În aceste zile premergătoare Centenarului Marii Uniri, se împlinesc 125 de ani de la nașterea mitropolitului -cărturar Nicolae COLAN, personalitate de seamă a culturii și spiritualității românești, patronul spiritual al Centrului Eclezistic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan” și al Școlii Gimnaziale „Nicolae Colan” din Sfântu Gheorghe.
Mitropolitul Nicolae Colan s-a născut la 28 noiembrie 1893, în Araci, județul Covasna și a trecut la cele veșnice la 15 aprilie 1967, la Sibiu. A urmat școala primară din satul natal și apoi pe cele ale Gimnaziului românesc „Andrei Șaguna” din Brașov. În anul 1919 a absolvit Institutul Teologic din Sibiu, iar în 1920 Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti. Între anii 1920 -1921 urmează cursurile de specializare teologică ale Universităţii din Berlin. În perioada 1921 -1936 a urmat o strălucită carieră didactică. A fost profesor la catedra de „Studiul Noului Testament” a Academiei Teologice „Andreiană” din Sibiu şi a predat Limba şi literatura română, timp de 8 ani, inclusiv în cadrul Şcolii Militare din Sibiu. Între anii 1928-1936 a fost rector al Academiei Teologice din Sibiu. Ierarh de seamă – a păstorit credincioşii din Episcopia Vadului, Feleacului şi Clujului (1936-1957) şi pe cei din Mitropolia Ardealului (1957-1967). Din martie 1938 până în februarie 1939 a fost ministrul Educaţiei Naţionale, Cultelor şi Artelor. În anul 1938 a fost ales membru de onoare al Academiei Române. Este autorul a peste 2000 de volume, studii și articole de teologie ortodoxă și cultură românească. În toţi aceşti ani, a ținut o permanentă legătură cu meleagurile natale, sprijinind prin fapte ziditoare Biserica Ortodoxă din zonă şi pe credincioşii ei, în vremuri de restrişte.
În pragul Centenarului Marii Uniri redăm câteva file referitoarte la participarea mitropolitului Nicolae Colan la înfăptuirea unirii Basarabiei cu România
Informații inedite despre participarea mitropolitului Nicolae Colan la înfăptuirea unirii Basarabiei cu România aflăm de la cărturarul Onisifor Ghibu și magistratul Dumitru Stroia, foști colegi de pribegie cu viitorul mitropolit, în anii primului război mondial, informații cuprinse în cuprinzătorul volum La răscruce de vremi o viață de om. Nicolae Colan. Episcopul Vadului, Feleacului și Clujului. 1936-1957, purtând semnătura pr. prof. dr. Alexandru Moraru din Cluj-Napoca.
După intrarea României în Primul Război Mondial, tânărul Nicolae Colan, împreună cu alți intelectuali din Transilvania, între care Andrei Oțetea – viitorul academician – și Dumitru Stroia – foști colegi la Sibiu – au trecut Carpații, în septembrie 1916, și s-au stabilit la București. În vederea îmbogățirii în domeniul culturii și limbii românești, Nicolae Colan și Andrei Oțetea s-au înscris la Facultatea de Litere (secția română și filologie romanică) din cadrul Universității din București. Studentul Nicolae Colan a funcționat, în același timp, ca dascăl la Liceul „Gheorghe Lazăr” din București. Dându-se decret de evacuare a capitalei, tinerii amintiți s-au retras în Moldova, la Roman, în toamna anului 1916, unde au petrecut și iarna grea de la începutul anului 1917. Aici, Nicolae Colan și-a asigurat existența dând meditații unor elevi de liceu.
Datorită faptului că armata română s-a retras în nordul Moldovei, în „triunghiul morții”, populația civilă de aici a trebuit să fie evacuată în Rusia; astfel că, și românii refugiați în aceste părți, între care și cei menționați, au fost evacuați în comuna Gruskaia, în Ucraina. Menționăm, cu acest prilej, că în perioada acestui refugiu s-a legat o trainică și sinceră prietenie între tânărul Nicolae Colan și preotul scriitor Ion Agârbiceanu, care a durat pe tot parcursul vieții lor. Atât la Roman, cât și în Ucraina, teologul Nicolae Colan a desfășurat o frumoasă activitate românească și creștinească ortodoxă, organizând și dirijând mici coruri, care au interpretat melodii religioase și laice, prin care s-au unit și mai mult simțămintele patriotice ale românilor moldoveni cu cele ale fraților lor din Transilvania.
