Săptămâna trecută anunţam în paginile ziarului nostru că, în cadrul programului Erasmus+, Colegiul Național „Mihai Viteazul” din Sfântu Gheorghe a primit vizita unor elevi și profesori din alte 5 state europene, care fac parte din proiectul „Contexte diferite – aceleaşi oportunităţi în Europa de azi”.
Un grup format din paisprezece elevi și nouă profesori din Portugalia, Polonia, Bulgaria, Italia şi Grecia a participat, în perioada 13-17 mai 2019, prin programul Erasmus+, la un schimb de experiență și de bune practici, alături de partenerul lor din proiect, Colegiul Național „Mihai Viteazul” din Sfântu Gheorghe.
Tinând cont că nu în fiecare zi, în oraşul nostru sosesc oaspeţi din alte ţări, care cu siguranţă nu ştiau prea multe despre realitatea covăsneană, m-am gândit să mă transform într-un simplu „spectator” şi să observ cu ochiul liber ce se întâmplă în timpul derulării ultimei, şi poate, celei mai importante faze din proiect.
Am participat în prima zi, în amfiteatrul Colegiului Naţional „Mihai Viteazul” la festivitatea de primire a oaspeţilor, am stat de vorbă cu mulţi dintre ei, le-am publicat impresiile împartăşite în primele clipe ale sosirii lor pe meleagurile covăsnene. A urmat, a doua zi, vizita la Primăria Municipiului Sfântu Gheorghe. Am crezut că vor fi întâmpinaţi de primarul oraşului Sfântu Gheorghe, Antal Arpad. N-a fost să fie. În sala de şedinte a Consiliului Local, elevii şi profesorii au fost aşteptaţi de viceprimarul Éva Judit Sztakics, care le-a prezentat câteva informaţii legate de oraşul Sfântu Gheorghe, obiective turistice, şcoli, universităţi şi instituţii culturale din oraş, programele şi proiectele de dezvoltare locală. Străinii au ţinut să o felicite pentru măsurile pe care edilii locali le-au luat pentru înfrumuseţarea oraşului şi pentru menţinerea curăţeniei. Din punctul lor de vedere, Sfântu Gheorghe este un oraş îngrijit, chiar şi în periferie. Ei au remarcat cât de bine sunt întreţinute şi înfrumuseţate cu flori grădinile din jurul blocurilor şi Parcul Central.
Meritul este, bineînţeles, şi al locatarilor, care încă din primele zile de primăvară ies în faţa blocului şi pun umărul la treabă pentru a înfrumuseţa spaţiile verzi.
Elevii au fost curioşi să afle şi istoria clădirii care astăzi găzduieşte Primăria oraşului. Ei au aflat că a fost construită în anii 1800, iniţial era o simplă casă de locuit, iar la acea vreme, administraţia locală îşi desfăşura activitatea în imobilul în care astăzi se află Teatrul Tamasi Aron. Oaspeţii au primit câteva informaţii si despre unele personalităţi istorice, doar de etnie maghiară,bineînţeles, cum ar fi Gabor Aron, Gyarfas Jeno, Fogolyan Kristof, a căror portrete au putut fi admirate în sala de şedinţe a Consiliului Local.
La sugestia viceprimarului, ne-am îndreptat paşii spre Centrul de Artă din Transilvania. Pentru cei care nu ştiu, acesta se află în fosta clădire a Poştei Române, unde îşi are sediul şi Direcţia de Taxe şi Impozite Locale. Aici, la parter, era o expoziţie cu lucrări realizate doar de etnici maghiari, iar la sugestia responsabilului Centrului Cultural, am urcat la etaj pentru a privi o expoziţie de artă cu lucrări ale unor artişti care au participat la o tabără de creaţie din Miercurea Ciuc, despre care, gazdele ne-au spus, că este finanţată de Guvernul Ungariei. O pată de culoare, lucrări frumoase, originale, care le-a trezit atenţia elevilor şi profesorilor străini. Au făcut poze, au pus întrebări, au admirat tehnica folosită de artişti în propriile creaţii.
Ne-am îndreptat apoi paşii spre Şcoala Gimnazială „Neri Szent Fulop” sau cum i se mai spune, „Şcoala Romilor” din cartierul Orko. Această unitate de învăţământ a fost inclusăîn programul delegaţiilor străine deoarece scopul principal al proiectului „Contexte diferite – aceleaşi oportunităţi în Europa de azi” a fost acela de a încuraja incluziunea socială a grupurilor vulnerabile, sensibilizarea elevilor la problemele altora și formarea și dezvoltarea spiritului cetățeniei democratice. Romii constituie o categorie aparte, ei provin din medii socio-economice defavorizate şi reprezintă în toate ţările europene „o problemă”.
