Peste 50 de piloți de deltaplan și parapantă din România, veterani sau tineri care acum deprind tainele acestui sport, s-au întâlnit, în acest weekend, la Șumuleu-Ciuc la un festival al zborului, marcat de întâlniri emoționante și, mai ales, de bucuria extraordinară pe care fiecare o simte atunci când se află în aer.
Muntele Șumuleu, de la marginea municipiului Miercurea Ciuc, este de foarte mult timp nu doar un important loc de pelerinaj pentru creștini, ci și un leagăn al zborului liber, o pantă „fabuloasă” de unde pot zbura atât campioni mondiali, cât și piloți începători.
A devenit o tradiție ca la începutul lunii iulie să se organizeze aici un festival care celebrează zborul și adună laolaltă piloți din țară și străinătate, veterani sau începători, din dorința de a transmite mai departe secretele desprinderii, de a trăi experiențe frumoase alături de prieteni vechi sau noi și de a-i cinsti pe piloții care nu mai sunt și acum zboară în Cer.
La baza pantei i-am întâlnit pe piloții veterani, cei care au scris istorie în acest sport în România și care la festivalul intitulat „Deltazaurii” preferă mai mult să rememoreze întâmplări frumoase și să se bucure de aerul curat.
Szasz Ferencz, din Târgu Mureș, are 65 de ani, este de profesie avocat, zboară de peste patru decenii și mărturisește că perioada de început a zborului liber în România a fost foarte frumoasă și specială, caracterizată de mult entuziasm. „La început a fost foarte frumos, am fost o mână de inimoși care am sperat că vom ajunge să putem zbura liber. Am început cu niște deltaplane destul de rudimentare, sportul a fost căratul sus, pe deal, și plăcerea a fost câteva minute în jos. (…) A fost foarte mare entuziasmul, nefiind în România atunci nici ideea zborului liber, fără să spunem cuvinte mari, noi am fost pionierii care am sperat că o dată în România se va instaura zborul liber. Am și reușit, am avut primele concursuri, primele întâlniri, Șumuleu-Harghita a rămas muntele nostru sfânt”, afirmă Szasz Ferencz. Despre întâlnirea „Deltazaurii”, care inițial au fost „Dinozaurii”, pilotul veteran spune că este una în care se predă simbolic ștafeta piloților din generația tânără.
Pe ei îi sfătuiește să fie bine pregătiți, să nu riște inutil, iar celor care își doresc să zboare și nu știu ce senzații poți trăi în aer le recomandă să încerce, pentru că zborul nu se compară cu nimic trăit pe pământ. „Piloților tineri le spun să respecte gradualitatea și proporționalitatea, să nu riște, să cunoască bine meteorologie, aerodinamică. Și siguranța e înainte de toate. A renunța la zbor într-o zi nefavorabilă din punct de vedere psihic, meteorologic nu este o rușine, este o înțelepciune. Gradualitatea, proporționalitatea, înțelepciunea și cunoașterea lungului nasului”, îi mai sfătuiește pilotul veteran Szasz Ferencz, care acum zboară frecvent cu motodeltaplanul, „pentru că este mai potrivit vârstei lui”.
La fel ca și anul trecut, la întâlnirea de la Șumuleu l-am întâlnit pe Mihai Ilie, pilot de deltaplan veteran și secretarul general al Federației Aeronautice Române, care vorbește și despre o altă misiune a evenimentului, aceea de revigora zborul cu deltaplanul, care a intrat un pic în criză, după ce parapanta a căpătat tot mai multă popularitate. „Noi avem aceeași plăcere să ne întâlnim pe această pantă, care este într-adevăr fabuloasă pentru zborul cu deltaplanul. Zburăm și noi, zboară și ei și în felul acesta încercăm să ținem încă vie flacăra zborului cu deltaplanul, pentru că este adevărat, parapanta, o aripă mai nouă, a făcut ca deltaplanul să intre cumva în criză. Și încercăm prin ceea ce facem an de an să păstrăm această tradiție la Șumuleu, pentru că este unul dintre leagănele deltaplanismului din România și să atragem în jurul nostru câți mai mulți practicanți cu deltaplanul”, spune Mihai Ilie. Mesajul său pentru piloții tineri este același: să fie bine pregătiți, să nu ardă etapele, să aterizeze întotdeauna în siguranță.
