După cum se ştie, de numai patru ani (dar mai bine mai târziu, decât niciodată…) pe 15 ianuarie, când cinstim naşterea genialului poet al neamului românesc – Mihai Eminescu – forurile centrale au luat înţeleapta decizie de a sărbători şi în ţara noastră Ziua Culturii Naţionale. În acest sens a fost adopată Legea 238 din 2010, după modelul altor state civilizate, ce îşi omagiază cu prisosinţă înaintaşii celebri, scriitori intraţi în conştiinţa universală, precum Miguel de Cervantes (în Spania) sau lui Luís de Camões (în Portugalia).
Pentru a marca într-un mod mai aparte acest eveniment în ziarul „Mesagerul de Covasna”, am iniţiat o anchetă de opinie referitoare la însemnătatea momentului, la aşteptările concetăţenilor legate de starea culturii noastre, de înflorirea ei. Ca atare, am solicitat unor intelectuali de marcă din judeţ câteva puncte de vedere legate de Ziua Culturii Naţionale, 15 ianuarie.
Pledoarie pentru necesitatea trecerii de la multiculturalitate la interculturalitate, în arealul multietnic şi pluriconfesional al judeţelor Covasna şi Harghita
Dr. Ioan Lăcătuşu, sociolog. Marcarea Zilei Culturii Naţionale, 15 ianuarie 2014, ne oferă oportunitatea de a reitera actualitatea şi însemnătatea dezideratului trecerii de la multiculturalitate la interculturalitate, în arealul multietnic şi pluriconfesional al judeţelor Covasna şi Harghita. Aceasta presupune îmbunătăţirea contactului dintre cultura română şi cea maghiară, încurajarea dialogului între cele două culturi şi stimularea comunicarii inter-etnice, în spaţiul Sud-Est transilvan.
Interculturalitatea pretinde respect şi apreciere reciprocă, acceptarea alterităţii, toleranţă, coexistenţă, dar şi şansa afirmării propriei identităţi, într-o eră a Globalizării. Şi cu acest onorant prilej, readucem în spaţiu public local şi regional, problematica necesităţii depăşirii consecinţelor negative ale separării şcolilor pe criterii etnice, prin promovarea proiectelor care încurajează educaţia interculturală.
Optimizarea cooperării economice, sociale şi politice, la nivelul formaţiunilor politice şi civice locale, va deveni imposibilă dacă nu se va alia cu spiritul de înţelegere şi cooperare în domeniile culturii şi educaţiei.
„Frumosul ne înconjoară; dar știm, oare, să-l descoperim și să ne bucurăm de el?”
Prof. dr. Luminița Cornea, filolog. O viață am fost profesoară de limba și literatura română – situație în care nu se putea să fiu ruptă de Cultura Națională. Cum să te referi într-o zi de 15 ianuarie la Poetul Neamului, fără să aminteşti şi despre Cultura românească?! Limba română, Eminescu și toți scriitorii fac parte integrantă din Cultura Naţională.
Dar este una a le vorbi elevilor despre Eminescu și alta a le sădi în suflet dragostea pentru creația lui, de a le trezi dorința de a descoperi singuri Frumosul.
Frumosul ne înconjoară, dar știm, oare, să-l descoperim și să ne bucurăm de el?
De-a lungul anilor am încercat să îndrum tânăra generaţie spre căutarea Frumosului atât în cadrul lecțiilor, cât și prin numeroasele excursii tematice la importante obiective muzeale din țară, prin organizarea unor cercuri de teatru și cenacluri literare, prin editarea unor reviste (cea mai cunoscută și mai longevivă, fiind „Ecou”), prin coordonarea multor evenimente cultural-literare în cadrul școlii, la Colegiul Național „Mihai Viteazul” din Sf. Gheorghe, ca și la Casa Memorială „Romulus Cioflec”, din Araci.
Prin toate, am dăruit FRUMOSUL. În ce „cantitate” a fost dat și primit? Depinde de receptivitatea fiecăruia. Important este că au existat și sunt încă la Sf. Gheorghe numeroase prilejuri de a ne lumina sufletul și de a ne înălța prin cultură.
