Întotdeauna am crezut că înainte de a fi dintr-un oraș anume, dintr-o regiune, țară sau continent, indiferent dacă ne punem încrederea în Dumnezeu, Allah, Buddha sau suntem atei, înainte de a fi separați prin obiceiuri, tradiții, gen, culoarea pielii, orientare sexuală, ar trebui să fim oameni. Pur și simplu oameni, aflați pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă de timp, pe această planetă.
Optimistul din mine va continua să creadă că am învățat câte ceva din tragediile secolelor trecute și că nu le mai putem repeta. Realistul din mine spune că orice este posibil să se întâmple, atâta vreme cât empatia este o valoare mult subevaluată. Aduc de ani de zile în prim-plan acest cuvânt, deoarece în ciuda tuturor lucrurilor care ne deosebesc și lumea de astăzi oferă o varietate uriașă în acest sens, cred că punerea efectivă în pielea celuilat este cheia de rezolvare a problemelor. Nu înseamnă cu nu apreciez diferențele, ba chiar le încurajez, la nivel cultural, la cel al păstrării obiceiurilor și tradițiilor proprii.
Cu siguranță empatia nu este singura cale de rezolvare a problemelor, dar este foarte la îndemâna oricui. Putem apela ușor la ea de fiecare dată atunci când ne aflăm în orice fel de impas. Personal, fac zilnic de mai multe ori acest exercițiu de „a mă pune în pielea celuilalt”. Cred că a contat faptul că în copilărie am văzut-o de multe ori pe mama, actriță fiind, punându-se în pielea diverselor personaje de pe scenă, plus cursurile și seminariile provocatoare de la Facultatea de Filosofie, dar mai ales experiența acumulată pe tărâmul dezbaterilor academice, unde ești nevoit să te situezi când pe o parte, când pe alta a baricadei… Folosirea frecventă a empatiei, la început intuitiv, apoi forțându-te să o folosești, apoi, prin practică devine o unealtă perfectă pentru toleranță, cunoaștere, înțelegere, respectare și chiar dragoste pentru celălalt, pentru cel „diferit de tine”.
Pornind de la aceste vorbe, sper că veți înțelege de ce am puțină simpatie față de evenimente, fapte, oameni, care nu dau doi bani pe empatie și care nu cugetă deloc atunci când spun, scriu, fac, acționează într-un mod care deranjează. Și nu mă refer la libertatea de expresie, pe care voi continua să o apăr, bineînțeles în limitele legii. Nu. Mă refer mai ales la aceia care sabotează în mod voit relațiile dintre români și maghiari, subminând prin vorbe, fapte, acțiuni buna înțelegere existentă la nivel individual.
Dar nu la „profesioniștii în manipulare și dezinformare” vreau să mă refer acum. Sigur că ei sunt cei mai vinovați, extremiști și de o parte și de cealaltă, aflați în slujba celor care știu bine că „dezbină și cucerește” este o maximă care a funcționat de când este lumea. Câte ar putea de exemplu românii și maghiarii să creeze dacă și-ar pune energiile la comun și ar conveni un soi de pact pentru stabilitatea zonei? Cât de departe am putea merge dacă n-am mai băga de seamă manipulările extremiste și de o parte și de alta și ne-am concentra pe a ne face viața mai bună în aceste zone în care trăim de multă vreme împreună? Cum ar fi dacă „cei buni”, cu certitudine majoritari, s-ar hotărî să acționeze pentru ca „cei răi să nu înflorească”?
Voi continua să visez – citește să scriu, să acționez, să lupt – pentru un asemenea scop și mă bucur că există din ce în ce mai mulți oameni care răspund pozitiv la o asemenea atitudine și merg pe aceeași cale. Spuneam că nu vreau să vorbesc de aceste „unelte ale răului”, oamenii dedicați cauzei lor exclusive, fie ei români sau maghiari, deopotrivă, care sunt mult prea orbiți de sentimente de ură față de celălalt ca să înțeleagă ceea ce se întâmplă.
Nu lor le sunt adresate aceste rânduri. Ci ȚIE. Ție, omule. Ție, cel care poate locuiești în zona noastră, ca maghiar majoritar sau român minoritar, sau în restul țării, ca român majoritar sau maghiar minoritar. Ție, cel care ai putea să-ți folosești mintea pentru a discerne ce vor manipulatorii din jurul tău să-ți bage în cap, arătându-ți cât de „rău” este celălat. Ție, cel care sunt convins că ai capacitatea de a te pune în pielea celuilalt, să înțelegi că depinde întotdeauna de majoritar să-l facă pe cel minoritar să se simtă în siguranță, protejat, dorit și chiar iubit. Ție, cel care poți face ușor diferența dacă pur și simplu întorci spatele extremismelor și ultranaționalismelor vremurilor demult apuse. Ție, cel care știi să te bucuri de diversitate și apreciezi deopotrivă pâinea cu cartofi, kurtos kalacs și palinka, dar și sarmalele, mititeii și brânza de burduf. Ție, cel care a avut sau are cunoscuți, vecini, prieteni, iubite sau iubiți din „tabăra” cealaltă.
Pentru tine scriu și mă rog să fii cu capul pe umeri și să te gândești la aceste 10 fraze.
- Să încerci să vezi ce se ascunde în spatele provocărilor naționaliste și să nu le dai curs niciodată.
- Să nu te lași înduplecat să participi la acțiuni cu efect greu de anticipat.
- Să nu te lași „dus de val”, iar apoi să realizezi că ai fost „folosit” de către cei care știu să tragă foloase pe urmă.
- Să lași la o parte prejudecățile și preconcepțiile și să verifici orice afirmație care încearcă să-ți fie „băgată în cap”
- Să gândești și să pui argumentele raționale înaintea patimilor și pornirilor de moment.
- Să nu fluturi steaguri, doar ca să „le arăți celorlați cine e stăpân”.
- Să nu intri în logica destructivă de tip ”dacă voi faceți asta, atunci noi facem ailaltă”.
- Să nu-ți aperi incompetenții pe ilogica afirmație „e prost, dar e prostul nostru”.
- Să încurajezi și să susții atitudinile normale, atunci când le descoperi sau să le creezi tu atunci când nu le vezi în jurul tău.
- Să nu sprijini sau să certifici prin prezența ta declarații împotriva semenilor tăi, fraților tăi, prietenilor tăi, vecinilor tăi…
. .
Ar trebui să condamnăm faptele și gesturile care vor să ne îndepărteze, să mergem pe drumuri separate, să nu ne ofere prilejuri de întâlnire. Și, deoarece trebuie să gândim constructiv, să vorbim, scriem, facem lucruri care să ne apropie, să ne facă să ne intersectăm mai des, să învățăm, să lucrăm, să creăm, să construim, să ne bucurăm ÎMPREUNĂ.
De ani de zile asta facem la Sfântu Gheorghe, împreună cu oamenii din jur, fie din zona ONG-urilor: Asociația pentru Comunitate, Asociația de Tineret Ecou, Clubul de Dezbateri Sfântu Gheorghe, fie în cea politică, din poziția de consilier independent, ulterior consilier liberal sau președinte al PNL Sfântu Gheorghe. Sper să fim din ce în ce mai mulți, iar reacția oamenilor de la finalul anului trecut când au votat covârșitor în favoarea lui Klaus Iohannis, în ciuda „recomandărilor de la binevoitori”, un minoritar etnic și religios ca Președinte al României, mă îndreptățește să cred că suntem pe drumul cel bun.
Mădălin Guruianu
