Motto
„LUCEAFĂRUL pe cer când îl privești
Străluminând ca-n pagini de poveste,
Ti-apare-n gând BARDUL DIN IPOTEȘTI,
Iar inima-ți în versuri se topește”.
(„A fi român”, apărută în vol. „Neliniști”)
LIMBA ROMÂNĂ
Limba ce-o vorbești dintâi
De la pieptul mamei suptă,
Între toate-i cea mai sfântă,
Ea ți-e-n viață căpătâi.
Pe străbunul geto-dac
Îl cinstești sporindu-i limba,
De la el ai și colinda
Zestre milenară-n sac.
Prin tezaurul verbal
Eminescu strălucește,
Cel ce simte românește
I se-nchină iar și iar.
Să nu uiți, oriunde-ai fi,
Eminescu-ți este limba,
Prin El nu-ți vei uita tinda
Celor morți și celor vii.
Să fii mândru să rostești
Mai departe limba matcă
Ce-ți sortește viața toată,
Veche Țară să rodești.
Ești român și ești latin,
Trunchi din traco-daca vatră,
Limba ce-o grăiești e toată
Miere, lapte și pelin.
Primul pas îl faci cu ea,
Ochii-n lume ți-i deschide,
Iar în schimb limba-ți pretinde
S-o numești „ Măria Ta”.
Rostul vieții îl discerni
Memorând cuvinte sute,
Sensuri, definiții multe,
Limba-n scris când o așterni.
Când iubești, în ochi citești
Nerostitele cuvinte,
Ce se țes ca mai-nainte
În duioasele povești.
Om de lume de-ai ajuns
Pavăză îți faci din limbă,
Gândului ce te colindă
Îi dai drumul pe ascuns.
Înainte ca să mori
Te căiești de rele toate,
Limba sfântă te socoate
Și te risipește-n zări.
. .
Ion CIUREA- „ Mă doare țara”
