Organizată sub semnul Unirii Principatelor Române, la Muzeul Spiritualității Românești de la Catedrala Ortodoxă din Sfântu Gheorghe a avut loc sâmbătă, 21 ianuarie a.c., șezătoarea „călătoare” care a reușit să adune laolaltă români din mai multe localități ale județului Covasna- Zăbala, Covasna, Brețcu, Mărtănuș, Ojdula, Vâlcele, Sf.Gheorghe, dar și frați români din Miercurea Ciuc și Brașov.
Muzeul Spiritualității Românești a prins viață odată cu venirea participanților, cu mic, cu mare, îmbrăcați în frumoase costume populare (marea lor majoritate), care au adus cu ei, la șezătoare, lucru de mână- de cusut, de împletit, de țesut sau desenat (copiii) , dar și bunătăți din care s-au înfruptat, așa cum se face la orice șezătoare tradițională.
„Adunați sub streaşina bisericii ortodoxe, în cuget românesc” așa cum a spus preotul Sebastian Pârvu, toți cei prezenți s-au bucurat să-l întâmpine cu pâine și sare, conform datinii străbune, pe PS Andrei Moldovan, episcopul Covasnei și Harghitei, precum și pe prefectul județului Harghita, Andrei Jean-Adrian și pe prefectul județului Covasna, Sebastian Cucu.
„Satul românesc reînvie în inimile celor caută să așeze pe altarul neamului românesc dragostea față de tradiția culturală, creștinească…”
Invocându-l pe poetul Andrei Mureșanu care spunea că: „ Satul românesc se retrage în cărți, și cărțile în bibliotecă, și nu le mai citește nimeni”, PS Andrei Moldovan, episcopul Covasnei și Harghitei a spus: „ Satul românesc reânvie în inimile celor care caută să așeze pe altarul neamului românesc dragostea față de tradiția culturală, creștinească, și tot ceea ce numim noi naționalism românesc. Frățiile voastre, cei care v-ați adunat în seara aceasta la straşina bisericii (…) și cei care v-ați adunat în casa lui Dumnezeu sunteți cei mai buni români de pe aceste plaiuri ale sfintei noastre episcopii. Ne bucurăm tare mult că împreună cu părinții slujitori ai sfintelor altare reușiți să duceți mai departe ceea ce numim noi cultură, credință și tradiție românească. Fiți binecuvântați și Dumnezeu să ne dăruiască tuturor har și belșug duhovnicesc pentru a ne întări în ceea ce se cheamă tradiție românească de sute de ani. Șezătoarea din seara aceasta să fie pentru fiecare un îndemn de a propovădui ceea ce moșii și strămoșii noștri ne-au lăsat în dulcele grai românesc: limba și apoi tradiția satului românesc. ”
„Nimic nu poate fi mai frumos decât să fim împreună, suntem împreună cu tricolorul în piept, cu tricolorul în gând și-n suflet…”
Mărturisind că trăiește aceeași emoție pe care, probabil, a trăit-o fiecare dintre cei prezenți la șezătoarea ce a avut loc, pentru prima dată, la Sfântu Gheorghe, prefectul județului Harghita, Andrei Jean-Adrian a menționat, în discursul său: „…Am venit și noi ca frați ai Dvs din Harghita, să dăm un mesaj extrem de pozitiv nu doar pentru astăzi, ci și pentru perioada următoare a ceea ce înseamnă cele două județe, Harghita și Covasna. Noi cu toții, cei din Harghita și Covasna avem ceva ce nu au alții în comun: aceeași îndârjire și convingere pentru păstrarea identității noastre naționale, pentru tradiții, pentru cântul și portul popular, pentru tot ceea ce înseamnă spirit românesc. (…) Nimic nu poate fi mai frumos decât să fim împreună , suntem împreună cu tricolorul în piept, cu tricolorul în gând și-n suflet, și cred că așa trebuie să fie mereu. Mulțumiri celor care au creat și creează lucruri minunate: ii, tricolor, semne de carte, steagul românesc, celor care au îndeletniciri românești, celor care cu atâta dăruire fac ca neamul românesc, prin simbolurile lui naționale, să nu piară.”