15 ianaurie, Zi a Culturii Naționale? DA. Şi este un lucru minunat! Foarte bine că există și că s-a optat pentru ziua aniversară a celui mai cunoscut poet român, a cărui operă se identifică cu întreaga dimensiune spirituală a celor ce trăiesc de veacuri pe meleagurile străjuite de Carpați.
Poate Ziua Culturii Naționale ne va învăța să ne cunoaștem și să ne iubim mai mult.
În toate localitățile României se celebrează Ziua Culturii Naționale printr-un bogat program de activități, expoziții, concerte, lansări de cărți, filme documentare, oferirea unor premii, prin muzică și poezie. Ar fi de dorit ca fiecare zi să fie o zi a Culturii fiecăruia dintre noi. Cum? Prin a ne propune ca zilnic să ne administrăm „o picătură de cultură”.
„Mă bucur că scriitorii de limbă română nu mai sunt ignoraţi în judeţul Covasna”
Anthonia Amatti, poetă, membră a Uniunii Scriitorilor din România. Pot spune că mă consider de câţiva ani la Covasna, ca acasă, deşi mulţi ani am trăit şi predat (fiind profesoară) la Brăila. Implicarea mea în viaţa culturală a cochetei staţiuni balneare de interes naţional, ce-şi îmbogăţeşte an de an nu doar zestrea edilitară, ci şi pe cea spirituală, s-a manifestat în felurite moduri. Am încercat, după puterile mele, ca dascăl şi ca membru al Uniunii Scriitorilor din România, să contribui la popularizarea în întraga ţară a acestui tărâm de vis, ce are un potenţial bogat din punct de vedere balnear, turistic, istoric şi economic.
Ca atare, în primăvara trecută am adus un omagiu oraşului-staţiune de care m-am ataşat atât de mult, aşa încât am strâns într-un volum intitulat semnificativ, „Covasna – mon amour”, 27 de poeme din creaţia mea literară, traduse în trei limbi: română, maghiară, franceză.
Dacă mai înainte oficialităţile din judeţ cam ignorau scriitorii de limba română (cu mici excepţii), manifestând o anumită reticenţă faţă de editările unor volume beletristice, lansările de carte, organizarea unor cenacluri literare, în ultima vreme graţie intervenţiei benefice a anumitor organisme non-profit, fundaţii culturale locale şi a implicării unor oameni cu har, lucrurile au ieşit din inerţie şi s-au schimbat mult în bine.
…Nu ştiu dacă poeta Anthonia Amatti este foarte cunoscută în judeţ. Dar timpul nu-i trecut…Să precizez pe scurt, că m-am lansat încă din vremea studenţiei (am absolvit filologia) fiind remarcată de către regretatul mare poet, Ioan Alexandru. Figurez într-un cuprinzător Dicţionar literar şi în trei Antologii naţionale. Am publicat zece volume de versuri: „Treceri” , „Al cincilea anotimp”, „Triptic spiritual”, „Hoinar pe portativ”, „Pelerinaj printre file”, „Contraste”, „Lungul drum al vieţii către viaţă”, „Igluuri la Tropice”, „Clepsidra cu fum”.
Am participat cu mare drag la simpozioane, manifestări culturale, lansări de volume, alte activităţi la care am fost invitată în judeţul Covasna. Îmi amintesc cu plăcere de dezbaterile de la Centrul de Cultură Arcuş, Casa Memorială „Romulus Cioflec” din Araci, Centrul Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”, ca şi prezenţele la manifestările cultural-artistice sub genericul „Serile Albastre”. De asemenea, m-am aflat în mijlocul elevilor şi cadrelor didactice de la Colegiul Naţional „Mihai Viteazul” din Sf. Gheorghe şi aşa mai departe.
Mă mândresc şi cu faptul că în anul 2011, cu prilejul manifestărilor de amploare consacrate împlinirii a 20 de ani de la înfiinţarea Ligii Cultural-Creştine „Andrei Şaguna” din judeţul Covasna a existat un moment emoţionant şi onorant ce mi-a fost dedicat. S-a numit „Florilegiu; „Opera Omnia a poetei Anthonia Amatti” , fiind iniţiat de conducerea Centrului Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan” din Sf. Gheorghe.
