În întreaga lume data de 1 aprilie marchează Ziua păcălelilor, cunoscută în unele țări și ca Zi a nebunilor. Conform tradiției acum este momentul în care se fac diferite farse cunoscuților (unele reușite, altele mai puțin) dar regula spune că nu trebuie să se supere nimeni!
Cine, oare, nu ştie care este semnificaţia primei zile din luna lui Prier? Aşadar, aveţi grijă „să nu luați plasă”. Iar dacă, totuşi, se întâmplă, măcar să fie o festă inocentă şi amuzantă, nu răutăcioasă, care să nu vă stânjenescă ori să vă pună în dificultate. Totodată, 1 aprilie este şi Ziua păsărilor sălbatice, existând o veche Convenţie internaţională în acest sens.
„Poissons d’avril”
Obiceiul renghiurilor are o îndelungată istorie, inițial cei păcăliţi fiind socotiţi un pic „nebuni”, nu neapărat fraieri. Părerile sunt diferite privitoare la începuturi, circulând o variantă ce este acceptată de majoritatea celor care se referă la acest subiect. Deci cea mai plauzibilă ipoteză este legată de schimbarea Calendarului gregorian în anul 1582. Întâmplarea s-a petrecut în Franţa, pe timpul lui Carol al IX-lea, care a stabilit că Anul Nou să fie sărbătorit pe 1 ianuarie, şi nu ca până atunci la 1… aprilie. Deoarece unii supuşi nu s-au putut obişnui prea repede cu această modificare, au continuat o bucată de vreme să sărbătorească venirea Anului Nou pe stil vechi, adică după trei luni!
Spre a-şi bate joc de aceşti „aiuriți”, li se atârnau de spate (fără ca ei să aibă habar) câte un…peştişor din hârtie, ca să râdă lumea de ei. Ca atare, păcaliţii erau porecliţi „Poissons d’avril”. Deprinderea aceasta a avut succes, perpetuându-se secole de-a rândul. Şi în ziua de azi în Franța se trimit, în prima zi din aprilie, felicitări cu imaginea unor pești, de asemenea, se oferă bomboane cu forma respectivă, dar cel mai adesea se agaţă pe spatele păcălitului un peştișor făcut dintr-o foiță colorată.
Acest obicei a prins rapid şi s-a răspândit cu variaţiuni specifice de la ţară la ţară, mai întâi în Europa, apoi în America şi Canada, ulterior pe întreg Mapamondul, farsele ajungând, firește, şi în România.
Cu timpul data de 1 aprilie a devenit sinonimă cu Ziua păcălelilor – prilej de glume inocente şi amuzament general pe seama unor semeni neatenţi la ghidușiile celor din jur.
Variante amuzante
Tradiţia farselor a căpăt diferite conotaţii populare, care diferă de la o zonă geografică la alta. În unele sate din România dăinuie o datină potrivit căreia, dacă o fată frumoasă reușește să păcălească un flăcău, acesta trebuie să o ia de nevastă. Însă n-ar trebui să o facă de 1 aprilie (dacă e…isteț), altminteri va rămâne toată viața sub papucul ei! Există și prejudecată că acei copii care au venit pe lume la 1 aprilie, vor avea succes în viață, numai că ar fi bine sa stea departe de jocurile de noroc.
În alte țări găsim și alte obiceiuri. De plildă, celor păcăliţi în Scoţia li se spune „cuci”, în Irlanda – „proști”, iar în Anglia „nebuni de aprilie”. Cu timpul au apărut şi anumite superstiţii legate de obicei. De exemplu, se crede că asemenea glume e bine să fie făcute numai până la jumătatea zilei de 1 aprilie, altminteri aduc ghinion făptuitorului!
Cei mai superstițioși dintre semeni nu traversează strada dacă zăresc o pisică… neagră, alţii ies din casă numai păşind cu piciorul drept ori nu se întorc din drum când au plecat să rezolve ceva important (fiindcă asta ar aduce ghinion). Alții, mai ales actorii, însă și studenții înaintea unui spectacol dificil ori examen se îmbracă cu aceleaşi haine ce le-au purtat noroc într-o anumită împrejurare semnificativă; la un interviu, un rol pe scenă, în sesiunea de examene etc.
Sunt și persoane ce cred în tot felul de semne rău-prevestitoare, de aceea poartă de 1 aprilie în buzunar bucăţi de pânză roşie spre a nu fi deochiaţi!
Farse prin presă
Dacă la începuturi farsele vizau un singur indvid, în epoca modernă s-a ajuns la o adevărată „industrie” a păcălelilor în masă, mai ales media contribuind la iniţierea şi propagarea acestora. În ziua de 1 aprilie multe televiziuni, agenţii de presă, radiouri, ziare lansează tot felul de ştiri aberante, incredibile, şocante, pe care abia după 24 de ore le dezmint, precizând că a fost vorba doar de nişte…glume. Unele au avut mare succes, altele mai puţin.
Lumea s-a obişnuit între timp cu asemenea gogorițe şi nu se mai supără, ba chiar se amuză, chiar dacă la început a existat o reacţie negativă.
Sărbătoarea păsărilor sălbatice
Tot astăzi este şi Ziua păsărilor. Ornitologii, ecologiştii, iubitorii naturii ştiu acest lucru, sărbătorind evenimentul de peste o sută de ani. Ca atare, fac sălașuri prin copaci, repară adăposturile vechi, pun grăunţe, apă.
Pe 19 martie 1902 s-a semnat la Paris o Convenţie referitoare la protecţia acestor mici vietăți ale cerului, document ce s-a bucurat de aprecieri unanime. Directiva 79/409/CCE este Actul legislativ european care reglementează menţinerea, prezervarea şi reabilitarea unei diversităţi şi a unei suprafeţe suficiente de habitat. Directiva a fost introdusă în legislaţia românească prin Legea 462/2001.
Cinstirea înaripatelor văzduhului repreziuntă o frumoasă tradiţie românească ce datează după Primul Război Mondial, fiind reînviată în anul 1993 la iniţiativa Societăţii Ornitologice Române. Prezenţa graţioasă a păsărilor săbatice, ciripitul lor vesel, exemplul de stabilitate a unor cupluri de zburătoare constituie motive de admiraţie pentru noi.
Ştiaţi că păsările sunt indicatori ai sănătăţii ecosistemelor şi că aproape 12 la sută din cele peste 10.000 de specii din lume ar putea să dispară în viitor din pricina poluării, a încălzirii globale şi a modificării condiţiilor de habitat?
Recomandări (doar) pentru cei cu… simțul umorului
Revenind la semnificațiila zilei de azi să mai reţinem că farsele trebuie să fie nevinovate şi hazoase în acelaşi timp, fără să jignească persoana vizată. Lumea din jur trebuie să aibă un motiv bun de râs, inclusiv… „victima”, dacă are simţul umorului. De regulă, mulţi se cam supără în asemenea împrejurări – mai ales femeile – şi îi poartă pică autorului, promiţând ca anul viitor să se…„răzbune”.
Evident, trebuie evitate în mod categoric, fiindcă nu fac nimănui plăcere, acele aşa-zis „poante” grosiere, nesărate, deplasate, care îi pun într-o situaţie penibilă pe cei vizaţi. Nu mai vorbim de glumele răsuflate, cu aluzii vulgare sau aşa-zisele „plase” ce i se trag cuiva, de regulă persoanelor mai credule, naive, de bună credinţă.
Dragi prieteni, dați dovadă de un dezvoltat simț al umorului și faceți numai farse de calitate sau, după caz, amuzați-vă de cele izbutite dacă vă vizează!
Horia C. Deliu
