La 1 noiembrie este marcată Ziua radioului național.
În data de 30 octombrie 1928, la orele 17.00, a fost inaugurat postul național de radio, cu apelul „Alo, Alo, aici Radio București, România”, potrivit www.radioromaniacultural.ro.
Primele cuvinte în eter au fost rostite de profesorul Dragomir Hurmuzescu, promotorul radiofoniei românești, urmând un recital de versuri compuse de Horia Furtună, în care Radioul românesc era definit „Un suflet nou”.
Profesorul Dragomir Hurmuzescu a fost și președinte al Consiliului de Administrație al nou înființatei Societăți de Difuziune Radiotelefonică, iar Margareta Marinescu a fost prima crainică a radioului public. La început, Radioul a funcționat cu 17 angajați și emitea câteva ore zilnic, programul fiind alcătuit din știri, muzică de dans și clasică, buletine meteorologice. Ulterior, au fost difuzate emisiuni pe teme culturale, umoristice sau emisiuni dedicate muzicii clasice, printre care: „Ora copiilor”, „Ora veselă”, „Ora femeilor”, „Cronica muzicală”, „Cronica dramatică” sau „Poșta amatorilor”.
La 4 noiembrie 1928, Victoria Mierlescu a fost primul actor invitat la microfon, susținând un recital de versuri. Revista „Radiofonica” a văzut primul număr al tiparului la 9 noiembrie 1928, conform www.srr.ro. Primul concert simfonic radiodifuzat al Orchestrei Radiodifuziunii Române a fost susținut la 30 noiembrie 1928, iar la 8 decembrie 1928 a fost transmisă prima emisiune pentru femei.
În 1925 a luat ființă Asociația Prietenilor Radiofoniei, condusă de profesorul Dragomir Hurmuzescu, director al Institutului Electrotehnic al Universității din București. La 13 septembrie 1925 a apărut prima publicație despre radiofonie, „Radio-român”.
„Legea pentru instalarea și folosința stațiunilor și posturilor radioelectrice”, care consfințea monopolul statului asupra posturilor de emisie și asupra posturilor de radiorecepție, a fost adoptată în iulie 1925, iar în septembrie 1925 a fost aprobat și Regulamentul pentru aplicarea Legii menționate, în care se preconiza înființarea unei societăți de difuziune pe acțiuni (60% capital de stat și 40% capital particular).
La 15 decembrie 1925 a fost adoptat decretul regal de aplicare a „Legii Radiofoniei”, care a fost transmis ulterior și Oficiului Internațional de Radiofonie de la Geneva.
Consiliul de Miniștri a aprobat, la 22 decembrie 1927, înființarea Societății de Difuziune Radiotelefonică din România (actuala Societate Română de Radiodifuziune). Prima Adunare generală a Societății de Difuziune Radiotelefonică s-a desfășurat la 17 ianuarie 1928, când a fost aprobat statutul de funcționare și a fost ales primul Consiliu de Administrație, care s-a reunit pentru prima dată la 5 martie același an, moment care a marcat începutul funcționării Societății Române de Radiodifuziune.
La 4 aprilie 1936, Societatea de Difuziune Radiotelefonică a devenit Societatea Română de Radiodifuziune. În 1956, a fost înființată Televiziunea Română, cu care Radio România a fuzionat, formând Radioteleviziunea Română. Prin Legea nr. 41 din 17 iunie 1994 privind organizarea și funcționarea Societății Române de Radiodifuziune și a Societății Române de Televiziune, Societatea Română de Radiodifuziune și Societatea Română de Televiziune devin ‘servicii publice autonome, de interes național, independente editorial’.
Începând cu anul 2012, la 13 februarie, este marcată Ziua Mondială a Radioului, proclamată, în 2011, de UNESCO, și instituită, un an mai târziu, de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite.
AGERPRES
