TRADIŢII » Ştiaţi sau aţi uitat? Duminică, pe 1 aprilie, este din nou Ziua păcălelilor. O dată aşteptată cu nerăbdare de mici şi mari. Este un prilej de amuzament, fiecare putând deveni la o adică eroul nefericit al unei întâmplări comice.
Atenţie însă, farsele trebuie să fie nevinovate şi hazoase, de bun gust, dacă doriţi ca toată lumea să râdă, iar „victima” să nu se bosumfle. Evident,trebuie evitate, fiindcă nu fac nimănui plăcere, acele „glumele” care îl pun într-o situaţie penibilă pe cel căruia i se adresează, poante nesărate sau aşa-zisele „plase” ce i se trag cuiva, de regulă o persoană mai credulă, de bună credinţă.
Originea obiceiului năzdrăvan
Ne putem întreba de unde a provenit acest obicei năstruşnic? Există o primă versiune, cu trimitere la o ispravă eronată a lui… Tata Noe privind trimiterea unui porumbel să găsească pământul, însă e puţin probabil ca povestioara să aibă vreun strop de adevăr în ea.
Cea mai plauzibilă rămâne varianta la care se face mereu referire, ce-l vizează pe regele Franţei, Carol al IX-lea. Acesta a dispus în 1564 schimbarea datei de sărbătorire a Anului Nou pe 1 ianuarie, în loc de 1 aprilie, cum fusese până atunci. Nu toată lumea s-a obişnuit imediat cu noutatea, unii – numiţi şi „Nebunii lui april” – păstrând datina străveche. Ei au mai considerat o vreme că Anul Nou începea tot pe 1 aprilie, făcându-şi ca atare daruri şi petrecând cum se cuvine la intrarea într-un alt an. Ca atare, au fost luaţi în derâdere de restul comunităţii, făcându-li-se felurite şicane, farse.
Lumea se amuza teribil pe seama acestor naivi, astfel că obiceiul a prins, răspândindu-se treptat şi în ţările vecine. Apoi s-a întins în întreaga Europă, iar mai târziu pe tot Globul.
„Victime” inocente
Iniţial, „victimelor” inocente li se prindeau cu un ac de gămălie pe haine, în spate, fără ca aceştia să simtă, ori de nădragi câte o figurină din hârtie. De regulă era un peştişor, de unde a provenit şi expresia „Poisson d’avril”. Tradiţia s-a păstrat până în prezent, mai cu seamă în ţările francofone existând moda trimiterii pe 1 aprilie a unor felicitări ce înfăţişează peşti. De asemenea, se oferă mici cadouri, prăjituri, bomboane având formă cunoscută a unui biban.
În unele ţări rânduiala poartă numele de „Ziua naivilor”, a „Nebunilor”, a „Cucului” şi aşa mai departe, dar esenţa a rămas aceeaşi.
Superstiţii de tot felul
Tradiţia românească grăieşte ca păcălelile trebuie făcute nu mai târziu de miezul zilei, altminteri ele pot aduce ghinion autorului. Cu ocazia recentului Târg de Carte de la Braşov, eseistul Ion Noni, din Araci, ne-a prezentat o lucrare axată taman pe eresuri româneşti, un capitol fiind dedicat datinilor şi superstiţiilor din luna lui Prier. Aşa am aflat că pe 1 aprilie, de Ziua păcălelilor, oamenii satului încercau în fel şi chip să se ferească de glumele vecinilor, a cunoscuţilor, dar şi de ghinioane.
Există un mic ritual al celor superstiţioşi, păstrat până astăzi. Unii se feresc pe stradă de pisica neagră, nu se întorc din drum când au plecat să rezolve ceva important (fiindcă asta aduce ghinion), se îmbracă cu aceleaşi haine ce le-au purtat noroc într-o anumită împrejurare semnificativă, au prin buzunare mici obiecte de culoare roşie spre a nu fi deochiaţi. Şi mai sunt multe altele.
Sărbătoarea păsărilor
Puţină lume ştie că data de 1 aprilie este dedicată, de asemenea, ocrotirii… înaripatelor văzduhului, cu toate că încă din 1902 s-a semnat la Paris Convenţia pentru Protecţia Păsărilor. Mai nou s-a emis o Directivă europeană (79/409/CCE) care reglementează asigurarea, prezervarea şi reabilitarea unor suprafeţe suficiente de habitat pentru păsările sălbatice. Directiva a fost introdusă şi în legislaţia românească prin Legea 462/2001.
Cinstirea înaripatelor cerului reprezintă o frumoasă tradiţie românească ce datează după Primul Război Mondial, fiind reînviată în anul 1993 la iniţiativa Societăţii Române de Ornitologie.
Bucuria copiilor
Dar să revenim la păcăleli. Cert este că mai ales copiii, adolescenţii, tinerii se dau în vânt să facă o poznă, o ghiduşie, să le joace un renghi nevinovat colegilor, părinţilor, celor mari. Dacă farsele sunt reuşite şi nu jignesc, nimeni nu se supără.
În ultimii ani nu doar cei apropiaţi, amicii, cunoştinţele se ţin de asemenea poante, ci şi mass-media se ia la întrecere în privinţa lansării de ştiri false, bombastice. Presa scrisă, cea audovizuală din ţară şi străinătate lansează de 1 aprilie felurite “bombe gogonate”, menite să-i inducă în eroare pe naivi, pe cititorii, ascultătorii, telespectatorii care au uitat că este, totuşi, o Zi a păcălelilor.
O primăvară însorită vă dorim!
Vedeţi să nu cădeţi şi dumneavostră, dragi cititori, în această capcană duminică. În ceea ce ne priveşte, tot ce am scris mai sus este adevărat. Să aveţi, aşadar, o primăvară însorită şi fără… farse!
Horia C. Deliu
