Sau cel puțin asta crede Adriana Ilie, cântăreaţă de muzică populară. A ajuns în Ardeal pe timpul comunismului, însă nu regretă că soartă a îndepărtat-o de ai ei. În ciuda a tot, păstrează în suflet toate amintirile și drumul către „acasă”.
Deși visa de mică să fie cântăreață, destinul a făcut în așa fel încât dorința să i se îndeplinească, abia acum ! E mândră să reprezinte folclorul românesc, și cântă cu voioșie pentru oricine e dornic s-o asculte ! Tot ce își visează acum, ca interpretă de muzică populară, este să atingă sufletele audienței.
Şi, cu siguranţă a făcut-o în recentele sale apariţii pe scenă la Sântilia de la Zăbala şi la Sântilia de la Covasna, unde publicul a fost încântat de melodiile populare moldoveneşti pe care Adiana Ilie le-a interpretat cu mare patos. Stând de vorbă cu ea, am descoperit că povestea ei este una cu tâlc.
R : Doamnă Adriana, spuneți-mi, de când pasiunea pentru cântat ?
Pasiunea pentru muzică am avut-o încă de când eram mică, întotdeauna fiind atrasă de discurile pe care le aveau părinții mei. Le puneam la pick-up, apoi pretindeam a fi o mare cântăreață. Era o adevărată delectare disimularea această, în care chiar puneam suflet. Copilăria mea a fost marcată de acest tip de muzică, şi-acum, mă simt extraordinar reproducându-o. Îmi dă un sentiment retrospectiv, cu referire la copilăria la țară !
R: Cum ați fructificat această pasiune ? Când ați luat atitudine și v-ați apucat serios de cântat?
Această „abilitate”, ca să o numesc așa, am descoperit-o în școala generală. La fiecare eveniment cultural eu eram prezentă cu vocea, pe scenă, și asta m-a făcut să realizez câtă frumusețe stă în muzică. Apoi exersam în curte, prin grădină, construindu-mi un echilibru între mediu și artă. Cred că asta este foarte important, în special, atunci când cânți muzică folclorică, tradițională. Simți că totul are o conexiune cu natura, cu mediul înconjurător.
Care a fost parcursul dumneavoastră muzical?
Desigur, am o istorie. Mă aflam la mare, la un festival de muzică (precum spectator, evident ), căci nu era vară în care să pierd asemenea concerte. Cuprinsă de emoția ce o transmiteau talentații cântăreți, am afirmat, printre suspine : „Ce păcat că nu m-am orientat și eu spre muzică.” O doamnă care era deja elevă a Şcolii Populare de Artă, se pare, m-a remarcat. M-a supus unui mic test în care trebuia să fredonez o melodie, iar în cele din urmă mi-a sugerat să urmez cursurile școlii de artă populară. Încurajată, mi-am luat inima în dinţi, iar următorul pas a fost înscrierea la şcoală.
R: Regretați că nu v-ați îndreptat către acest domeniu artistic de la început ? Sunteți de părere că ați avut noroc, sau destinul v-a adus muzica în viață exact la momentul potrivit?
Trebuie să recunosc – uneori, sunt cuprinsă de acest sentiment de regret. Cu toate acestea, acum, când încep să evoluez și să gust din toate avantajele acestei arte minunate, am convingerea că lucrurile nu puteau să aibă alt curs, decât acesta, lăsat de Dumnezeu. Și da, sunt de acord cu zicala : „Toate la timpul lor”.
Ce sentimente vă cuprind atunci când dați glas muzicii ?
Oh! E ceva de nedescris. Prima performanță muzicală a fost în primul an ca elevă a Școlii Populare de Arte din Brașov, cântând alături de orchestra „Ţara Bârsei”. Am fost copleșită de emoții, având în vedere faptul că a fost prima interpretare, însă, au trecut. În prezent, numai faptul că mă aflu pe scenă îmi dă o senzație de împlinire spirituală ! Dar atunci când cânt… e ca și cum totul se contopește cu universul. Sunt una cu scena, cu muzica. Este ceva fascinant ! În principal, prin melodiile pe care le interpretez eu reprezint zona Moldovei, însă la cerere, interpretez melodii și din alte zone. Sunt o mare admiratoare a folclorului românesc, și sunt mândră !
R: Credeți că ați evoluat față de etapele de la început ? În ce sens ?
Categoric ! În primul rând, am scăpat de trac. Am învățat să mă autocontrolez și să selectez sentimentele, să le pun în ordine. Emoțiile sunt acum o parte minoră în noua mea atitudine.
În al doilea rând, mă bucur că am avut ocazia să particip la un număr mai mare de evenimente , comparativ cu primul an de studiu, deoarece asta mi-a insuflat încrederea în sine. Și nu în ultimul rând, porțile mi se deschid mai des acum. Particip nu numai la evenimente organizate de anumite fundații, ci și la petreceri private. Este o adevărată încantare, și mă bucur enorm că pot face oamenii fericiți prin harul cântării. Spre surprinderea mea, muzica pe care o cânt a fost apreciată și de câțiva din cei de naționalitate maghiară. Acum ceva timp, am cântat pentru primarul din Turia, acesta fiind mai mult decât amabil, spunându-mi că sunt bine-primită oricând !
R: Cât de sus tintiţi ?
Acest lucru nu depinde de mine, însă, consider că fiecare dintre noi are un loc, pregătit special. Evident, îmi voi da toată silința să reușesc, și muncesc atât cât îmi permit. Dar, de restul se ocupă Dumnezeu care m-a înzestat cu talent, așa că nu-mi rămâne altceva decât să muncesc pentru a face performanțe. Consider că munca serioasă are un procent de 90% în reușită. Așa am învățat și de la dl. George Muraru, un adevărat dascăl !
R: Care este cel mai important eveniment la care ați participat până acum ?
Cel mai important eveniment la care am luat parte a fost festivalul internațional „Hermenstadt Fest” de la Sibiu, la sfârşitul lunii iunie . Sunt mândră să spun că am obținut locul 2 .
R: Apreciați vreo personalitate din domeniul muzical ?
Am mai mulți artiști pe care îi admir. Cu toate acestea, doamna Mioară Velicu are o influență considerabilă asupra mea !
R: Care este melodia dvs. preferată ?
Aș putea spune „Cand ai surori și ai frati”. O cânt destul de des, pentru că mă regăsesc în acesată melodie.
R: Ce planuri de viitor aveți în ceea ce privește muzica ?
A: Îmi doresc să absolv anul III cu brio, după care mi-ar plăcea să urmez o specializare tot în canto.
Lucrez la a-mi realiza propriul meu repertoriu (deja am început să muncim la text), iar apoi, cum o vrea Dumnezeu ! Căci fără de El, nu putem face nimic !
R: Eu vă doresc mult succes și noroc în a vă realiza visurile ! Aveți vreun sfat pentru începători ?
A: Mulțumesc, asemenea ! Hmm, să nu renunțe niciodată la visul lor, și să nu se mâhnească dacă destinul nu le aduce în cale ceea ce își doresc. Căci după un timp, totul se aranjează așa cum trebuie ! Iar când ajungeți acolo unde aţi visat, munciți pentru a face performanțe ! Iar mai presus de toate…aveți încredere în Cel de Sus. El are grijă de toate!
Diadra Pavel
