Să ai un lucru preţios şi să nu fii conştient de adevărata lui valoare este foarte trist şi păgubos. Nu de puţine ori unii oameni au aruncat la gunoj lucruri preţioase sau le-au distrus, conştient sau inconştient, ba chiar le-au vândut la preţuri de nimic, nerealizând ce posedă. Este ca şi cum ai găsi pe drum un aparat interesant, dar pentru că nu ştii la ce foloseşte sau ce să faci cu el, îl arunci, dar în mâna unui om priceput acesta se dovedeşte o unealtă excelentă. Chiar prin depozitele unor spitale din România mai sunt aparate moderne, cumpărate pe „bani grei”, dar care zac nefolosite, pentru că „nu există specialişti” care să le pună în funcţiune şi să le folosească. . .
Aşa şi cu frumuseţile şi bogăţiile ţării, ca şi cu talentul şi priceperea locuitorilor ei, dacă nu există specialişti adevăraţi, a se citi: politicieni pricepuţi, să le valorifice, acestea nu-şi pot arăta adevărata valoare, iar în întregimea ei societatea iese în mare pierdere.
Cu toate acestea, după ce s-a tot distrus, s-a vândut ori s-a retrocedat aiurea din cele ce aveam, pentru că n-am ştiut să le preţuim şi să le valorificăm, iată că mai sunt şi ştiri îmbucurătoare. Pe pagina 4 a unui cotidian local din 18 martie 2016, apar trei ştiri interesante. Una dintre ele, având ca sursă Agerpres, ne informează că, aşa cum reiese şi din titlul articolului: „România deţine în prezent, unele dintre cele mai întinse terenuri agricole şi zone cu Înaltă Valoare Naturală (HNVF – High Nature Value Farmland) din Europa, echivalentul a peste 30% din suprafaţa totală agricolă a ţării, potrivit datelor publicate de WWF-România, Fundaţia ADEPT Transilvania şi Fundaţia ProPark”, aceste terenuri agricole fiind situate mai ales „în Transilvania, Maramureş, dealurile subcarpatice şi sud-vestul României, unde agricultura de tip tradiţional reprezintă principala activitate economică şi un factor-cheie în conservarea naturii”. Şi tocmai de aceea Guvernul ar trebui să acorde şi mai multă atenţie şi sprijin locuitorilor acestor zone care nu doar ne-ar putea asigura hrana necesară tuturor, dar, dezvoltându-se, ar putea genera şi venituri provenite din exportul unor produse căutate şi de către străini, şi mai puţin contaminate de chimicale. Sunt semnale că deja s-au luat unele măsuri în acest sens: „În ceea ce priveşte partea de instruire a fermierilor din aceste comunităţi, a fost creat un pachet de training pe tematici relevante, precum şi o reţea de „facilitatori comunitari” instruiţi, care să livreze aceste expertize în comunităţile lor”. Iată deci că se poate, dacă se vrea.
Pe aceeaşi pagină întâlnim un alt titlu îmbucurător: „Turiştii străini au cheltuit anul trecut în România 5,6 miliarde de lei”: „Peste 2,2 milioane de străini care au vizitat anul trecut România, în interes de afaceri sau pentru vacanţe, cheltuielile acestora totalizând 5,6 miliarde de lei, se arată într-un comunicat al Institutului Naţional de Statistică”. Suntem siguri că, printr-o mai bună gospodărire, ţara noastră ar putea oferi turiştilor mai multe servicii atractive şi mai diversificate, încât suma cheltuielilor menţionate să se dubleze sau tripleze, pentru că avem toate condiţiile geografice şi climatice pentru a atrage turişti, necesare fiind doar mai mult profesionalism şi ceva mai multe investiţii în turism.
O a treia ştire este tot încurajatoare: „România a consemnat, în luna februarie, a doua inflaţie negativă în rândul celor 28 de state membre ale Uniunii Europene, cu o rată de minus 2,1%, faţă de cea de minus 1,5% înregistrată în prima lună, arată datele publicate, joi, de Oficiul European de Statistică” (Eurostat)”. Aşadar, dacă am menţine un ritm evolutiv ascendent şi nu ne-am pierde în dispute politice interminabile, ci am depune cu toţii efortul necesar, România ar putea avea în scurt timp şanse frumoase de afirmare, numai că noi, atunci când avem ceva care ne-ar putea avantaja, facem ce facem şi stricăm totul.
Cine ştie, poate că în cele din urmă, devenind mai conştienţi de propria noastră valoare, ne vom regăsi şi capacitatea de a preţui în mod just comorile pe care le deţinem şi le vom păstra cu sfinţenie pentru a le dărui urmaşilor, asigurându-ne astfel supravieţuirea în istorie, iar prin strădania noastră putem adăuga noi valori care să ducă la înflorirea patriei, căci înainte de a fi cetăţeni europeni trebuie să fim cetăţeni români şi să nu ne aruncăm, din prea mult entuziasm, cu capul înainte la tot ce ni se cere. La rândul lor, conducătorii noştri ar trebui să-şi uite interesele personale, să gândească la binele poporului şi, mai înainte de a lua decizii, să cântărească bine lucrurile şi să-şi impună un punct de vedere ferm atunci când au loc tratative europene care vizează interesele naţionale sau destinul României. Pentru acest lucru este nevoie de negociatori experimentaţi, care să fie cunoscuţi şi respectaţi de către colegii lor. Istoria ne arată că, în lipsa unor astfel de negociatori „cu trup şi suflet dedicaţi profesiei lor”, România a pierdut adesea mulţi bani sau chiar teritorii.
E bine însă că dinspre diverse sectoare ale vieţii sociale încep să ne parvină şi ştiri îmbucurătoare, nu doar grozăvii de tot felul, şi bine-ar fi dacă ne-am îndrepta rapid spre o stare de normalitate. Poate după viitoarele alegeri…
Mihai Trifoi
Vrei să fii notificat când apare un articol nou? Abonează-te prin e-mail