Am fost întâmpinaţi de directorul şcolii, Kiss Robert, care ne-a poftit într-o sală de clasă, cea mai mare pe care o au, dar care, evident, era neîncăpătoare. Pentru numărul de elevi care frecventează cursurile şcolii, este suficient de mare, iar cel mai important lucru este că romii au o unitate de învăţământ special pentru ei, în care ei se simt bine.
Directorul şcolii ne-a spus întreaga poveste a unităţii de învăţământ.
„Imediat după Revoluţia din 1989, preotul bisericii catolice, Markus Andras, a observat în orele de religie că romii nu ştiau să scrie şi să citească. La acea vreme în şcolile din municipiu doar 5% dintre romi erau înscrişi, frecventând orele împreună cu ceilalţi copii. Atunci i-a venit ideea de a înfiinţa în cartierul Orko o şcoală specială pentru aceastăpopulaţie. În anul şcolar 1993-1994 toţi romii, indiferent de vârstă, au fost înscrişi în clasa I deoarece toţi erau la acelaşi nivel.
Sălile de clasă erau amenajate la subsolul bisericii catolice, unde acum este grădiniţa şi ţinând cont că erau foarte mulţi, au fost împărţiţiîn 3 grupe. Unii aveau program între orele 8-12, unii de la 12 până la16 şi alţii de la ora 16 la 20.
Între timp clădirea noii şcoli era în construcţie cu ajutorul financiar al Fundaţiei Caritas şi al Parohiei Romano-Catolice. În anul 1999 au păşitîn această şcoală nouă primii elevi. Pe lângă ciclul primar, s-a înfiinţatşi gimnaziul.
La ora actuală 507 copii sunt înscrişi în total la grădiniţă şi la şcoală. Ei sunt împărţiţi pe vârste, în 4 grupe de grădiniţă, 12 clase la ciclul primar şi 5 clase de gimnaziu.
Din păcate doar 60% frecventează orele, iar vara şi mai puţini vin la şcoală. Absenteismul este o problemă importantă cu care ne confruntăm. Unii vin una-doua zile, apoi lipsesc o perioadă de timp. Alţii pleacă la cerşit în Germania cu familiile lor, stau acolo 2-3 săptămâni, apoi se reîntorc acasă. Stau aici până termină banii, vin şi la şcoală, apoi pleacă iar la cerşit. Alţii lipsesc perioade îndelungate de timp deoarece locuiesc cu părinţii în Austria, care lucrează sezonieri în agricultură. Aceştia vin la şcoală doar la finalul semestrului I şi începutul semestrului II, însă sunt cei mai deştepţi, reuşesc să obţină notele de trecere, într-o perioadă scurtă de timp şi fără să fi fost prezenţi la toate lecţiile predate de către cadrele didactice.
Ne confruntăm şi cu abandonul, începem anul şcolar cu două clase pregătitoare, circa 50 de copii, şi din ei, doar 5-12 finalizează clasa a VIII a. Aproape niciunul nu merge la liceu. Cea mai mare cauză este căsătoria la vârste fragede, în general la 12-14 ani. Bucuria noastră este că am reuşit săc reştem procentul celor care ştiu măcar să scrie şi să citească. Ne-a trebuit mult timp, circa 30 de ani, dar azi putem spune că circa 80% dintre romii din Orko ştiu să scrie şi să citească.”, ne-a declarat directorul Şcolii Gimnaziale „Neri Szent Fulop”, Kiss Robert.
Acesta ne-a arătat sălile de clasă, am putut vedea cum se desfaşoară orele la ciclul primar, am putut comunica cu copiii.
Ei se simt în largul lor în această şcoală, e o a doua „casă” pentru ei. La fel şi copiii de la grădiniţă. Zâmbeau, se jucau, la un moment dat 2 copilaşi au simţit nevoia de a fi îmbrăţişaţi. M-am uitat în ochii lor şi mi s-a făcut efectiv milă. Inevitabil te gândeşti căşi ei sunt fiinţe nevinovate, care din păcate nu au şansa de a li se oferi prea multe încă din sânul familiei. Cresc cu ceea ce văd la adulţi, nu au prea multe exemple pozitive, sau poate chiar deloc, pentru a-şi putea dori sătrăiască „altfel” decât ceilalţi ca ei. E o poveste lungăşi nu consider că este momentul să o dezvolt.