După câteva luni de refugiu în Ucraina, Nicolae Colan, împreună cu colegii săi de pribegie, s-au stabilit în Basarabia, la Chișinău. Aici, profesorul Onisifor Ghibu desfășura o importantă acțiune culturală românească, editând ziarul „Ardealul în Basarabia”, devenit, apoi, „România Nouă”. Ajuns la Chișinău (12/25 martie 1917), Onisifor Ghibu va intra în legături directe cu liderii mișcării naționale din Basarabia, care nu avusese parte de o tradiție pe tărâmul luptei pentru drepturile naționale. Prin activitatea sa intensă din anii 1917-1918, el va impulsiona lupta pentru unitatea națională din acest ținut românesc. Încă de la constituirea sa, Partidul Național Moldovenesc se va bucura de sprijinul nemijlocit și de sfaturile deosebit de prețioase ale tânărului intelectual ardelean.. Începând cu 1/14 octombrie 1917, Onisifor Ghibu va tipări prima gazetă de politică națională cu litere latine, sub titlul „Ardealul (Transilvania)”, apoi cu apariție zilnică, sub denumirea de „România Nouă”. Editarea unei gazete românești constituia un vechi ideal de-al lui Onisifor Ghibu, pe care îl vedea acum înfăptuit. „Pornit, la început – avea să-și amintească peste ani Onisifor Ghibu –, numai cu puterile meleˮ, acestuia i se va alătura profesorul sibian Ion Matei, care va prelua de altfel funcția de secretar de redacție, profesorul Andrei Oțetea, George Săcășanu, Nicolae Colan – toți ardeleni, și mulți alții. Pe prima pagină a primului număr al „Ardealului”, Onisifor Ghibu a hotărât să așeze portretul marelui voievod muntean Mihai Viteazul, perceput drept un simbol al unității românilor de pretutindeni. Tot în acest prim număr, într-un articol intitulat vizionar „La Alba Iulia”, Onisifor Ghibu își mărturisea crezul politic: „Nu vă îndoiți, fraților, de sfârșitul războiului. Oricât ar mai ținea războiul, el se va sfârși spre binele nostru. Nu este putere în lume care să biruiască Puterile întovărășite, din care facem parte și noi, și care ne vor da tuturor cari am suferit: ROMÂNIA MARE.
Către mijlocul anului 1918, guvernul Basarabiei a început să editeze un organ de presă al său, intitulat „Sfatul Țării”. Unul din redactorii acestui ziar a fost numit studentul Nicolae Colan, în paginile căruia a scris prețioase articole cu caracter patriotic. După înfăptuirea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, tinerii pribegi transilvăneni s-au întors acasă, unde Nicolae Colan și Andrei Oțetea și-au continuat atât studiile teologice cât și cele filologice.
Amintirile profesorului Onisifor Ghibu, despre participarea mitropolitului Nicolae Colan la înfăptuirea unirii Basarabiei cu România, scrise în anul 1943, când era profesor la Universitatea din Cluj – Sibiu, sunt intitulate „Nicolae Colan la Chişinău, acum 26 de ani”, din care redăm: „Pe actualul Episcop al Clujului l-am cunoscut înainte de aceasta cu 26 de ani, în vremea primului război mondial, la Chişinău, în Basarabia. Petrecuse cîtăva vreme, în Basarabia de sud, la nişte mocani (oieri) originari de prin părţile Săliştei, cu colegul său Andrei Oţetea, astăzi profesor la Universitatea din Iaşi, unde fuseseră aruncaţi ca pribegi, de valurile războiului. Căzându-le acolo în mână gazeta „Ardealul” pe care eu am început s-o editez la Chişinău, în toamna anului 1917, amândoi aceşti tineri, absolvenţi ai cursului al II-lea de teologie din Sibiu, s-au simţit îndemnaţi să se grăbească şi ei spre capitala Basarabiei, devenită pe neaşteptate ocrotitoarea idealului nostru ardelenesc, spre a intra în rândurile luptătorilor cu condeiul pentru eliberarea ţării natale.