„Poate că mai mult ca oricând avem nevoie de întărirea legăturilor dintre noi”
Participant la marea majoritate a evenimentelor organizate de comunitățile românești din județul Covasna, prefectul județului, Sebastian Cucu, venit la șezătoarea organizată sub semnul Unirii Principatelor Române de la 24 ianuarie 1859, s-a destăinuit în fața celor prezenți: „ Vă mărturisesc că e prima dată când vin la o șezătoare. Dacă stau bine și mă gândesc, nu știu cum m-aș fi însurat dacă trăiam pe vremea lui Moș Ion Roată, pentru că acolo sefăceau și se desfăceau multe. Pentru că mă gândesc la Moș Ion Roată, îmi imaginez cum ar fi arătat o șezătoare de acum 150 și mai bine de ani – și cum, de-a lungul timpului, iată că acest minunat obicei românesc încet, încet, aproape a apus. Însă, spre bucuria noastră, iată că sunt oameni care se gândesc să reânvie aceste tradiții pentru că astfel de obiceiuri erau cele care legau oamenii, legau românii între ei, și poate că mai mult ca oricând avem nevoie de întărirea legăturilor dintre noi. Păstrătorii de tradiții, cei care încearcă astăzi să reânvie asemenea obiceiuri sunt demni de toată stimă și de tot respectul nostru, și îi felicit și eu pe această cale pe cei care au avut această inițiativă. Este de ajuns să vă uitați în jur să-i vedeți pe acești minunați copii și pe noi toți îmbrăcați așa (în costume populare- n red.)și putem să ne declarăm deja mulțumiți. Este o seară românească autentică!”
„…Împacă patimile şi urile dintre noi şi reintrodu în mijlocul nostru strămoşească frăţie”
Președinta Fundației „ Mihai Viteazul” din Sf. Gheorghe, prof. ing. Maria Peligrad, în calitate de coorganizatoare a șezătorii „călătoare” a vorbit, în puține cuvinte, despre Unirea Principatelor Române de la 24 ianuarie 1859. „ Iată că şezătoarea „călătoare” inițiată de doamna preoteasă Alexandra Pintrijel-Hagiu a ajuns și la Sf. Gheorghe. Ea este pusă sub semnul Unirii Principatelor Române. Ce putea fi mai frumos în sec XIX , când sub nasul a trei imperii- otoman, țarist și habsburgic, două țărișoare de aceeași limbă și de același neam să se unească. Unirea, știți și Dvs, a fost simplă și frumoasă, fără zbateri, românii au ales într-un glas și-ntr-o simțire același domnitor, pe Alexandru Ioan Cuza. (…) Eu nu vreau să spun mai multe pentru că nu sunt istoric, sunt un om obișnuit care simte și tremură atunci când se intonează Hora Unirii. Vreau doar să citesc câteva cuvinte pe care Mihail Kogălniceanu le-a spus Domnitorului Alexandru Ioan Cuza, la numirea sa: „ Fă, dar, că domnia ta să fie cu totul de pace şi de dreptate; împacă patimile şi urile dintre noi şi reintrodu în mijlocul nostru strămoşească frăţie. Fii simplu, Măria ta, fii bun, fii Domn cetăţean; urechea ta fie pururea deschisă la adevăr şi închisă la minciuni şi la linguşire.” Mie mi se pare că sunt atât de actuale aceste cuvinte, încât am dorit să vi le citesc.- a conchis Maria Peligrad.