După discuțiile cu piloții veterani de la baza muntelui Șumuleu, mă îndrept către locul de decolare, acolo unde se așteaptă vântul potrivit, se pregătesc echipamentele, se povestesc întâmplările de peste an.
„Nu te-am văzut de 30 de ani, știi?”, spune un domn care îl strânge în brațe pe un coleg cu care a zburat cândva. „E vântul puternic, m-am simțit sus ca într-o mașină de spălat și am decis să cobor, dar mi-a luat o jumătate de oră să aterizez”, povestește un pilot mai tânăr, care își așază parapanta și așteaptă vântul potrivit.
Pe pantă l-am întâlnit și pe medicul Ștefan Stângaciu, apiterapeut, președintele Societății Române de Apiterapie și al societății similare din Germania, un împătimit al zborului liber. Își amintește că a început la 18 ani, cu parașutismul, apoi a făcut planorism, a zburat cu deltaplanul și acum, de câțiva ani, a descoperit parapanta. Doctorul Stângaciu are o explicație „ancestrală” legată de dorința dintotdeauna a oamenilor de a zbura și spune că în momentul dezvoltării embrionului, acesta trece prin toate fazele principale de evoluție pe pământ, inclusiv prin cea de pasăre. „Trecem toți prin faza de pasăre și asta am simțit eu la mine mereu și atunci când mă uitam la planoare cum zburau: un dor extraordinar de a fi în aer. Și chiar am remarcat acum câțiva ani, când am venit aici, la Șumuleu, că după ce am decolat am avut o senzație foarte clară că m-am întors la mine acasă. Eram deasupra pădurii, eram în tridimensionalul adevărat și efectiv era ca revenirea acasă”, precizează Ștefan Stângaciu.
Tot el ne explică medical dar și spiritual ce simte un pilot care se află în aer și de ce zborul este o experiență pe care fiecare vrea să o retrăiască iar și iar. „Toți marii psihologi, toți marii înțelepți din toate culturile, de pe toate meridianele spun că una dintre condițiile pentru a fi fericit este să trăiești aici și acum. (…) Ei, în momentul în care ești în aer, la zborul cu deltaplanul, cu parapanta ești obligat a fi în „aici și acum”, pentru că dacă nu ești așa și e o rafală de vânt și te-a răsucit, poți avea un accident și să ajungi prea repede pe pământ. E și o concentrare foarte intensă în foarte multe zone ale creierului, dar sunt și zone ale creierului care rămân liniștite. Deci, zonele alea ale creierului pe care le folosim zi de zi cu laptop, email, telefon, televizor, alea se sting, uiți absolut total de trecut, de toate problemele și faptul că trăiești în prezent, aici și acum, este extraordinar și îți dă o stare de bine și de fericire. Și e clar descărcare de endorfine, hormonii fericirii. Până ajungi la endorfine, în fazele de început, la decolare, aterizare, e multă adrenalină, dar sunt acolo, este formidabil”, mai spune experimentatul pilot. Medicul Ștefan Stângaciu are și sfaturi profesionale pentru tinerii piloți: să se hidrateze bine, pentru că un creier deshidratat nu poate lua cele mai bune decizii, să mănânce corect și să se odihnească.
Pe panta de la Șumuleu vântul se liniștește iar piloții încep să se pregătească de zbor, permanent cu ochii pe cer. Dănuț Teodor este din Iași și vine la Șumuleu ca într-un loc de suflet, ori de câte ori programul îi permite. Îmi spune că a visat să zboare încă din copilărie iar acum, după ce visul i s-a împlinit, consideră că zborul este un mijloc de a evolua, de a te autocunoaște, o experiență care atrage oameni speciali.
„Mi-am dorit să zbor din copilărie, atras de magia elicopterelor care survolau destul de des locul de baștină de pe Valea Buzăului. Visul în sine s-a împlinit mult mai târziu, cred că am așteptat, fără să exagerez, 30 de ani. Dar cunosc oameni care au așteptat și mai mult. De ce zbor? De ce respirăm? Zborul nu este un scop în sine, ci un mijloc de a evolua, de autocunoaștere. Pentru că zborul atrage oameni deosebiți, animați de gânduri frumoase. E o lume în care valoarea contează cu adevărat, la zbor nu te poți minți nici pe tine, nici pe celălalt”, afirmă Dănuț Teodor.