Într-o bună zi pe la mijlocul lunei Octomvrie, mă pomenii la mine acasă cu cei doi tineri refugiaţi, care mă rugară să-i iau pe lângă mine şi să-i pun la orice lucru voi crede de cuviinţă. N-a fost nevoie nici de insistenţă, nici de protecţie, îi luai îndată pe amândoi, chiar la mine „acasă”. În modesta locuinţă rămasă în seama mea după uciderea neuitatului meu prieten şi binevoitor, inginerul Andrei Hodorogea. I-am adăpostit cum am putut, culcându-i jos, pe podele, vreo cîteva nopţi. Apoi i-am pus la treabă la gazeta noastră „Ardealul” unde lucrau cu o nespusă bucurie, tot ce se cerea, de la scrisul adreselor, la corecturi şi până la articolele anonime sau semnate, modeste la început, numai cu iniţiale. Mai târziu când „Ardealul” săptămânal se prefăcu în „România Nouă”, cotidiană, i-am luat pe tinerii colaboratori, între redactori. Numele lor se găsesc pe pagina întâia a primului număr a noii gazete, apărută la 24 Ianuarie 1918, sub manifestare de unire a tuturor Românilor, alături de alţi 7 ardeleni, 4 basarabeni, 4 bucovineni, 4 regăţeni, 2 macedoneni şi un timocean. Manifestul acesta, care ţinea loc de program al României Nouă, este cea dintâi declaraţie de unire a Românilor de pretutindeni, unire pe care această gazetă a trăit s-o vadă realizată aproape în întregimea ei…
Despre activitatea mitropolitului Nicolae Colan, în Basarabia, în anii 1917-1918, își amintește și magistratul Dumitru Stroia din Sibiu, fost coleg cu viitorul mitropolit: „În Ucraina nu am stat decât câteva luni. De acolo ne-am înapoiat în Basarabia şi ne-am stabilit în Chişinău, unde era profesorul Onisifor Ghibu, angajat într-o frumoasă acţiune ele culturalizare şi redeşteptare a sentimentelor româneşti. Între altele a pus baza unei Universităţi Populare, a făcut rost de o tipografie şi a editat ziarul „România Nouă”, al cărei redactor-șef era prof. Ioan Matei, iar ajutorul său studentul Nicolae Colan. Cu prilejul şedinţei festive, în cinstea marelui eveniment a unirii Basarabiei, cuvântul festiv în numele studenţilor ardeleni 1-a rostit tot studentul Nicolae Colan.
După marele eveniment de la 1 Decembrie 1918, noi ne-am înapoiat acasă, în Ardeal – şi de acolo pentru continuarea studiilor, am trecut la Universitatea din Bucureşti.
Nicolae Colan şi Andrei Oţetea s-au înscris la Facultatea de Litere, iar subsemnatul la Drept. Pe data de 19 Aprilie 1919 am dat examenele restante şi astfel am obţinut „absolutoriu” Colegul Oţetea a devenit profesor universitar, subsemnatul m-am încadrat în magistratură, iar studentul Nicolae Colan, completându-şi studiile teologice, a devenit o personalitate aleasă a Bisericii noastre Ortodoxe.
Acțiunea ardelenilor din Basarabia, în rândul cărora s-a aflat și viitorul mitropolit Nicolae Colan, nu se va încheia o dată cu proclamarea Unirii Basarabiei cu România. Apariția ziarului „România Nouă” va fi suspendată abia la 2 decembrie 1918, a doua zi după Marea Adunare Națională de la Alba-Iulia, dată la care programul său – unirea politică a tuturor românilor- se îndeplinise. Participarea românilor ardeleni la evenimentele din Basarabia din anii 1917-1918 constituie „unul dintre cele mai puternice argumente în dovedirea unității de neam, a unității de simțire și de aspirații dintre fiii aceluiași popor, fie că ei sunt moldoveni, munteni, transilvăneni, bucovineni, sau din alte ținuturi locuite de români”.
Pr. dr. Sebastian PÂRVU, dr. Ioan LĂCĂTUȘU