„Tricolorul este ceea ce ne uneşte, ceea ce ne face să mergem mai departe, să ducem tradiţia mai departe”
La șezătoarea de sâmbătă ni s-au alăturat și frați români din Miercurea Ciuc și Brașov. Sosită împreună cu alte membre ale grupului „Şezătoare Miercurea-Ciuc”, Alexandra Ţifrea, inițiatoarea acesteia a menționat că această şezătoare din municipiul harghitean a pornit în cadrul unui proiect care s-a numit „Ia românească ne inspiră”, „în cadrul căruia am cusut ii şi am încercat să ducem mai departe aceste simboluri pe care femeile le-au cusut de sute şi sute de ani pe aceste cămăşi, sau chimeşi cum se numesc în Ardeal, pe care le-au purtat copiii, bărbaţii şi femeile deopotrivă”. Oaspeții din Miercurea Ciuc nu au venit cu mâinile goale la întâlnirea de la Sfântu-Gheorghe, ci au adus şi au dăruit celor prezenţi atât însemne tricolore , cusute cu ocazia Zilei Naţionale a României – 1 Decembrie , dar şi semne de carte tricolor, „care la fel le aducem tot ca un leit motiv al întâlnirii noastre de astăzi”, primele semne fiind înmânate Preasfinţitului Andrei şi celor doi prefecţi de Covasna şi Harghita. „Tricolorul este ceea ce ne uneşte, ceea ce ne face să mergem mai departe, să ducem tradiţia mai departe”, a spus Alexandra Ţifrea.
Nelipsit de la niciuna dintre șezătorile „ călătoare” organizate anterior la Brețcu, Tg. Secuiesc și Mărtănuș, dr. Mihai Tîrnoveanu din Braşov, președintele Asociației „ Calea Neamului”, român adevărat, prezent trup și suflet alături de românii din Covasna și Harghita cărora, în ultimii doi ani le-a dăruit cele mai de preț simboluri: icoana ortodoxă, tricolorul și costumul popular, a precizat că : „Atât timp cât va exista un copil de român ce are o mamă care coase costum popular, atât timp cât va exista un copil care să-l citească pe Mihai Eminescu, să vrea să devină erou ca Avram Iancu sau preot ortodox, neamul nostru nu va pieri. Cât timp va exista un tată care-i dă băiatului său să ţină în mână un steag tricolor, va fi bine”.
„Ne-am întâlnit pentru prima dată să coasem iie la lumina ce ardea la candela din faţa Icoanei Maicii Domnului”
Purtându-ne parcă prin povești, inițiatoarea șezătorilor „călătoare”, Alexandra Pintrijel-Hagiu din Zăbala, a prezentat un mic istoric al acestei activități, și, totodată, ne-a vorbit despre ie și cămașa bărbătească, despre simbolistica cusăturilor ce se găsesc pe aceste straie străbune.
„Şezătoarea „Femeile din Ţinutul Căciularilor cos iie” a pornit la drum din casă în care locuiesc, în urmă cu un an, într – o zi postitoare de vineri, când ne-am întâlnit pentru prima dată să coasem iie la lumina ce ardea la candela din faţa Icoanei Maicii Domnului. Atunci, în acea primă seară de Şezătoare, noi cele care ne-am adunat şi cele care ni s-au alăturat pe parcurs nu am făcut altceva decât să dăm curs unei chemări tainice şi abia şoptite. Acea chemare venită din vremuri de demult de la străbunele, bunele, frumoasele noastre bunici care ne-au lăsat cuvintele lor despre credinţă, dragoste şi jertfă cusute cu ace de foc şi fire de lumină în iile lor. Răspunsul nostru la această chemare a fost unul firesc, aşa cum soarele răsare în fiecare dimineaţă. Tot aşa a răsărit şi datul nostru, moştenit de mii de ani, chiar dacă lespedea grea de piatră, lespedea istoriei a vrut ca să-l piardă.