După această vizită, am stat de vorbă cu elevii şi profesorii străini pentru a afla ce gândesc despre ceea ce au văzut în cartierul romilor.
Iată câteva impresii:
„Ceea ce am văzut în această şcoală ne-a făcut să ne gândim la ce trebuie făcut pentru a integra romii. Am ajuns la concluzia că orașul nostru, Braga, care are o comunitate mare de romi, a făcut un lucru bun în ceea ce priveşte integrarea minorităților. Nu mai vedem nici un fel de cartier cu țigani. Copiii frecventează cursuri împreună cu ceilalţi, unele familii locuiesc în comunități, dar încet încep să locuiască în apartamente decente”, a spus Isabel Vieira, profesoară din Portugalia.
„Eu cred căa ceşti copii sunt integraţi, au o şcoală specială pentru ei şi acest lucru este foarte benefic, nu se simt inferiori celorlalţi. În Italia nu avem aşa ceva, copiii romi nici nu prea frecventează şcolile. Ei trăiesc în condiţii mizere, în corturi sau în case abandonate, statul italian nu permite ca ei să aibă propriul cartier sau propria Şcoală.”, a declarat Antonio Farino, profesor din Italia.
Ne-am continuat drumul şi am poposit la Prima Şcoală Românească din Sfântu Gheorghe. Oaspeţii au fost încântaţi de istoria clădirii, mobilierul vechi existent aici, obiectele folosite în acea vreme pentru a învaţa.
Activitaţile au continuat la sediul Colegiului Naţional „Mihai Viteazul”, deoarece pe lângă vizitarea unor obiective din orașul Sfântu Gheorghe şi Braşov, proiectul a cuprins şi sesiuni ample de lucru, workshopuri, vizionarea unor materiale documentare sau filme privind tema discriminării, valorile democratice europene, cum ar fi toleranța, nondiscriminarea, respectul față de alte culturi, demnitatea umană, drepturile fundamentale, libertatea şi egalitatea între toate națiunile Europei.
Toţi elevii şi profesorii, împărţiţiîn 5 grupe, trebuiau să simuleze cazuri de discriminare care cred ei că existăîn zilele noastre.
Unii au pregătit o scenetă privind discriminarea pe motive religioase, arătând modul în care sunt trataţi uneori musulmanii. Alţii au simulat un interviu de angajare, la care s-au prezentat persoane de ambele sexe, însă angajatorul nu accepta să fie ocupat postul de către o femeie. Practic principiul egalitatii de şanse era încălcat.
Discriminarea emigranţilor a constituit tema unui alt caz, elevii arătândîn mod clar prejudecăţilesocietăţiiîn care trăim.
Alte 2 scenarii se refereau la mentalitatea si comportamentul colegilor faţă de un nou elev. Este primit acesta în colectivul clasei, contează diferiti factori, precum nivelul de cunoştinţe, naţionalitatea lui? Întrebări care s-au ivit spontan în sală.
Nu are sens să povestesc exact aceste cazuri de discriminare, dar pot să vă spun că am rămas surprinsă de naturaleţea cu care au fost abordate de către elevi. S-a creat în sală o atmosferăplăcută, se aduceau argumente, se puneau întrebări, elevii îşi schimbau rolurile între ei şi modificau finalul scenariului pentru a lua în calcul toate variantele existente, din punctul lor de vedere, chiar şi astăzi, în societatea în care trăim.
M-am încărcat cu energie pozitivăşi mi-a trecut prin minte faptul că este minunat că aceste lucruri frumoase se întâmplăîn şcoala în care am fost şi eu elevă. Au trecut mulți ani de atunci şi mă bucur săvăd că lucrurile au evoluat în bine, din punctul meu de vedere. Generaţia mea nu a avut şansa să converseze atât de natural în limba engleză, în afara orelor de curs, să primească vizita unor elevi şi profesori din alte ţări, cu care poţi schimba păreri, poţi avea un contact direct şi poţi chiar lega prietenii sincere.
În acest context subliniez faptul că este îmbucurător că avem generații de tineri proeuropeani. Tinerii trebuie să conștientizeze faptul că ceea ce avem astăzi aici, în Europa, nu este pentru totdeauna. Viitorul lor se leagă strâns de valorile europene, pe care împreună trebuie să le protejăm, într-o Uniune Europeană a democrației, unității și prosperității.
