Nu o dată, în articolele dedicate tradiţiilor româneşti, cu ocazia consemnării unor importante sărbători religioase ne-am referit la obiceiul pământului legat de strângerea şi depozitatrea plantelor medicinale, precum şi prepararea unor leacuri provenite din farmacia verde a naturii. Şi care nu costă nimic, reprezentând nişte medicamente sigure, foarte utile mai ales persoanelor cu venituri modeste.
Se pare că tema abordată a stârnit oarece interes printre cititori, primind mai multe semene de încurajare, dar şi întrebări. Ca atare am abordat o persoană competentă, care cunoaşte bine secretele plantelor medicinale, acest adevărate “medicamente compensate” ale…naturii.
Întrebări şi…răspunsuri
Aşadar ne-am adresat d-nei biolog Elena Dănilă, pe care am întâlnit-o în staţiunea Covasna.
– Deoarece a venit toamna, vă întreb dacă este timpul trecut pentru continuarea activităţii de culegere a ierburilor de leac, stimată doamnă Dănilă?
– Aflându-ne în luna lui „Răpciune”,cum se spune în popor, nu este încă timpul trecut. Chiar şi în octombrie mai sunt unele plante ce pot fi adunate de pe câmpuri, dealuri, din poiene etc. Câteva dintre ele sunt foarte importante şi nu ar trebui să lipsească din nici o casă de gospodar. Mai cu seamă a celor în etate, predispuşi la îmbolnăviri, cu beteşuguri vechi.
– Ca de pildă?
– În prima linie se află busuiocul, cătina, coada şoricelului, menta, patlagina. Sigur, sunt şi alte plante care se pot culege în această perioadă, cum ar fi, cimbrişorul, gălbenele, ghimpele, hameiul, păpădia, mătasea de porumb, afinul.
– Vara şi începutul de toamnă a lui 2013 au favorizat apariţia şi dezvoltarea mai tuturor „buruienilor”, după cum ne spunea cu un alt prilej o cunoscătoare din comuna Hăghig.
– Aşa este, recolta s-a arătat foarte bună, ca şi la alte produse tradiţionale, la legume şi fructe. Numai că prea puţini concetăţeni mai sunt dispuşi să se ocupe cu aşa ceva…
– Într-adevăr, vorbim de o îndeletnicire foarte veche, dar pe care o întâlnim tot mai rar în satele româneşti. Din păcate…
– Da, lumea a devenit mult prea comodă, neinteresată de perpetuarea unor datini din străbuni. Mai cu seamă tineretul din ziua de azi nu-şi mai pierde vremea cu asemenea „prostii”, cu leacuri băbeşti din buruieni, preferând să meargă la farmacie sau la un magazin cu produse naturiste şi să cumpere de ce are nevoie, decât să le pregătească singuri. Nici nu ştiu, nici nu au răbdare…
Un moment prielnic în aceste zile
Pentru că ne mai despart câteva zile de un eveniment religios deosebit ( ne referim la Ziua Crucii, care se va prăznuită sâmbătă, 14 septembrie) să precizăm că obiceiurile satului românesc spun că este momentul prielnic când se strâng, de asemenea, multe ierburi cu proprietăţi terapeutice, ca bozul, micşunelele, năvalnicul (o specie de ferigă), mătrăguna.
Unele dintre ele se duc, împreună cu bucheţele de flori şi busuioc la bisericã, spre a fi aşezate în jurul icoanelor şi a fi sfinţite.
La Păpuţi am asistat anii trecuţi la un asemenea moment semnificativ, când unele femei din sat, mai cu seamă în vârstă, au venit cu bucheţele de busuioc pentru a fi sfinţite de părintele paroh Gigi Pintilie. Unele ramuri au fost lăsate în sfânta biserică, altele duse acasă şi păstrate la icoane. Totodată, în momentele de cumpănă, la o boală grea, aceste plante cu valoare intrinsecă, dar şi spirituală pot ajuta la alinarea suferinţei.
Busuiocul e util aparatului respirator, în alinarea durerilor de stomac, având efecte antioxidante şi antidepresive.
Câţi, oare, dintre noi ştiu aceste „taine”?
Patlagina
Dar să prezentăm două dintre cele mai răspândite ierburi de leac ce pot fi culese în aceste zile. Ne vom referi mai întâi la patlagină, care creşte în locuri bătătorite în care alte specii nu apar. O găsim pe marginea drumurilor, printre alte buruieni, în pășuni, culturi, de la câmpie până în zona alpină.
Se folosesc numai frunzele, fiind o plantă recomandată în tratarea bolilor respiratorii. Siropul de patlagină pregătit în casă din frunze proaspete, tratează răguseala, tusea, răceala, gripa, chiar şi bronşita în faza ei de început, afecţiuni ale vezicii urinare, combate senzaţia de a urina des.
Modul de preparare este simplu: se pun într-un borcan straturi de frunze de patlagină care să alterneze cu zahăr. Când apare siropul, vom aşeza recipientul într-un vas cu apă rece şi-l fierbem o jumătate de oră. După ce s-a răcit, turnăm siropul în sticle de culoare închisă şi îl vom păstra la rece.
Se administrează câte o lingură de trei ori pe zi.
Coada şoricelului
Coada şoricelului este o plantă înaltă până la 80 cm, având două feluri de tulpini aeriene. Frunzele sunt alterne, penat sectate, mai mult sau mai puţin păroase, au miros slab aromat şi gust astringent. Florile sunt de culoare albă sau roz, stând grupate.
Această buruiană de leac creşte prin locuri cultivate şi necultivate, din zona de şes până în cea montană, prin fâneţe, poieni, margini de păduri, drumuri şi căi ferate, în special pe soluri uşor nisipoase. Înfloreşte din iunie până în septembrie.
Coada soricelului are acţiune antiinflamatoare, cicatrizantă şi antimicrobiană. Se recomandă să fie administrată sub formă de infuzie, pulbere ori tinctură în anorexie, ameliorarea digestiei, bronşite, tuse, rinite, alergii, gastrite hiperacide, ulceratii, abcese dentare.
Ca tratament extern, planta poate fi utilizată drept dezinfectant al diferitor răni, sub formă de comprese cu suc proaspăt.
Şi încă un sfat util
Invitata noastră de astăzi, biolog Elena Dănilă, a ţinut să facă o subliniere în final, precizând că în anumite situaţii, împrejurări, preparatele rezultate din plantele medicinale nu fac rău, însă pot inhiba efectul unor medicamente.
De aceea, dacă vă aflaţi sub tratament, stimaţi cititori, ar fi bine să consultaţi medicul de familie înainte de a utiliza o tinctură, vreo infuzie sau alt preparat de care nu sunteţi siguri.
De reţinut, că şi în luna lui „Răpciune” plantele de leac îs bune.
…Să fim sănătoşi!
Horia C. Deliu
