă importanță acestei valori de neprețuit care este pădurea. Tocmai de aceea este necesar să ne educăm copiii s-o îndrăgească și s-o ocrotească, pentru că ea dă frumusețe locului și prospețime aerului pe care îl respirăm.
Mihai Trifoi
