De sorginte occidentală sărbătoarea numită „Valentine’s Day” s-a încetățenit puternic după Revoluție și în România, devenind „Ziua Îndrăgostiților” și făcând o concurență adesea neloială autohtonului Dragobete.
An de an, pe 14 februarie are loc o adevărată …euforie sentimentală, ce include declarații reciproce de dragoste, cadouri, flori, cine romantice etc. Numai că analizând mai atent fenomenul, constatăm că norodul discută mult astăzi despre Sfântul Valentin, un vestit preot martirizat de la care a pornit sărbătoarea populară, dar care în mod paradoxal nu își are Ziua acum!!!
Creștinii ortodocsi au auzit, firește, de „Valentine’s Day” ca toată lumea, mulți au convingerea că pe 14 februarie se cuvine evocat, dar în realitate lucrurile se prezintă altfel. Mulți sunt contrariați de faptul că în această zi nu întâlnesc în Calendarul ortodox nici un sfânt care sa poarte acest nume.
Întâmplarea face ca nici Calendarul romano-catolic să nu-l mai pomenească în această zi. Am citit undeva că Sf. Valentin ar fi fost scos din calendar din cauza ambiguitații datelor referitoare atât la persoana sa, cât și la faptele care au condus la celebritatea sa.
Se spune că Valentin a fost un preot roman martirizat în timpul persecuției lui Claudius în anii 269-270. Tânăr fiind, Valentin îi ajută pe creștini în vremurile persecuției. El a fost prins și băgat în închisoare, unde a devenit un propovăduitor. Tocmai de aceea a fost condamnat la moarte la dată de 14 februarie 269. În timpul cât a stat în închisoare, el trimitea mesaje de îmbărbătare prietenilor spunându-le „Amintiți-va de Valentin” și „Vă iubesc”.
O altă variantă ne spune că Valentin a fost un preot care căsătorea cuplurile în secret, împotriva legii date de Împăratul Claudius, care interzisese căsătoria. Și în această poveste el a fost dus la închisoare deoarece refuzase să treacă la credință în zeii păgâni. În închisoare, el se împrietenește cu fiica temnicerului pe care o convinge să creadă în Dumnezeu. În ziua execuției sale Valentin a scris o scrisoare de dragoste fetei temnicerului.
Un lucru cert, rămâne totuși faptul că a existat un preot cu numele de Valentin, care a fost executat pentru credință să în Dumnezeu.
Leacuri și vrăji de dragoste odinioară…
În popor se spune că nu există îndrăgostit care să nu-și fi dorit măcar o dată în viață să cunoască vreun farmec, vreo plantă sau vreun descântec anume, care să-l unească pentru eternitate cu cel iubit. Cu toate astea, ar trebui să reflectăm la câteva aspecte desprinse din marea carte a iubirii, scrisă prin veacuri, de îndrăgostiți. Se spunea pe bună dreptate, odinioară, că folosirea leacurilor de dragoste pentru a înfrânge voință cuiva, silindu-l să se îndrăgostească, reprezenta un mare păcat! Elixirul magic putea face, chipurile, că un tânăr neștiutor să fie amăgit, crezând că în mod miraculos a fost cuprins de… flăcările iubirii. Dar, mai curând sau mai târziu, el își dădea seama că înflăcărarea lui nu era reală și nu pornise din inimă.
Dragostea adevărată înseamnă bucurie, emoție, tandrețe, confidență, încredere. Și, din păcate – sau din fericire -, pentru toate acestea, încă n-a crescut nicăieri vreo plantă!
Atunci când două suflete se iubesc cu adevărat, când sentimentele care îi animă pe îndrăgostiți sunt curate și adevărate, ritualurile de intensificare a iubirii, gesturile tandre, declarațiile sincere, florile, serile romantice, darurile trebuie să fie prezente în această „Zi a îndrăgostiților”
Horia C.Deliu