…În finalul acestor evocări, de Ziua Culturii Naţionale, le urez cititorilor mei, tutuor semenilor să-şi păstreze interesul pentru slova tipărită, pentru poezie. Să auzim numai de bine!
Gânduri la ceas aniversar
Cătălin Nicolae Lazăr, preşedintele Asociaţiei pentru Dezvoltare Comunitară Durabilă „Alutus”, din judeţul Covasna. Acum, la ceas aniversar, cănd sărbătorim Ziua Culturii Române, tânăra Asociaţie pentru Dezvoltare Comunitară Durabilă „Alutus” vine în faţa dumneavoastră cu două gânduri.
Primul este unul de mulţumire, fiind destinat tuturor celor care nu s-au dat în lături, au lăsat problemele lor zilnice şi au răspuns prezent la apelul făcut de noi. Astfel, prin prezenţa lor la acţiuni, prin implicare au dat un bun exemplu de ceea ce înseamnă sentimentul de a aparţine unei comunităţi, unei familii. Căci ce poate fi altceva decât o familie comunitatea în care trăieşti, în care le duci pe toate, atât bune cât şi rele?
Este important să precizăm că în 2013 membrii Asociaţiei am reuşit să ne adunăm, să fim împreună în jurul sărbătorilor comunităţii, lăsând la o parte grijile zilnice, împăcându-ne, schimbând o vorbă bună sau doar simţindu-ne bine în jurul vetrei. Astfel am făcut un pas important şi concret întru promovarea şi păstrarea patrimoniului nostru cultural şi spiritual. Vă reamintesc, stimaţi cititori, doar două evenimente în care ne-am implicat: „Zilele comunei Ozun” şi „Ziua satului Lisnău Vale”. Au fost manifestări reuşite, apreciate de săteni, acţiuni în care Asociaţia pentru Dezvoltare Comunitară Durabilă „Alutus” s-a implicat şi care au arătat că se poate; că în aceste vremuri nu foarte uşoare, am reuşit împreună, o mână de oameni, să găsim o cale de succes. Anume „Familia comunitară”.
Un al doilea gând se îndreptă către viitor. Să privim cu optimism şi să credem cu tărie că se poate să biruim împreună multe obstacole. Am înţeles că numai împreună vom reuşi, că bucuria unuia este bucuria tuturor. Astfel cum şi durerea, nemulţumirea unuia se resfrânge asupra celorlalţi.
Să încercăm şi în 2014, ca şi în anii ce vor urma să rămânem strânşi în jurul credinţei şi identităţii noastre strămoşeşti; să acţionăm cu bunătate, înţelegere, pace, solidaritate. Sunt valori perene învăţate şi moştenite de la moşii şi strămoşii noştri. Să păzim această mare familie!
Se cuvine totuşi, în această Zi de 15 ianuarie să nu uităm că seninul, speranţa şi încrederea din ochii micilor colindători ce ne-au trecut pragul cu ocazia recentelor Sărbători, ne-au arătat datoria şi responsabilitatea ce atârnă pe umerii noştri. Identitatea noastră culturală, Patrimoniul Cultural Naţional, fie el material sau spiritual, se cuvine să-l transmitem mai departe. Să nu-i uităm pe cei datorită cărora am ajuns astăzi ceea ce suntem.
Dar sunt convins, că împreună, aşa cum am pornit la drum, vom avea succes. Este o datorie de onoare. Faţă de trecut. Faţă de viitor.
Nu în ultimul rând, la începutul unui Nou An şi într-o Zi specială ca aceasta, doresc să vă transmit, tuturor, urările mele de bine şi să nu uităm că „Veşnicia s-a născut la sat”.