Printre piloții „deltazauri” se numără și Pino Gallorini, din Italia, care așteaptă condiții bune pentru a decola cu motodeltaplanul său și spune că, până atunci, poate închide ochii și poate zbura oriunde, pentru că zborul face parte din ființă, dar și Marian Alexa, din Belgia, care mărturisește că „un an care trece fără să zbori este un an pierdut”.
Inițiatorul, organizatorul și sufletul acestui eveniment este Miklos Barac, din Miercurea Ciuc, sau Miki, cum îi spun prietenii, unul dintre cei mai experimentați piloți de parapantă din România și un pionier al zborului cu deltaplanul. Miki este neobosit: vorbește cu prietenii de-o viață, cu care a zburat de atâtea ori, dă sfaturi organizatorice, îi încurajează pe piloții tineri, le dă indicații prin stația radio, dar, în același timp, își pregătește și parapanta pentru a zbura în tandem cu cei care își doresc să trăiască experiența zborului. Când îl întreb de ce face toate aceste lucruri, spune că, probabil, aceasta este misiunea sa pe pământ: de a promova zborul și de a face oamenii fericiți. „Fiecare om se naște cu o misiune pe pământ. Probabil că asta este misiunea pe care o am eu. Să promovez zborul, să învăț oamenii să zboare, să-i fac fericiți. Probabil că aceasta este misiunea mea, de a face oamenii fericiți pe lângă mine”, afirmă Miki Barac.
Despre ce reacții au cei cu care zboară în tandem, inimosul pilot din Miercurea Ciuc spune că toți sunt copleșiți de experiență și, la început, sunt „muți ca peștele”, după care, la aterizare sunt fericiți, entuziaști și îmbrățișează: „Toți sunt bucuroși, n-am văzut om care să fie supărat după experiența de zbor pe care le-am oferit-o”. Sentimentul pe care îl simți atunci când ești în aer, adaugă Miki Barac, este unul al libertății absolute, acea libertate cu care ne naștem și pe care o pierdem în timp. „Sentimentul cel mai puternic care este acolo, sus, este de libertate absolută, cu care ne naștem și pe care o pierdem în timp, de la copil la adult, pentru că societatea impune regulile ei (…). Libertatea cu care ne naștem, dacă ar fi să o definim, este cea din zbor, libertatea de a te mișca în toate direcțiile, în spațiu tridimensional, să rămâi în aer ore în șir, să te simți aproape ca o pasăre. Sentimentul de libertate este cel care definește ceea ce facem noi și care ne face să fim dependenți de zbor”, mai spune Miki Barac.
Tinerilor piloți, cărora vrea să le predea ștafeta și de la care așteaptă să transmită tradiția mai departe, le recomandă să facă lucrurile bine, să se pregătească temeinic și să zboare cu gândul de a ajunge piloți bătrâni. „Piloților din generația tânără le recomand să facă lucrurile bine, mă refer la pregătire, la siguranță de zbor, la a nu-și asuma riscuri inutile, să zboare cu gândul de a ajunge piloți bătrâni. În aviație există o zicală, care are mult adevăr în ea: Există două categorii de piloți: piloți bătrâni și piloți curajoși. Piloți bătrâni curajoși nu există. Deci, eu zic să facem lucrurile cum trebuie, fără să încercăm să dovedim nimic nimănui, profesioniști, serioși, cu gândul de a zbura mulți ani de acum încolo”, conchide Miki Barac.
Deasupra Șumuleului se lasă seara, dar în aer se află încă zeci de parapante și câteva deltaplane, piloții profitând de ultima termică ce îi face să fie fericiți acolo sus. Plec de la festivalul „Deltazaurii” cu ochii pe cer, cu o mare bucurie în suflet și cu gândul la ceea ce spunea Nichita Stănescu: „Oamenii sunt păsări cu aripile crescute pe dinăuntru”.
AGERPRES
Vrei să fii notificat când apare un articol nou? Abonează-te prin e-mail