După ce a poposit în mai multe rânduri la Zăbala, într-o zi Şezătoarea a prins aripi de pasăre măiastră şi a dorit să plece şi pe la alte cuiburi ale ei, ca să trezească tradiţia. Aşa a ajuns în cuibul de sub streaşina Bisericii de la Breţcu, apoi la Târgu Secuiesc, Mărtănuş, iar astăzi la Sfântu Gheorghe. Şi de aici va merge şi în alte localităţi până când vom şti că zestrea Neamului Nostru nu stă doar în măruntaiele pământului, ci şi în inimile noastre! O vom coase cu mâinile noastre şi o vom duce mai departe cu duh de viaţă, aşa cum credinţa ne învaţă!”
Despre Altiţă, Încreţ și despre cămaşa bărbătească cu barbur, Alexandra a arătat că :„ Altița este Cerul de unde venim și unde ne ducem. Încrețul este Pământul din care venim și în care ne ducem. Noi suntem aici și privim spre El, Lumina cea adevărată, cu scânteia de sfințenie pe care am primit-o în dar. (…) De-a lungul Carpaţilor există un tip de cămaşă extrem de caracteristică – cămaşa cu barbur. Fiind purtată excl
usiv de păstori, acest tip poate fi denumit tipul de cămaşă păstorească. La prima vedere, cămaşa cu barbur atrage atenţia prin ornamentul care este aşezat sub marginea de jos a gurii, de forma unei cruci, motiv pentru care ea poartă uneori denumirea de „cămaşă cu cruce”.
Hai să dăm mână cu mână, cei cu inima română
Și pentru că șezătoarea de la Sfântu Gheorghe s-a desfășurat sub semnul Unirii Principatelor Române, în cadrul acesteia a avut loc un spectacol susținut de copiii din corul „ Sfântul Ioan Valahul” din Covasna, condus de preotul Anthonie Pintrijel, cărora li s-au alăturat fete și băieți din Zăbala, însoțiți de înv. Dan Hagiu, care au recitat poezii; grupul „Mlădițe înmugurite” de la Grădinița Csipike, grupa mare, coordonat de ed. Săndica Borchină; grupul de copii „ Mlădițe Românești” de la Şcoala „Ady Endre” din Sf. Gheorghe, îndrumat de înv. Maria Bularca, care au prezentat sceneta „ Moș Ion Roată și visul Unirii”, au cântat și au recitat poezii; Alexandra Voiculescă, elevă în clasa a IX-a la Liceul de Muzică „Tudor Ciortea” din Braşov, care ne-a adus în suflete, prin arcușul viorii sale, emoția „Baladei” marelui compozitor Ciprian Porumbescu; corul „Voievozii Munților” din Vâlcele și preotul Ioan Marin, care au interpretat cântece patriotice.
La finalul programului artistic, copii, părinți, bunici, oaspeți, gazde, cu toții ne-am prins în HORĂ UNIRII.
„Cu siguranță că prin sufletele acestor copilași, istoria neamului nostru va merge mai departe”
În timp ce s-au desfășurat toate cele despre care v-am vorbit, copiii au desenat , au țesut sau au cusut, femeile au împletit sau au cusut la iile pe care le pregătesc pentru ele, pentru copii sau soți, domnii au stat de vorbă „punând țara la cale” , așa cum se face la orice șezătoare tradițională. La final, fiecare a plecat acasă cu sufletul plin de bucuria participării la această șezătoare „ călătoare” ce a poposit și la Sf. Gheorghe, manifestându-și dorința de a se reîntâlni, curând, pentru a duce tradiția strămoșească mai departe.
Din multele comentarii apreciative primite la filmulețele din timpul șezătorii, postate pe facebook, am ales unul singur în care se spune: „Felicitări pentru organizarea acestui eveniment! Nu știu cine a avut această idee, dar merită toată laudă. Am văzut mai multe filmulețe de la această șezătoare, și am fost impresionat. Cu siguranță că prin sufletele acestor copilași, istoria neamului nostru va merge mai departe. Mă înclin în fața acestor inițiative!”
Maria Crețu-Graur
Vrei să fii notificat când apare un articol nou? Abonează-te prin e-mail