La finalul vizitei delegațiilor de elevi și profesori din Portugalia, Polonia, Bulgaria, Italia şi Grecia am vrut să aflu şi de la ei cu ce gânduri se întorc acasă.
„Venirea în România a fost cea mai bună cale de a lupta împotriva stereotipurilor care adesea duc la discriminare. De ce? Deoarece există români în Portugalia. Majoritatea acestora nu sunt integrați în societate și sunt adesea cerșetori și hoți deoarece sunt ilegal în țară și nu dispun de resurse financiare. Mulți părinți m-au întrebat dacă este sigur să-i duc pe elevi în România pentru că au această idee că fiecare român este un cerșetor. Din prima zi, elevii mei au înțeles că realitatea este complet diferită de ceea ce știau. Din prima zi, ei s-au simțit bineveniți și simt că se află într-o țară europeană în care oamenii sunt civilizați, inteligenți, muncitori și demni de încredere. important să menționăm că ar trebui să existe mai multe proiecte în acest sens. Alte proiecte nu vor avea succes, atâta timp cât stereotipurile și discriminarea continuă să existe.”, a declarat profesoara Isabel Vieira.
„Aici am învăţat să cunosc poporul român. Din păcate, înainte să vin, aveam prejudecăţi care se datorează mass-mediei din Italia, care vorbeşte mereu de rău comunitatea românească. În aceste zile am rămas uimit săvăd că de fapt realitatea este alta. Elevii sunt foarte disciplinați, școala este organizată foarte bine, mai avansată decât a noastră. Am văzut o societate civilizată, cu oameni serioşişi oneşti. Vă sfătuiesc să faceţi mai multă publicitate turistică. Aveţi atâtea locuri frumoase despre care nu se ştie în străinătate. Braşov ar putea fi la acelaşi nivel cu alte oraşe europene, este un oraş foarte frumos.
Când mă voi întoarce în Italia, voi merge la elevii mei de origine românăşi le voi spune că acum înţeleg de ce sunt cei mai buni la învăţătură deoarece am înţeles cum funcţionează sistemul din Româniaşi le voi transmite că trebuie să fie mândri de ţara lor de origine.”, a spus Antonio Farino, profesor de chimie la Institutul Gobetti Marchesini Casale Arduinodin Torino, Italia.
În egală măsură, și participanții din cadrul Colegiului Naţional „Mihai Viteazul” sunt încântați de ceea ce s-a realizat în urma implementării acestui proiect.
„Proiectul european „Contexte diferite-aceleaşi oportunităţi în Europa de azi”, care tocmai s-a încheiat zilele acestea, reprezintă o mare realizare şi un mare suscces, atât pentru noi ca şcoală, cât şi pentru noi ca dascăli sau elevi implicaţi în mod direct sau indirect în activităţile acestui proiect. A fost o mare oportunitate de a descoperi noi sisteme educaţionale, noi dascăli, tradiţii noi şi nu în ultimul rând alte realităţi etnice, religioase şi socio-economice. Deplasările internaţionale din cadrul acestui proiect ne-au ajutat să înţelegem mult mai bine ceea ce ne uneşte în această Europă, să înţelegem că avem aceleaşi oportunităţi în formarea şi dezvoltarea tinerelor generaţii că putem să fim competitivi atât în plan local, naţional, cât şi internaţional. Activităţile derulate pe parcursul celor doi ani ne-au ajutat să beneficiem educaţional, lingvistic şi cultural de experienţe de educaţie informală în alte ţări, să promovăm respectarea drepturilor omului în Uniunea Europeană, să ne dorim să depăşim anumite prejudecăţi, să dezvoltăm relaţii bune între tineri şi cadrele didactice din diferite ţări şi nu în ultimul rând să promovăm cooperarea între instituţiile de învăţământ partenere. Cu siguranţă ne dorim să continuăm aceste iniţiative şi să implicăm un număr cât mai mare de elevi şi cadre didactice în proiecte şi schimburi educaţioanle internaţionale. Astfel, putem contribui la creşterea prestigiului unităţii noastre de învăţământ”, a declarat profesoara Maria Băilă.
