Se știe că, alături de teritoriu, istorie și tradiții, limba este unul din factorii care definesc un popor. De aceea nu este deloc de neglijat cum ne păstrăm limba în originalitatea și esența ei, cum o ferim de contaminări nedorite, care are ar putea duce la disoluția ei și implicit la pierderea identității ca neam.
Încă din ciclul gimnazial elevii învață despre mijloacele de îmbogățire a vocabularului (interne: prin derivare, compunere și conversiune; externe: prin împrumuturi din alte limbi, numite și „neologisme”, și calc lingvistic). Dacă în perioada veche s-au împrumutat cuvinte din: limbile slavă, greacă, maghiară și turcă, fapt determinat de condițiile istorice din acea vreme, în perioada mai modernă împrumuturile lexicale s-au făcut din limbile franceză, germană, rusă și engleză. Comentariul nostru se referă la împrumuturile din engleză, care se înmulțesc pe zi ce trece..
După schimbarea regimului politic în România, după 1989, în contextul internațional, dominat de SUA, de libertatea de mișcare și dorința de afirmare alimentată de noile tehnologii de intercomunicare la nivel global, și românii au prins gustul libertății și al „liberului arbitru”. Acum fiecare vrea să arate că e mai deștept decât celălalt, că e mai puternic, că e mai „bănos”, că poate face ce vrea și cum îl taie capul. Desigur, aici nu intră cei „cuminți”, care-și văd de treaba lor, respectă normele, legile și bunele tradiții lăsate de strămoși.
În aceste împrejurări, mulți dintre concetățenii noștri plecați pe alte meleaguri se întorc din când în când „acasă”, la vechile cămine părintești, aducând cu ei un „iz de prosperitate” și învățături noi. Nu zicem că ar fi rău în general, dacă unii mai tineri și mai dornici de a epata nu s-ar preface că și-au uitat și propria limbă, pe care acum o vorbesc cu oarecare accent străin și presărată de cuvinte și expresii nemaiauzite, împrumutate din limbile pe care le-au întâlnit sau însușit de la alte neamuri. Și mai sunt cei care lucrează la multinaționale sau care stau toată ziua pe „-net”, încât limbajul lor a devenit de-a dreptul pestriț; în cea mai mare parte aceștia „adoptă” anglicismele, care au invadat deja vocabularul limbii strămoșești, încât forurile lingvistice superioare au fost nevoite să le introducă „oficial”, ca neologisme, în noile dicționare ale limbii române.
Și, dată fiind situația, dacă vom continua în acest ritm, Limba Română tinde să intre în disoluție, fiind înlocuită treptat de Romgleză. Vă rugăm nu protestați! Vom aduce ca argument un text ilustrativ, care circulă acum pe internet, cu titlul: „Romgleza noastră cea de all days”, de Silviu Iliuță. Textul poate fi găsit pe site-ul: https://wwww.cronicipebune.ro/romgleza-noastra-cea-de-days/ , vă asigur că merită citit de către toți românii, pentru luare aminte la cele spuse mai sus, și pentru o mai multă grijă de evoluția limbii noastre. Stilul autorului, ușor pamfletar, atrage subtil atenția asupra mesajului.
Trăind într-o lume prea grăbită și prea plină de evenimente mult prea diversificate, nu mai avem timp să stăruim asupra lucrurilor importante, astfel că grija pentru o exprimare elevată a rămas doar apanajul intelectualilor, dar nu al tuturor. Ascultând discursul unor politicieni sau comentatori pe la televiziuni, rămâi uimit de agresivitatea limbajului presărat uneori cu aluzii jignitoare sau invective. Din păcate, această realitate o putem vedea chiar și în Parlamentul țării. De pildă, un discurs tip „Șoșoacă” te lămurește pe deplin cum stăm cu agresivitatea în exprimare…
Ce e și mai frapant e faptul că multora dintre noi, cu cât sunt mai școliți, parcă le este rușine să-și folosească limba maternă. Telejurnalele, Buletinele de știri etc. nu mai sună bine, nu sunt „șic”, acum se poartă „Breaking News”, „fake news” și altele de acest fel, cât despre „show”-uri ce să spunem, nu mai ai loc de ele, iar de unele chiar ți se face lehamite de atâta vulgaritate. Și uite-așa noi ne îmbogățim vocabularul și viața pare mai „haioasă” ca oricând…, și dacă o luăm pe calea aceasta, s-ar putea să ne pierdem și identitatea ca popor.
Mihai Trifoi