Poate nu întâmplător în duminica a 30 a după Rusalii, când Evanghelia după Luca, cap. 8, versetele 18-27, vorbește despre „Dregătorul cel bogat – Păzirea poruncilor”, Cel de Sus a rânduit ca în mijlocul comunității românești din orașul Târgu Secuiesc să vină cea mai înaltă față bisericească a Episcopiei Covasnei și Harghitei – Preasfințitul Andrei, pentru oficierea slujbei religiose. Și tocmai prin prezența Sfinției Sale într-o comunitate mică, cu o biserică modestă, să fie un bun exemplu de smerenie și rugă, prin renunțarea la slujba de duminică în frumoasa Catedrală Episcopală „Sfântul Nicolae“ din Miercurea Ciuc.
P.S. Andrei – Episcopul Covasnei și Harghitei a sosit dis de dimineață ca o rază de lumină binecuvântând cu blândețe și iubire pâinea și sarea cu care a fost întâmpinat, oamenii, lăcașul care a fost plin de îngeri, copii, tineri și vârstnici. Micuța comunitate românească adunată în Parohia „Pogorârea Duhului Sfânt” din Târgu Secuiesc, a asistat cu emoție și mare bucurie la o slujbă de înaltă încărcătură spirituală, căci nu le este dat prea des să aibă parte de un sobor de preoți în fruntea cărora să stea și P.S Andrei și părintele Protopop Ioan Bercu. Alături de preotul paroh al Bisericii, Dan Iosif Cata și de enoriașii din biserică s-au alăturat preoți și români veniți din localitațile înconjurătoare, dar și din alte județe. Astfel, prezența Corului Psaltic „Filomelos” de la Biserica Voievodală din Borzești, Bacău, coordonat de prof. Paula Cautiș, binecunoscut pentru cântările bizantine, a dat slujbei o frumusețe aparte, îngerească.
Dând Slavă Lui Dumnezeu pentru „această binecuvântată și slăvită zi în care cler și popor ne-am rugat Lui Dumnezeu ca să vină harul Sfântului Duh peste noi, să sfințească darurile și pe cei care sunt mădulare ale Bisericii noastre”, Preasfințitul Andrei ne-a ținut o frumoasă frumoasa predică în care ne-a vorbit despre dregătorul bogat și ce-i trebuie acestuia să ajungă în Împărăția cerurilor. Este pentru prima dată când aud de unde vine expresia din parabola cămilei: „Mai lesne îi este cămilei să intre prin urechile acului decât să intre bogatul în împărăția Cerului”. Sunt sigură că ați auzit deseori această expresie, dar poate puțini sunt cei care știu de unde vine. Nici eu nu am știut până astăzi, dar auzind-o m-a impresionat profund și nu pot să trec peste ea fără să o împărtășesc și altora. P.S. Andrei ne-a purtat printr-o poveste duhovnicească în care toți de la mic la mare eram copii. Copiii Domnului – suflete copleșite de gânduri și vocea puternică, dar blândă și iubitoare, care ne-a vorbit despre cât de importante sunt valorile spirituale: familia și copiii, viața, educația, bunul simt, reputația, dragostea, adevărul. Despre întâlnirea Mântuitorului Isus și un tânăr bogat dar preocupat de cele duhovnicești, nimeni altul decât dregătorul la care face referire Ev. lui Luca, căruia i-au fost pomenite cele zece porunci care duc la mântuire și mai apoi la moștenirea Împărăției cerului.
„Cât de greu pot intra bogații în Împărăția Lui Dumnezeu? Bogații care nu sunt darnici și harnici (…) Căci bogăția nu este rea decât atunci când îți lipești inima de ea și din bogăție îți faci un idol.(…) Predicatorii lumii au două variante a acestei parabole. Cămila din evanghelia de astăzi este socotită cu înțelesul de animal, dar ea mai este folosită și cu înțelesul de funie, „camila” cu care se legau corăbiile pe vremea Mântuitorului Isus Hristos la țărmul mării. De aceea grecii traduc „camila să intre prin urechile acului”, adică funia (…) Evanghelistul Luca spune „mai bine intră cămila prin urechile acului”…pentru că la Ierusalim era o poartă foarte îngustă la intrarea în cetate pe timpul Mântuitorului care se numea „Urechile Acului”. Și atunci pe această poartă când intrau negustorii cu cămilele, cu convoiul, cămilele se puneau în genunchi și se târau ca să intre pe poartă în cetatea Ierusalimului. De aceea se spune că „este mai ușor să intre cămila prin urechile acului decât să intre bogatul în Împărăția cerului.”
Vedeți frățiile voastre, și cămila ca animal se smerește în fața stăpânului ei și merge în genunchi pe poarta cea strâmtă în cetatea Ierusalimului. Noi ne smerim în fața Lui Dumnezeu?! Da și nu prea…(…) Una din virtuțiile de căpetenie în mănăstirile noastre este Smerenia. Părintele Cleopa spunea că „preotul care nu e smerit nu valorează nici cât o ceapă degerată”. Așa și cu credinciosul. Dacă am fi mai smeriți, n-ar mai fi atâtea rele pe pământ, n-ar mai fi atâta ură.(…) Fără smerenie nu putem intra în Împărăția cerurilor! Ca să intri în Împărăția cerurilor trebuie să ai două aripi pentru a intra: rugăciunea și milostenia îmbrăcate cu smerenie. (…) Este o perioadă de reînnoire duhovnicească a vieții noastre. De aceea e bine să fim rugători! Să fim evlavioși! Să fim milostivi! Dacă nu putem prin faptă să ajutăm pe cineva, să-l ajută cu un gând bun, cu o vorbă bună, spre slava prea Sfintei Treimi și a noastră a tuturor. Dumnezeu să coboare peste noi, peste țara noastră, pace și liniște! ” – P. S. Andrei – Episcopul Covasnei și Harghitei.
În semn prețuire și de mulțumire pentru binecuvântata prezență și pentru că în data de 22 noiembrie 2019 a fost ziua de naștere a P.S. Andrei, și urmează și Sf. Andrei, preotul Dan Iosif Cata i-a înmânat un buchet de flori și o icoană din partea enoriașilor Parohiei „Pogorârea Duhului Sfânt”. Enoriași care au plecat acasă mai plini de speranță, mai împăcați, mai curați, parcă mai sănătoși și trupește și sufletește. Pentru că unora, cuvintele le-au mers la suflet, iar altora împărtășirea de către însuși P.S. Andrei a fost o mare și neașteptată binecuvântare.
Am văzut lacrimi în ochii semenilor mei. Lacrimi de bucurie, de desfătare și împlinire duhovnicească în acest post al bucuriei în care am putut să-i dăm Slavă Lui Dumnezeu într-o rugă comună. Căci triști, singuri și abandonați ne simțim uneori, iar prin prezența Preasfințitului Andrei am simțit dragostea Lui Dumnezeu revărsându-se din belșug peste noi, așa cum scrie și în Scriptură: „Pot să se mute muntii, pot să se clatine dealurile, dar dragostea Mea nu se va muta de la tine și legământul Meu de pace nu se va clatina”. (Isaia 54.10) Amin.
Mihaela Aionesei – Târgu Secuiesc
22 noiembrie 2019
Vrei să fii notificat când apare un articol nou? Abonează-te prin e-mail