„Proiectul care s-a derulat pe parcursul a doi ani a fost un bun prilej pentru noi toţi, elevi şi profesori să învăţăm lucruri noi, să aflăm informaţii despre alte sisteme de educaţie, dar mai ales să ne formăm noi competenţe şi abilitaţi. Cred că cel mai relevant aspect este acela legat de beneficiile muncii în echipă, de comunicare şi cooperare atât între cadrele didactice, cât şi între elevi, împărtâşind reciproc idei şi valori europene precum toleranţa, non-discriminarea, egalitatea de şanse. În plus, elevii care au fost găzduiţi în familii au avut ocazia de vedea viaţa de zi cu zi a colegilor lor din alte ţări şi au putut constata că, deşi există unele deosebiri, ne apropie elementele esenţiale ale unei convieţuiri multietnice-respectul reciproc, aprecierea culturii celuilalt, ospitalitatea, politeţea, empatia. Mi-ar plăcea să cred că acest proiect a mai adăugat ceva la modelarea personalităţii fiecărui participant, atât din ţara noastră, cât şi din rândul partenerilor străini şi a contribuit la crearea unor legături durabile între cadrele didactice şi elevi” a spus profesoara Balog Constanţa.
„În primă fază nu prea am dat importanță acestui proiect, nu credeam că necesită atâta energie şi răbdare. Apoi, odată cu trecerea timpului, lucrurile s-au schimbat. Am văzut cât de mult contează munca în echipă, punctualitatea şi încrederea în cel de lângă tine. Am avut multe deplasări unde am putut observa cum sunt diferitele culturi. Săptămâna aceasta a fost rândul nostru să fim gazde. Ne-am străduit să organizăm totul cât mai bine gândindu-ne la musafirii noştrii. Trebuie să admitem că nu toți cei implicați în proiect vorbesc bine engleză, aşa că am adaptat jocurile de spart gheața la ei şi nevoile lor. Săptămâna aceasta pentru mine a însemnat un mare necunoscut la început, iar cum nouă, oamenilor, ne este frică de ceea ce nu cunoaştem au apărut prejudecățile. După primele două zile în care le-am fost ghid, colegă şi prietenă, am început să mă simt ca într-o mare familie alături de ei. Am învățat că minorități şi discriminare există în orice țară, nu doar la noi şi că trebuie să fim deschişi spre cunoaştere, să ne depăşim granițele şi să nu lasăm niciun obstacol să ne doboare. Am avut parte de o multitudine de momente memorabile, glume, plimbări, prezentări, toate acestea îmi vor rămâne adânc întipărite în minte, dar mai ales în inimă. Încă o dată mi s-a demonstrat că singura cale spre succes este să munceşti din greu. Am avut colegi care mi-au spus „Ce bine că nu mi-am bătut capul şi nu m-am implicat”, dar aceasta este o mentalitate complet greşită. Viața nu este numai lapte şi miere, este plină de momente în care toate simțurile şi abilitățile îți vor fi puse la încercare, unde tot ceea ce ai deprins de-a lungul anilor se concretizează în fața unui nou obstacol. Fiind un simplu spectator în fața vieții şi nu o parte activă a acesteia, peste ani nu vei rămâne cu nimic. Am încurajat, încurajez şi voi încuraja ori de câte ori voi avea ocazia, pe toți cei pe care îi întâlnesc, fie ei preşcolari sau studenți, să participe şi să se implice în orice activități şi proiecte se vor ivi. Pe lângă împlinirea profesională, cea sufletească face diferența. În săptămâna aceasta am legat strânse prietenii şi am trăit momente once in a lifetime!” a declarat Denisa Ungureanu, eleva in clasa a XI a C la CNMV.
„În cadrul proiectului Erasmus+ am putut interacționa cu foarte multe persoane din alte ţări. Sper ca această experienţă a avut un impact pozitiv asupra tuturor participanților și că șederea lor în Sfântu Gheorghe a fost una plăcută. Aş dori să transmit un mesaj tuturor profesorilor din orașul nostru rugându-i să se implice în proiecte europene și astfel să le ofere elevilor șansa de a putea interacționa cu elevi și profesori din alte tari și chiar să învețe unii de la alții. Un astfel de proiect aduce laolaltă persoane cu altă educație și altfel de mentalitate, și ne arată tuturor că indiferent de etnie, naționalitate sau credință putem relaționa unii cu alții și chiar împărtășiți momente de neuitat.”, a declarat Hess Armin, elev la CNMV.
În încheiere, simt nevoia să-i felicit pe toți cei implicați în acest proiect de suflet, pentru suflet, şi sper să mai am ocazia de a trăi momente atât de frumoase alături de alţi şi alţi oameni care vor implementa, sper, pe viitor, astfel de proiecte.
Larisa AXINIA
Vrei să fii notificat când apare un articol nou? Abonează-te prin e-mail