Locul nostru în Pantheonul Cultural Universal
Ec. Elena Focşăneanu. Sunt stabilită de peste trei decenii în străinătate, având dublă cetăţenie. Dar în fiecare an vin o dată sau de două ori în România să-mi văd familia, prietenii, locurile dragi, mormintele părinţilor. Şi cu ocazia recentelor Sărbători de Iarnă am revenit cu drag în patria natală, poposind câteva zile şi în zonele montane de vis de la Covasna, Poiana Braşov şi Bran. Avem o ţară superbă, pe care nu contenesc să o laud amicilor din Occident, deşi ei sunt cam rezervaţi, fiindcă nu au vizitat-o încă. Cred tot ce li se spune la televizor sau prin ziare…
Mă doare sufletul când aud şi văd cum este ponegrită Ţara mea de Dor, cum o terfelesc unii, prezentând-o într-o lumină defavorabilă, insistând numai pe reportaje despre cerşetori, infractori, interlopi ce bântuie prin lumea largă. Se aruncă, din păcate, nu o dată o lumină defavorabilă asupra unei întregi naţii, a unui popor cu o cultura milenară. Prea rar sunt prezentaţi românii harnici, oneşti, tinerii geniali care strălucesc la marile universităţi din Vest.
Să un contenim în a-i omagia pe Mihai Eminescu, Constantin Brâncuşi, Eugen Ionescu, Emil Cioran, dr. Eugen Palade (laureat al Premiului Nobel pentru medicină) şi atâtea alte nume mari ale intelectualităţii române, care reprezintă aportul naţiunii noastre în Pantheonul Cultural Universal.
Fac o mică paranteză (deşi nu-mi place într-o asemenea Zi specială) pentru a arăta că la intrarea în Castelul Bran – acest simbol al arhitecturii monumentale europene – am văzut un panou sinistru care invita turiştii să viziteze…„Castelul groazei”! Păcat că se pedalează pe branduri gen Dracula, mostră a subculturii şi prostului gust, în loc să se prezinte adevăratele vestigii şi comori ale poporului român. Este o temă mult prea vastă, care ar merita o amplă dezbatere academică, dar şi populară.
…Închei spunând că demult trebuia ca Ziua de 15 ianuarie – pe care de pe băncile şcolii am asimilat-o cu numele „Luceafărului” Mihai Eminescu – să constituie un simbol al Culturii Române. E bine că, totuşi, am apucat un asemenea moment.
Mihai Eminescu –„Omul deplin al culturii române”
Dr. ing. Alex. Constantinopol, economist. „La Steaua care-a răsărit /E-o cale-atât de lungă, /Că mii de ani i-au trebuit /Luminii să ne-ajungă.// Poate de mult s-a stins în drum / În depărtări albastre,/ Iar raza ei abia acum /Luci vederii noastre.// Icoana stelei ce-a murit /Încet pe cer se suie; /Era pe când nu s-a zărit/ Azi o vedem, şi nu e.// Tot astfel când al nostru dor/ Pieri în noapte-adâncă,/ Lumina stinsului amor/ Ne urmăreşte încă”.(“La Steaua” -1 decembrie 1886)
…Superbe stihuri! Orice iubitor de poezie cunoaşte pe de rost aceste versuri minunate, pline de înţelepciune şi sensibilitate, aparţinând lui Mihai Eminescu – «Omul deplin al culturii române», după cum îl numea filosoful Constantin Noica. Ori de câte ori am vreme, deschid măiastrele cărţi „de poesii” ale „Poetului Nepereche”, mă las purtat de subtilele sonorităţi ale strofelor, meditez la profunzimea ideilor sle filosofice.
Oficializarea datei de 15 ianuarie drept Zi a Culturii Naţionale m-a bucurat foarte mult în urmă cu patru ani, reprezetând un semn de normalitate pentru stadiul la care a ajuns societatea românească de astăzi. Însă doar simpla nominalizare nu înseamnă mare lucru, dacă autorităţile nu iniţiază şi nu sprijină material, logistic, pe toate planurile organizarea de ample manifestări cultural-artistice, la care să ia parte un mare număr de iubitori de frumos. Mai cu seamă tinerii trebuie atraşi spre cultură, spre cunoaşterea şi respectarea valorilor neamului.
Să urăm azi „La Mulţi Ani” Culturii române şi slujitorilor ei!
Opinii consemnate de
Horia C. Deliu
