Ne aflăm la jumătatea lunii august, numită în popor și „Gustar”, când are loc unul dintre marile evenimente ale Creştinităţii. Este vorba de Adormirea Maicii Domnului sau după cum i se mai spune în popor, Sfânta Marie Mare ori Sântămărie Mare. Acum creştinii ortodocşi, catolici şi greco–catolici o omagiază pe ocrotiroarea copiilor, familiei şi a Bisericii. Totodată este şi Ziua Marinei Române, fiind Zi liberă.
După cum ne spunea mai demult vechiul nostru colaborator, părintele Nicolae Hagiu, marele eveniment de la mijlocul acestei luni poartă şi denumirea de „Adormire”, pentru că tradiţia vorbeşte despre obştescul sfârşit al Maicii Domnului ca despre o stingere lină, o trecere spre cele veşnice aidoma unei…somn fără trezire. În terminologia religioasă nu se foloseşte formula referitoare la moartea unui sfânt. Interesant este faptul că Slujba de Adormire nu este una tristă, aşa cum poate ar fi normal, ci una de lumină şi pace.
Sântămăria Mare reprezintă cea mai mare Sărbătoare a verii. Dincolo de aspectul său pur clerical, oamenii o percep ca un prag spre zilele mai reci, spre sezonul autumnal. Locuitorii de la ţară, dar şi din mediul urban, în funcţie de sorgintea familiei, mai cu seamă femeile în etate au ţinut Post timp de două săptămâni. În dimineața de 15 august credincioșii merg în număr mare la biserică şi se roagă pentru sănătatea lor şi a familiei, pentru reuşita în căsătorie a copiilor, dar şi pentru vindecări.
Se reiau nunțile
După 15 august se reiau nunţile, care ţin până la intrarea în Postul Crăciunului. În această zi se organizau tradiţionalele târguri şi iarmaroace ale sfârşitului de vară, de care cei mai în etate ne amintim cu plăcere..
În ziua de Sf. Marie nu se face joc. Abia a doua zi feciorii îşi organizează jocul în sat.
Ciobanii desfac staulele, iar turmele încep pe rând să coboare lângă sat, după cum e vremea. Fiecare gospodar îşi identifică oile. Acum hotarul comunal este liber, iar mioarele pot paşte pe miristi, pe locurile cosite. Se caută dacă porumbul are „dinţi de lapte”, spre a se fierbe sau frige pe jar, fiind o mâncare specifică sărbătorii.
Perioada dintre Sfânta Marie Mare (15 august) şi Sfânta Marie Mică (8 septembrie) mai este cunoscută în popor şi sub denumirea de Între Sântămării, fiind potrivită pentru semănăturile de toamnă.
Printre superstiţiile legate de Sfânta Maria Mare se regăsesc şi cele legate de foc. În multe sate româneşti nu se aprinde focul cu două zile înainte de această sărbătoare. Se spune că, în caz contrar, oamenii riscă să se îmbolnăvească, să le ia foc acareturile. Gospodarii vor avea recoltele blestemate şi fără roade dacă vor lucra în această zi mare, iar vitele li se vor îmbolnăvi şi gospodăria se va destrăma. Această Sărbătoare se ţine mai ales pentru sănătate, pentru căsătorie, pentru naştere uşoară şi pentru vindecări. Oamenii merg la biserică şi se roagă la Fecioara Maria: fetele de măritat pentru un „ursit” bun, femeile pentru temeiul gospodăriei, iar bărbaţii pentru recolte bogate. De Sfânta Maria Mare, fetele nemăritate care doresc să îşi găsească ursitul trebuie să poarte în sân de-a lungul întregii zilei un fir de ferigă şi să se roage la icoana Maicii Domnului, ţinând candela aprinsă.
Stuparii cercetează producţia albinelor şi recoltează primii faguri cu miere, pe care îi împarte cu familia. De asemenea, se fac daruri cu miere ca să guste şi cei care nu au stupi.
Astăzi sunt omagiate și felicitate persoanele cu prenumele Maria ori derivate, precum Marioara, Mariana, Mioara, Marilena, dar şi Marian şi Marin. Numele de botez amintite sunt foarte populare în România, estimându-se că ar fi peste două milioane de persoane care le poartă şi le cinstesc. Dintre care 1,8 milioane sunt femei şi peste 400.000 – barbati.
Nu se urează „LA MULȚI ANI !”
Horia C. Deliu
